Plină de indignare, doamna oftează îndelung și își termină agonia gândurilor cu o exclamație des întâlnită: ”N-are rost!”. Am înțeles ulterior că starea sa a fost alimentată de hățișul în care a intrat fără voia sa în timp ce căuta la mai mulți îndrumători calea de eliberare din acel labirint obscur al ușilor închise după fiecare încercare eșuată. Un zid al unor fade căutări, un strigăt sugrumat al disperării, doi ochi înroșiți de lacrimi ce-i inundau sufletul chinuit de o decepție prelungită - iată tabloul persoanelor din zilele noastre agățat într-o galerie uitată demult. Să fi revenit în actualitate legenda nodului gordian?
Ce spune legenda?
Potrivit răspunsului venit din partea unei divinități, cel care avea să dezlege nodul făcut cu măiestrie de un rege venit din rândurile celor săraci, avea să devină stăpânitorul unei suprafețe întinse de pe pământ. Soluția găsită de un tânăr aflat în ascensiune nu a constat în aflarea unei formule matematice, și nicio analiză a cazului în sine, ci tăierea funiei cu sabia sa de viitor suveran. Deși a devenit un renumit împărat în istorie, încălcarea unei reguli de bază a constituit varianta cea mai simplă.
Ce spune realitatea?
Nu se întâmplă și în zilele noastre ceva asemănător? Câte celebrități ajung pe piedestal ”tăind” orice regulă de conduită scrisă sau nescrisă? Cum? Planând pe aripile gloriei, aceștia spionează din eter ”concurența” aflată la baza piramidei care-și încearcă repetat lansarea unui avânt firav, dar culminând cu nenumărate căderi rușinoase, spre satisfacția supremației invincibilității.
Trag cu coada ochiului orice apropiere de poziția clădită cu sacrificii și compromisuri știind că doar timpul va fi bariera ce le amenință liniștea. Oare ascensiunea aduce cu sine liniștea, satisfacția, împlinirea mult visate?
Satisfacția, de exemplu, afișată în urma dominării adversarului utilizând mijloace ascunse contribuie deseori la inhibarea propriei conștiințe, creionând mediul perfect al dezvoltării unei mentalități de junglă potrivit căreia cel mai puternic rezistă. Individul ajuns în topul listei se confruntă cu sentimente antagonice ce-i consumă libertatea, ce-i limitează propriile alegeri, dar îi hrănesc orgoliul . Fericit că a ajuns aici? Cu siguranță. Fericit că este adulat? Evident. Fericit că imaginea sa apare pe mapamond urmărită de un număr impresionant și în continuă creștere de ochii celor simpli? Adăugăm în cont încă o confirmare. Fericit că sacrificiile de până atunci au dat rezultate? Cu mențiunea că despre ele va vorbi prea puțin, umplem coșul rezultatului final cu încă o asigurare. Ai crede că aura fericirii îi înconjoară întreaga existență. Îl cuprinde vreodată și tristețea? Greu să admită că prețioasa monedă a faimei are două fețe , personajul nostru fictiv își ascunde tristețea unui trai solitar, datorită programului încărcat al dineurilor costisitoare, sau a impresarului grijuliu ce-i contractează talentul cu diferite brand-uri.
Întorcându-ne la legenda nodului cu pricina, soluția îi aparține în exclusivitate celui care l-a creat. Să fii tu însuți nu necesită dezlegarea unui mister . Tu ești cel care îți poți compune propriul scenariu: natural, sincer, în raport cu capacitățile și posibilitățile de care ai parte. Și asta fără să calci în picioare demnitatea altora.
Indiferent cât de cunoscuți suntem sau lipsiți de valoare în ochii altora percepuți, îmi sună în minte un adevăr referitor la existența umană potrivit căruia ne asemănăm cu un abur sau o umbră trecătoare. Cât timp ne jucăm ”rolul”, să lăsăm în urmă un miros plăcut și să îndreptăm atenția spre obiective nobile.
I-am spus cu calm doamnei care m-a însoțit în călătorie pe drumurile aglomerate: ”să știți, doamnă dragă, că ”are rost”. Viața noastră are rost. Încercați să n-o umbriți cu dezamăgiri efemere.”
Foto: ”Alexandru cel Mare tăind Nodul Gordian”, pictură de Fidele Fischetti.
Stelian Deaconu – taximetrist prozator
Plină de indignare, doamna oftează îndelung și își termină agonia gândurilor cu o exclamație des întâlnită: ”N-are rost!”. Am înțeles ulterior că starea sa a fost alimentată de hățișul în care a intrat fără voia sa în timp ce căuta la mai mulți îndrumători calea de eliberare din acel labirint obscur al ușilor închise după fiecare încercare eșuată. Un zid al unor fade căutări, un strigăt sugrumat al disperării, doi ochi înroșiți de lacrimi ce-i inundau sufletul chinuit de o decepție prelungită - iată tabloul persoanelor din zilele noastre agățat într-o galerie uitată demult. Să fi revenit în actualitate legenda nodului gordian?
Ce spune legenda?
Potrivit răspunsului venit din partea unei divinități, cel care avea să dezlege nodul făcut cu măiestrie de un rege venit din rândurile celor săraci, avea să devină stăpânitorul unei suprafețe întinse de pe pământ. Soluția găsită de un tânăr aflat în ascensiune nu a constat în aflarea unei formule matematice, și nicio analiză a cazului în sine, ci tăierea funiei cu sabia sa de viitor suveran. Deși a devenit un renumit împărat în istorie, încălcarea unei reguli de bază a constituit varianta cea mai simplă.
Ce spune realitatea?
Nu se întâmplă și în zilele noastre ceva asemănător? Câte celebrități ajung pe piedestal ”tăind” orice regulă de conduită scrisă sau nescrisă? Cum? Planând pe aripile gloriei, aceștia spionează din eter ”concurența” aflată la baza piramidei care-și încearcă repetat lansarea unui avânt firav, dar culminând cu nenumărate căderi rușinoase, spre satisfacția supremației invincibilității.
Trag cu coada ochiului orice apropiere de poziția clădită cu sacrificii și compromisuri știind că doar timpul va fi bariera ce le amenință liniștea. Oare ascensiunea aduce cu sine liniștea, satisfacția, împlinirea mult visate?
Satisfacția, de exemplu, afișată în urma dominării adversarului utilizând mijloace ascunse contribuie deseori la inhibarea propriei conștiințe, creionând mediul perfect al dezvoltării unei mentalități de junglă potrivit căreia cel mai puternic rezistă. Individul ajuns în topul listei se confruntă cu sentimente antagonice ce-i consumă libertatea, ce-i limitează propriile alegeri, dar îi hrănesc orgoliul . Fericit că a ajuns aici? Cu siguranță. Fericit că este adulat? Evident. Fericit că imaginea sa apare pe mapamond urmărită de un număr impresionant și în continuă creștere de ochii celor simpli? Adăugăm în cont încă o confirmare. Fericit că sacrificiile de până atunci au dat rezultate? Cu mențiunea că despre ele va vorbi prea puțin, umplem coșul rezultatului final cu încă o asigurare. Ai crede că aura fericirii îi înconjoară întreaga existență. Îl cuprinde vreodată și tristețea? Greu să admită că prețioasa monedă a faimei are două fețe , personajul nostru fictiv își ascunde tristețea unui trai solitar, datorită programului încărcat al dineurilor costisitoare, sau a impresarului grijuliu ce-i contractează talentul cu diferite brand-uri.
Întorcându-ne la legenda nodului cu pricina, soluția îi aparține în exclusivitate celui care l-a creat. Să fii tu însuți nu necesită dezlegarea unui mister . Tu ești cel care îți poți compune propriul scenariu: natural, sincer, în raport cu capacitățile și posibilitățile de care ai parte. Și asta fără să calci în picioare demnitatea altora.
Indiferent cât de cunoscuți suntem sau lipsiți de valoare în ochii altora percepuți, îmi sună în minte un adevăr referitor la existența umană potrivit căruia ne asemănăm cu un abur sau o umbră trecătoare. Cât timp ne jucăm ”rolul”, să lăsăm în urmă un miros plăcut și să îndreptăm atenția spre obiective nobile.
I-am spus cu calm doamnei care m-a însoțit în călătorie pe drumurile aglomerate: ”să știți, doamnă dragă, că ”are rost”. Viața noastră are rost. Încercați să n-o umbriți cu dezamăgiri efemere.”
Foto: ”Alexandru cel Mare tăind Nodul Gordian”, pictură de Fidele Fischetti.
Stelian Deaconu – taximetrist prozator
4.756 ron
4.194 ron
