Aradul era țară străină, în corpul Imperiului Austro-Ungar. Din această cauză, vizita regală a fost mai degrabă doar un popas – o pauză scurtă în gară, unde o mulțime entuziastă a venit să îl vadă și să îl aclameze pe suveranul însoțit de Regina Elisabeta și Principesa Maria, în timp ce regele nici măcar nu a tras perdeaua cupeului său.
În toamna anului 1898, cele zece minute ale lui Carol I la Arad trebuie puse în context și interpretate prin prisma regulilor stricte de protocol diplomatic. Regele, în drum spre Predeal, nu se afla într-o vizită oficială la Arad, deci nu a putut nici măcar coborî din tren, să salute mulțimea. Pe de altă parte, Aradul era considerat un centru intelectual românesc, cu o accentuate mișcare de disidență anti-maghiară, iar din această perspectivă poposirea monarhului ar fi necesitat măsuri suplimentare de siguranță, pentru prevenirea eventualelor mișcări naționale, naționaliste, și asigurarea siguranței regelui.
Pentru întâmpinarea regelui, câteva sute de români din oraș și împrejurimi s-au adunat pe peronul gării. Monarhul nu a avut manifestări de efuziune față de ei; i-a privit rar, la fel și regina. Interpretăm această atitudine reținută în aceeași cheie a protocolului diplomatic strict. Trenul a fost întâmpinat cu urale, mulțimea striga „Să trăiască”. Regele însă nu a tras perdeaua cupeului său decât la plecarea din gara Arad, evitând contactul cu asistența.
Ziarul Tribuna Poporului relata popasul regal la Arad, în numărul din 19 septembrie 1898. Trenul regal a ajuns în gara arădeană la ora 19 și era așteptat de numeroși români din oraș. În suita regală se aflau colonelul Priboianu, locotenent colonelul Georgescu, adjutantul Regelui, lt-col. Prezan, adjutant al Principelui Ferdinand (cel care urma să devină mai târziu mareșal), damele de Curte Marinescu şi Bengescu.
Atmosfera din gara arădeană este descrisă sumar de publicația Tribuna Poporului: „La intrarea în gară mulţimea care se afla la gară pentru ca să vadă pe iubiţii domnitori ai României a erupt în strigăte puternice de „să trăiască“, la auzul cărora Regele Carol a privit puţin asupra mulţimei de români, domni şi ţărani din Arad şi împrejurime, al căror număr era vreo câteva sute. Principesa Maria era îmbrăcată în haină neagră şi a privit mai de multe ori mulţimea, care la rândul său o sorbea cu privitul. Regina poetă Carmen Sylva, în tot răstimpul cât a stat trenul regal în gara Aradului, privea prin fereastra cupeului şi zîmbea mulţimei, care îşi aşternuse privirea asupra celei mai iubite Domnitoare, ce au stătut cândva pe tronul vreunei ţări. Bunul şi înţeleptul Rege Carol era într’un cupeu, ale cărui perdele nu au fost trase decât atunci când trenul a pornit şi când Românii eşiţi întru întimpinare au început din nou să le ureze cu puternice ”Să trăiască”.”
Foto: Trenul regal al lui Carol I, întâmpinat într-o gară de o mulțume de români entuziaști (ilustrație)
Aradul era țară străină, în corpul Imperiului Austro-Ungar. Din această cauză, vizita regală a fost mai degrabă doar un popas – o pauză scurtă în gară, unde o mulțime entuziastă a venit să îl vadă și să îl aclameze pe suveranul însoțit de Regina Elisabeta și Principesa Maria, în timp ce regele nici măcar nu a tras perdeaua cupeului său.
În toamna anului 1898, cele zece minute ale lui Carol I la Arad trebuie puse în context și interpretate prin prisma regulilor stricte de protocol diplomatic. Regele, în drum spre Predeal, nu se afla într-o vizită oficială la Arad, deci nu a putut nici măcar coborî din tren, să salute mulțimea. Pe de altă parte, Aradul era considerat un centru intelectual românesc, cu o accentuate mișcare de disidență anti-maghiară, iar din această perspectivă poposirea monarhului ar fi necesitat măsuri suplimentare de siguranță, pentru prevenirea eventualelor mișcări naționale, naționaliste, și asigurarea siguranței regelui.
Pentru întâmpinarea regelui, câteva sute de români din oraș și împrejurimi s-au adunat pe peronul gării. Monarhul nu a avut manifestări de efuziune față de ei; i-a privit rar, la fel și regina. Interpretăm această atitudine reținută în aceeași cheie a protocolului diplomatic strict. Trenul a fost întâmpinat cu urale, mulțimea striga „Să trăiască”. Regele însă nu a tras perdeaua cupeului său decât la plecarea din gara Arad, evitând contactul cu asistența.
Ziarul Tribuna Poporului relata popasul regal la Arad, în numărul din 19 septembrie 1898. Trenul regal a ajuns în gara arădeană la ora 19 și era așteptat de numeroși români din oraș. În suita regală se aflau colonelul Priboianu, locotenent colonelul Georgescu, adjutantul Regelui, lt-col. Prezan, adjutant al Principelui Ferdinand (cel care urma să devină mai târziu mareșal), damele de Curte Marinescu şi Bengescu.
Atmosfera din gara arădeană este descrisă sumar de publicația Tribuna Poporului: „La intrarea în gară mulţimea care se afla la gară pentru ca să vadă pe iubiţii domnitori ai României a erupt în strigăte puternice de „să trăiască“, la auzul cărora Regele Carol a privit puţin asupra mulţimei de români, domni şi ţărani din Arad şi împrejurime, al căror număr era vreo câteva sute. Principesa Maria era îmbrăcată în haină neagră şi a privit mai de multe ori mulţimea, care la rândul său o sorbea cu privitul. Regina poetă Carmen Sylva, în tot răstimpul cât a stat trenul regal în gara Aradului, privea prin fereastra cupeului şi zîmbea mulţimei, care îşi aşternuse privirea asupra celei mai iubite Domnitoare, ce au stătut cândva pe tronul vreunei ţări. Bunul şi înţeleptul Rege Carol era într’un cupeu, ale cărui perdele nu au fost trase decât atunci când trenul a pornit şi când Românii eşiţi întru întimpinare au început din nou să le ureze cu puternice ”Să trăiască”.”
Foto: Trenul regal al lui Carol I, întâmpinat într-o gară de o mulțume de români entuziaști (ilustrație)
4.756 ron
4.194 ron
