L-a ascuns la el acasă pe rabinul șef al Aradului, să îl scape de deportare! Episcopul ortodox al Aradului, Andrei Crișanul, și-a pus în joc propria viață pentru salvarea vieții celorlalți! În zilele ocupării maghiare a Aradului, în 1944, i-a ascuns la el acasă pe rabinul șef Nicolae Schönfeld și pe fratele acestuia, în perioada în care autoritățile militare horthiste au dispus aplicarea legilor anti-evreiești și pregătirea evreilor arădeni pentru deportare. Potrivit unor surse, Andrei Crișanul ar fi murit otrăvit de autoritățile comuniste, în anul 1960.
Rabinul-șef a rămas trei zile în casa episcopului ortodox, până la retragerea trupelor maghiare din Arad. Planul deportării și al exterminării evreilor a eșuat, dar asta nu înseamnă că episcopul ortodox nu și-a asumat un risc serios oferind adăpost rabinului șef. Mai ales în contextul în care comandantul militar ungar al Aradului, generalul Asztalossy, amenințase că orice nesupunere se va solda cu cele mai grave repercusiuni!
Epsicopul Andrei, cu numele laic Aurelian Magieru (27 iunie 1891 – d. 13 mai 1960) a contribuit și la salvarea altor evrei arădeni în perioada persecuțiilor naziste, începând cu anul 1941.
Magieru, deși născut în județul Hunedoara, a avut contact încă din tinerețe cu Aradul. Aici a studiat la gimnaziu și aici avea să revină, ca episcop, după câteva decenii.
A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, iar în anul 1916 era numit doctor în Teologie.
După Marea Unire a devenit delegat al românilor bihoreni pe lângă misiunea militară străină din Oradea. În anul 1922 devenea preot, iar în 1924 era tuns în monahism, cu numele de călugărie Andrei.
A fost instalat Episcop al Aradului la 2 februarie 1936. La Arad a avut un rol important în dezvoltarea Academiei Teologice și a publicației "Biserica și Școala".
Numele său se leagă și de construcția catedralei mitropolitane de la Timișoara, care a început în anul 1936, prin sfințirea pietrei de temelie, de către episcopul Andrei al Aradului.
A rămas în demnitatea de episcop timp de 24 de ani, până la trecerea la cele veșnice, la 13 mai 1960. A fost considerat unul dintre cei mai semnificativi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române ai epocii sale. În anul 1950, din dispoziția sa, Mănăstirea Prislop devenea mănăstire de călugărițe.
Episcopul Andrei al Aradului este înmormântat în cripta episcopală de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog.
Preotul Nicolae Grebenea susține ipoteza (confirmată de istoricul Cicerone Ionițoiu), că episcopul ar fi murit otrăvit din ordinul regimului comunist.
Sursa:
Vasile Popeangă, Activitatea constructivă a episcopului Andrei Magieru în contextul cultural-ecleziastic al timpului său, în Studii de Știință și Cultură, Editura Universităţii Vasile Goldiș, Arad, anul V, nr. 4 (19), decembrie 2009
Vesa, Pavel, Episcopii Aradului 1706-2006, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2007
https://basilica.ro/13-mai-1960-a-trecut-la-cele-vesnice.../
https://www.crestinortodox.ro/.../andrei-magieru-87316.html
L-a ascuns la el acasă pe rabinul șef al Aradului, să îl scape de deportare! Episcopul ortodox al Aradului, Andrei Crișanul, și-a pus în joc propria viață pentru salvarea vieții celorlalți! În zilele ocupării maghiare a Aradului, în 1944, i-a ascuns la el acasă pe rabinul șef Nicolae Schönfeld și pe fratele acestuia, în perioada în care autoritățile militare horthiste au dispus aplicarea legilor anti-evreiești și pregătirea evreilor arădeni pentru deportare. Potrivit unor surse, Andrei Crișanul ar fi murit otrăvit de autoritățile comuniste, în anul 1960.
Rabinul-șef a rămas trei zile în casa episcopului ortodox, până la retragerea trupelor maghiare din Arad. Planul deportării și al exterminării evreilor a eșuat, dar asta nu înseamnă că episcopul ortodox nu și-a asumat un risc serios oferind adăpost rabinului șef. Mai ales în contextul în care comandantul militar ungar al Aradului, generalul Asztalossy, amenințase că orice nesupunere se va solda cu cele mai grave repercusiuni!
Epsicopul Andrei, cu numele laic Aurelian Magieru (27 iunie 1891 – d. 13 mai 1960) a contribuit și la salvarea altor evrei arădeni în perioada persecuțiilor naziste, începând cu anul 1941.
Magieru, deși născut în județul Hunedoara, a avut contact încă din tinerețe cu Aradul. Aici a studiat la gimnaziu și aici avea să revină, ca episcop, după câteva decenii.
A absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, iar în anul 1916 era numit doctor în Teologie.
După Marea Unire a devenit delegat al românilor bihoreni pe lângă misiunea militară străină din Oradea. În anul 1922 devenea preot, iar în 1924 era tuns în monahism, cu numele de călugărie Andrei.
A fost instalat Episcop al Aradului la 2 februarie 1936. La Arad a avut un rol important în dezvoltarea Academiei Teologice și a publicației "Biserica și Școala".
Numele său se leagă și de construcția catedralei mitropolitane de la Timișoara, care a început în anul 1936, prin sfințirea pietrei de temelie, de către episcopul Andrei al Aradului.
A rămas în demnitatea de episcop timp de 24 de ani, până la trecerea la cele veșnice, la 13 mai 1960. A fost considerat unul dintre cei mai semnificativi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române ai epocii sale. În anul 1950, din dispoziția sa, Mănăstirea Prislop devenea mănăstire de călugărițe.
Episcopul Andrei al Aradului este înmormântat în cripta episcopală de la Mănăstirea Hodoș-Bodrog.
Preotul Nicolae Grebenea susține ipoteza (confirmată de istoricul Cicerone Ionițoiu), că episcopul ar fi murit otrăvit din ordinul regimului comunist.
Sursa:
Vasile Popeangă, Activitatea constructivă a episcopului Andrei Magieru în contextul cultural-ecleziastic al timpului său, în Studii de Știință și Cultură, Editura Universităţii Vasile Goldiș, Arad, anul V, nr. 4 (19), decembrie 2009
Vesa, Pavel, Episcopii Aradului 1706-2006, Editura Gutenberg Univers, Arad, 2007
https://basilica.ro/13-mai-1960-a-trecut-la-cele-vesnice.../
https://www.crestinortodox.ro/.../andrei-magieru-87316.html
4.756 ron
4.194 ron
