Fenomenul a fost semnalat în zona montană a comitatului și precedat de ruperi de nori, alunecări de teren, inundații care au distrus gospodării și recolta. Episodul a fost relatat de ziarul Magyar Kurir, în august 1813, și rememorat peste o sută de ani, în august 1913, de publicația Uj Idők, din capitala Ungariei.
„De 150 de ani nu a mai fost așa potop prin părțile noastre, și cel de atunci a fost depășit acum cu patru, poate chiar cinci pași (aprox. 3,5 metri, n.n.)” – scria Magyar Kurir, în 1813. De altfel, toată vara a fost atât de capricioasă și de răcoroasă încât „nu a fost om să își fi dorit să facă o scaldă în râu”, preciza sursa citată.
Capriciile vremii au determinat distrugerea producției de cereale, legume și fructe din 1813, ceea ce a dus la foamete în toamnă și anul viitor. Fenomenul a fost unul paneuropean. În Cehia, la 5 iunie, a nins și zăpada s-a depus 25 de centimetri. La Regensburg în 7 iunie a înghețat apa. La Dolný Kubín (astăzi în Slovacia) în 24 iunie toți munții erau acoperiți de zăpadă, iar autoritățile raportau că din cauza gerului 951 de oi și mai mulți ciobani au fost găsiți fără suflare. La Cluj, la începutul lunii iulie, mai multe vite și câțiva oameni au murit de frig pe munte.
În luna august 1813 orașul Kosice a fost inundat complet. Hasonló vízáradások voltak În comitatul Trencin 50 de localități au fost distruse – ziarul Magyar Kurir scria că acolo toate casele s-au dărâmat în urma viiturilor, iar numărul victimelor omenești depășea 1000. În orașul Trencin jumătate dintre case s-au prăbușit. La Medzev (astăzi, în Slovacia, în regiunea Kosice), la 25 și 26 august au fost inundații devastatoare din cauza ploilor necontenite, apa nefiind absorbită de pământ. La Rožňava peste 300 de case s-au prăbușit.
Publicația Uj Idők rememora, în 1913, condițiile din secolul trecut, fiindcă și vara anului respectiv a fost la fel de ploioasă și de friguroasă. Pe alocuri se putea vorbi chiar de ger, iar recoltele au fost grav afectate. Ziarul își încheia relatarea cu constatarea că „nu există nimic nou sub soare”. Ceea ce am putea spune și noi, astăzi, când punem toate capriciile vremii pe seama unei evoluții nefaste și ireversibile determinată de încălzirea globală. Cu 200 de ani în urmă, când nu se știa nimic despre asta și încă industrializarea nu a produs schimbări climatice, natura a fost la fel de impredictibilă ca acum…
Sursa: Uj Idők, Pesta, anul XIX, nr. 35, 24 august 1913, pp. 216-217
Fenomenul a fost semnalat în zona montană a comitatului și precedat de ruperi de nori, alunecări de teren, inundații care au distrus gospodării și recolta. Episodul a fost relatat de ziarul Magyar Kurir, în august 1813, și rememorat peste o sută de ani, în august 1913, de publicația Uj Idők, din capitala Ungariei.
„De 150 de ani nu a mai fost așa potop prin părțile noastre, și cel de atunci a fost depășit acum cu patru, poate chiar cinci pași (aprox. 3,5 metri, n.n.)” – scria Magyar Kurir, în 1813. De altfel, toată vara a fost atât de capricioasă și de răcoroasă încât „nu a fost om să își fi dorit să facă o scaldă în râu”, preciza sursa citată.
Capriciile vremii au determinat distrugerea producției de cereale, legume și fructe din 1813, ceea ce a dus la foamete în toamnă și anul viitor. Fenomenul a fost unul paneuropean. În Cehia, la 5 iunie, a nins și zăpada s-a depus 25 de centimetri. La Regensburg în 7 iunie a înghețat apa. La Dolný Kubín (astăzi în Slovacia) în 24 iunie toți munții erau acoperiți de zăpadă, iar autoritățile raportau că din cauza gerului 951 de oi și mai mulți ciobani au fost găsiți fără suflare. La Cluj, la începutul lunii iulie, mai multe vite și câțiva oameni au murit de frig pe munte.
În luna august 1813 orașul Kosice a fost inundat complet. Hasonló vízáradások voltak În comitatul Trencin 50 de localități au fost distruse – ziarul Magyar Kurir scria că acolo toate casele s-au dărâmat în urma viiturilor, iar numărul victimelor omenești depășea 1000. În orașul Trencin jumătate dintre case s-au prăbușit. La Medzev (astăzi, în Slovacia, în regiunea Kosice), la 25 și 26 august au fost inundații devastatoare din cauza ploilor necontenite, apa nefiind absorbită de pământ. La Rožňava peste 300 de case s-au prăbușit.
Publicația Uj Idők rememora, în 1913, condițiile din secolul trecut, fiindcă și vara anului respectiv a fost la fel de ploioasă și de friguroasă. Pe alocuri se putea vorbi chiar de ger, iar recoltele au fost grav afectate. Ziarul își încheia relatarea cu constatarea că „nu există nimic nou sub soare”. Ceea ce am putea spune și noi, astăzi, când punem toate capriciile vremii pe seama unei evoluții nefaste și ireversibile determinată de încălzirea globală. Cu 200 de ani în urmă, când nu se știa nimic despre asta și încă industrializarea nu a produs schimbări climatice, natura a fost la fel de impredictibilă ca acum…
Sursa: Uj Idők, Pesta, anul XIX, nr. 35, 24 august 1913, pp. 216-217
4.756 ron
4.194 ron
