Omul de încredere al Mariei Tereza, una dintre cele mai influente personalități din Imperiul Austriac, Contele Grassalkovich Antal, a fost unul dintre cei mai titrați comiți supremi în istoria comitatului Arad. El a și adus-o p Maria Tereza la Arad, pe moșia sa de la Miniș, de mai multe ori. A fost numit în funcție de împărăteasă, la 26 august 1744, și a condus Aradul până în anul 1751, când a fost desemnat la conducerea comitatului Nograd, unde va rămâne timp de 20 de ani, până la. Moartea sa. Contele Grassalkovich era consilier imperial, apropiat al împărătesei, pe care o înlocuia la pricinile unde Maria Tereza nu voia sau nu putea să participe.
Numirea în funcție
Contele Grassalkovich Antal (6 martie 1694- 1 decembrie 1771) s-a născut într-o familie de moșieri, în Slovacia de astăzi, la Mojmírovce (la vremea respectiva Urmeny). Tatăl său a condus o stație de poștă, ceea ce în epocă, la sfârșitul anilor 1600, era o onoare considerabilă.
Contele Grassalkovich Anta
Tânărul Antal absolvă Facultatea de Drept, în anul 1715, și din acel moment viața sa se înscrie pe o curbă ascendentă. Ajunge în scurt timp avocat la Buda, iar din anul 1724 îl găsim deja la Curtea Imperială, că președinte al Neoacquistica Commissio, Comisia de achiziții noi.
Este înnobilat în anul 1736, cu titlul de baron, iar în anul 1743 îl dobândește și pe cel de conte.
În Sfatul Țării, în anul 1741, la Bratislava, când Maria Tereza este la un pas să își piardă coroana, la insistențele și la presiunea lui Grassalkovich nobilii îl acceptă pe soțul Mariei Tereza, Francisc I, nu doar ca principe consort, ci și co-domnitor, iar împărăteasa primește asigurarea sprijinului militar de care are nevoie pentru securizarea poziției sale.
Maria Tereza
Nu este, deci, surprinzător, că împărăteasa Maria Tereza îi prețuiește sfaturile, îl consideră unul dintre oamenii săi de încredere cei mai devotați. De aceea îi și încredințează conducerea comitatului Arad, un comitat dificil, cu conflicte interetnice, un comitat de graniță încă expus amenințării turcești. Pentru serviciul său credincios, la nici 40 de ani devine unul dintre judecătorii supremi ai Austriei, iar din anul 1751, contele Grassalkovich devine și gardian al coroanei Austriei.
În calitate de comite suprem al Aradului, contele a contribuit la reorganizarea administrației arădene, la întărirea ordinii și siguranței publice, organizând paza pe drumurile comitatului și securizând transporturile poștale și cele de pasageri. A adus coloniști nemți în mai multe sate arădene, pentru asigurarea forței de muncă pe moșiile nobiliare. A avut un rol și în dezvoltarea industriei vinului. Oeneologul Balla Geza susține că pe moșia sa, de la Miniș, Maria Tereza ar fi venit de trei ori (nu avem o confirmare oficială a vizitelor). Maria Tereza a stabilit ca vinurile contelui să fie vinuri oficiale ale Casei Imperiale. Ea a fost în mod special încântată de vinurile roșii de Miniș și de calitățile lor afrodiziace și antioxidante.
În primul an al contelui la Arad, în 1744, este certificat pentru prima oară vinul roșu dulce de tip "aszu", din soiul Cadarcă, cu adaos de boabe stafidite, de la Miniș, fiind consemnat faptul că „pe la jumătatea sec. XVIII, viticultorii au încercat prepararea acestui tip de vin la Sopron, Bratislava si la Miniș”, iar dintre acestea Minișul a confirmat așteptările. Podgoria arădeană a devenit un concurent serios pentru vinul de Tokaj, care era considerat „bun pentru cei suferinzi”, iar vinul de Miniș „bun pentru cei sănătoși”.
Ziarul România Liberă notează că vinurile de Miniș au început să fie vândute la export din anul 1745, de contele Antal Grassalkovich. Vinurile sale roșii au ajuns în Cehia, dar și la Fiume și Buccari.
Cele două vinuri locale, Cadarca și Mustoasa de Măderat, dar și șampaniile fabricate la Arad, au devenit foarte populare în casele regale europene din proximitate – Belgrad, Viena.
Sociologul Lavinia Betea susține că numele localității Mândruloc ar proveni, potrivit unei alte legende arădene, de la faptul că Maria Tereza, în trecere prin această localitate, ar fi exclamat: „Ce mândru loc!”. Indiferent de procentul de fantezie din spatele acestor povești, este evident că a existat o conexiune între spațiul acesta viticol și una dintre cele mai importante case imperiale europene.
În anul 1749, contele Anton Grassalkovich a construit la Miniș un castel și o cramă cu boltă de cărămidă cu o lungime de 47 de metri, o lățime de 9,80 m și înălțime de 5,30 m, cu o capacitate de 4.000 hl, care în anul 1881 au devenit sediul școlii de viticultură din Podgoria Miniș.
La Arad, contele Grassalkovich era într-o etapă nefericită a vieții. Rămas văduv pentru a doua oară, își creștea cei șase copii rămași în urma decesului celei de a doua soții, baronesa Klobuszitzky Krisztina. Avea să se recăsătorească abia după mutarea de la Arad, cu sora mai mare a baronesei, Terezia, care îi va supraviețui zece ani.
În anul 1751, împărăteasa Maria Tereza vizita Castelul Grassalkovich de la Gödöllő, lângă Pesta. Cu această ocazie, se spune că au curs valuri de vin din cramele contelui, iar împărăteasa a fost servită cu vin spumant realizat după o rețetă tradițională de oenologii contelui. Cum cea mai importantă podgorie a sa era la Miniș, putem opina că specialitățile de vinuri servite de Maria Tereza proveneau chiar de aici. De altfel, pentru aceeași vizită imperială, contele a solicitat bucătarului său să pregătească un preparat culinar deosebit pentru împărăteasa gurmandă, iar acesta a gătit clătite sărate, cu umplutură de ficat și șuncă, iar după unele surse și cu mazăre și ghiveci de legume. Maria Tereza s-a declarat încântată și le-a botezat după numele contelui, "clătite Grassalkovich".
În anul 1825, la inaugurarea Palatului Comitatului Arad, portretul contelui Grassalkovich a fost așezat în galeria de onoare a personalităților locale, în semn de recunoștință pentru contribuția sa la dezvoltarea Aradului.
De: Andrei Ando
Omul de încredere al Mariei Tereza, una dintre cele mai influente personalități din Imperiul Austriac, Contele Grassalkovich Antal, a fost unul dintre cei mai titrați comiți supremi în istoria comitatului Arad. El a și adus-o p Maria Tereza la Arad, pe moșia sa de la Miniș, de mai multe ori. A fost numit în funcție de împărăteasă, la 26 august 1744, și a condus Aradul până în anul 1751, când a fost desemnat la conducerea comitatului Nograd, unde va rămâne timp de 20 de ani, până la. Moartea sa. Contele Grassalkovich era consilier imperial, apropiat al împărătesei, pe care o înlocuia la pricinile unde Maria Tereza nu voia sau nu putea să participe.
Numirea în funcție
Contele Grassalkovich Antal (6 martie 1694- 1 decembrie 1771) s-a născut într-o familie de moșieri, în Slovacia de astăzi, la Mojmírovce (la vremea respectiva Urmeny). Tatăl său a condus o stație de poștă, ceea ce în epocă, la sfârșitul anilor 1600, era o onoare considerabilă.
Contele Grassalkovich Anta
Tânărul Antal absolvă Facultatea de Drept, în anul 1715, și din acel moment viața sa se înscrie pe o curbă ascendentă. Ajunge în scurt timp avocat la Buda, iar din anul 1724 îl găsim deja la Curtea Imperială, că președinte al Neoacquistica Commissio, Comisia de achiziții noi.
Este înnobilat în anul 1736, cu titlul de baron, iar în anul 1743 îl dobândește și pe cel de conte.
În Sfatul Țării, în anul 1741, la Bratislava, când Maria Tereza este la un pas să își piardă coroana, la insistențele și la presiunea lui Grassalkovich nobilii îl acceptă pe soțul Mariei Tereza, Francisc I, nu doar ca principe consort, ci și co-domnitor, iar împărăteasa primește asigurarea sprijinului militar de care are nevoie pentru securizarea poziției sale.
Maria Tereza
Nu este, deci, surprinzător, că împărăteasa Maria Tereza îi prețuiește sfaturile, îl consideră unul dintre oamenii săi de încredere cei mai devotați. De aceea îi și încredințează conducerea comitatului Arad, un comitat dificil, cu conflicte interetnice, un comitat de graniță încă expus amenințării turcești. Pentru serviciul său credincios, la nici 40 de ani devine unul dintre judecătorii supremi ai Austriei, iar din anul 1751, contele Grassalkovich devine și gardian al coroanei Austriei.
În calitate de comite suprem al Aradului, contele a contribuit la reorganizarea administrației arădene, la întărirea ordinii și siguranței publice, organizând paza pe drumurile comitatului și securizând transporturile poștale și cele de pasageri. A adus coloniști nemți în mai multe sate arădene, pentru asigurarea forței de muncă pe moșiile nobiliare. A avut un rol și în dezvoltarea industriei vinului. Oeneologul Balla Geza susține că pe moșia sa, de la Miniș, Maria Tereza ar fi venit de trei ori (nu avem o confirmare oficială a vizitelor). Maria Tereza a stabilit ca vinurile contelui să fie vinuri oficiale ale Casei Imperiale. Ea a fost în mod special încântată de vinurile roșii de Miniș și de calitățile lor afrodiziace și antioxidante.
În primul an al contelui la Arad, în 1744, este certificat pentru prima oară vinul roșu dulce de tip "aszu", din soiul Cadarcă, cu adaos de boabe stafidite, de la Miniș, fiind consemnat faptul că „pe la jumătatea sec. XVIII, viticultorii au încercat prepararea acestui tip de vin la Sopron, Bratislava si la Miniș”, iar dintre acestea Minișul a confirmat așteptările. Podgoria arădeană a devenit un concurent serios pentru vinul de Tokaj, care era considerat „bun pentru cei suferinzi”, iar vinul de Miniș „bun pentru cei sănătoși”.
Ziarul România Liberă notează că vinurile de Miniș au început să fie vândute la export din anul 1745, de contele Antal Grassalkovich. Vinurile sale roșii au ajuns în Cehia, dar și la Fiume și Buccari.
Cele două vinuri locale, Cadarca și Mustoasa de Măderat, dar și șampaniile fabricate la Arad, au devenit foarte populare în casele regale europene din proximitate – Belgrad, Viena.
Sociologul Lavinia Betea susține că numele localității Mândruloc ar proveni, potrivit unei alte legende arădene, de la faptul că Maria Tereza, în trecere prin această localitate, ar fi exclamat: „Ce mândru loc!”. Indiferent de procentul de fantezie din spatele acestor povești, este evident că a existat o conexiune între spațiul acesta viticol și una dintre cele mai importante case imperiale europene.
În anul 1749, contele Anton Grassalkovich a construit la Miniș un castel și o cramă cu boltă de cărămidă cu o lungime de 47 de metri, o lățime de 9,80 m și înălțime de 5,30 m, cu o capacitate de 4.000 hl, care în anul 1881 au devenit sediul școlii de viticultură din Podgoria Miniș.
La Arad, contele Grassalkovich era într-o etapă nefericită a vieții. Rămas văduv pentru a doua oară, își creștea cei șase copii rămași în urma decesului celei de a doua soții, baronesa Klobuszitzky Krisztina. Avea să se recăsătorească abia după mutarea de la Arad, cu sora mai mare a baronesei, Terezia, care îi va supraviețui zece ani.
În anul 1751, împărăteasa Maria Tereza vizita Castelul Grassalkovich de la Gödöllő, lângă Pesta. Cu această ocazie, se spune că au curs valuri de vin din cramele contelui, iar împărăteasa a fost servită cu vin spumant realizat după o rețetă tradițională de oenologii contelui. Cum cea mai importantă podgorie a sa era la Miniș, putem opina că specialitățile de vinuri servite de Maria Tereza proveneau chiar de aici. De altfel, pentru aceeași vizită imperială, contele a solicitat bucătarului său să pregătească un preparat culinar deosebit pentru împărăteasa gurmandă, iar acesta a gătit clătite sărate, cu umplutură de ficat și șuncă, iar după unele surse și cu mazăre și ghiveci de legume. Maria Tereza s-a declarat încântată și le-a botezat după numele contelui, "clătite Grassalkovich".
În anul 1825, la inaugurarea Palatului Comitatului Arad, portretul contelui Grassalkovich a fost așezat în galeria de onoare a personalităților locale, în semn de recunoștință pentru contribuția sa la dezvoltarea Aradului.
De: Andrei Ando
4.756 ron
4.194 ron
