Mesaj - morse: Chemăm... facem un plan... plecăm la luptă...ieșim din zona IT ( inteligența tracasată)... Omorâm plictiseala...
Cum să ne petrecem o parte a sfârșitului de săptămână? Meniul diversificat oferit în urma unei simple căutări plasează câteva rezultate atrăgătoare. De la exilul dintr-un cadru natural presărat cu un miros de primăvară timpurie, la gustarea unei cafele aromate pe o terasă cu un prieten drag, alegerea se va face în urma unor așteptări de mult timp pregătite împodobite cu câteva dorințe nerealizate încă. Cercul în care ne învârtim, sau itinerariul stabilit, ar putea include oare și destinații mai puțin vizate? Depinde de cercetaș, evident.
Prezentul este în curs de consemnare, viitorul cumva îl intuim, însă trecutul inscripționat scoate la iveală preocupările, înclinațiile, aspirațiile, spiritualitatea unei civilizații îngropate în negura vremurilor. Istoria unei națiuni sau regiuni reprezintă coloana vertebrală pe care orice popor își duce existența, dar muzeele, adică edificiile instituite cu scopul de a conserva măduva ce-i dă viață acestui schelet inert, scot la iveală dovezi palpabile ale unui organism aparent acoperit de praful uitării. Ce ne transmit acestea? Fiind create și compuse cu menirea unui mesaj către viitor, undele recepționate cu o interpretare indubitabilă compun repertoriul unui șlagăr cultural ascultat doar de cei sensibili la vocația autenticului.
"Noi vrem pământ!" - un deziderat aclamat din partea unei clase defavorizate. Câte lupte sângeroase au urmat! Dar și-a pus cineva întrebarea: "Pământul dorește să ne găzduiască ca locuitori responsabili?" Probabil reprezintă o excepție cei care s-au gândit la această variantă. De ce ar merita o astfel de abordare? În realitate, scena schimbărilor unui regim se petrece cu permisiunea reliefului ce le conservă. Interdependența dintre zonă și evenimente este indestructibilă. Cu alte cuvinte, factorii timp și zonali se intersectează cu o perioadă caracterizată de idealuri diferite din partea comunității.
Cine ar putea fi considerați vocali în ce privește metehnele, abuzurile unui regim corupt? Într-o zonă extinsă a Balcanilor, haiducii, ce trăiau solitari, dar cu ambiții ferme în ce privește corectitudinea echilibrării valorilor, s-au evidențiat prin incursiunile întreprinse în rândul celor responsabili cu monopolul bugetar. Din punct de figurativ, aceste acțiuni pot transmite o lecție?
Hai să ne folosim imaginația:
Deși erau considerați hoți, haiducii reprezentau în realitate un semnal de alarmă îndreptat spre un dezechilibru al valorii într-o perioadă greu de controlat. În speță, în urma acțiunilor, întreprinse având un plan bine stabilit, bunurile obținute de la cei cu o poziție favorizată se împărțeau familiilor suferinde. Se dorea un echilibru al condiției umane. Simțul dreptății reprezenta un ideal.
Înzestrat cu o condiție umană sensibilă la dezechilibrul idealurilor comune oricărui individ, un harambaș(căpitan) plin de ambiții își schițează un plan realist. Nu neapărat din această postură, o persoană care își dorește înțelegerea, dar și faptul de a-și împărtăși cu alții unele valori comune, își planifică o "luptă" cu indiferența față de un trecut insesizabil. Ar fi necesară o strategie. Un cumul de motivații. Ce-l poate determina? Pe care dintre vitejii săi poate conta? Nu vor ști dinainte dimensiunea "prăzii" , dar sunt convinși că nu vor regreta.
Din straiul ce-i caracterizează, sumanul( palton lung) ce le învelește curiozitatea, îi recomandă de departe vizitatori bine-primiți. Acești lefegii(mercenari) amatori se organizează într-un grup compact pentru a ținti de-aproape comorile din vitrinele lustruite, ori agățate cu gust pe pereții ce emană un miros de lemn uscat, păstrându-și astfel silueta și finețea atât de bine, fără ca timpul să le deterioreze aspectul. "Hangița", gazda locului, fără a-i fi teamă de inocența noastră, ne arată un meniu bogat din care ne vom hrăni ochii în minutele următoare. Zâmbetul ei ne face să ne simțim atât de bine întorcându-ne spre vremea clasicilor sau a celor înstăriți. Am așezat fiecare dintre noi în propria desagă amintirile vremurilor respective. Am reușit să "furăm" ceva din mediul rural al sec XIX-lea. Dorim să împărțim egal cu fiecare dintre voi, din "prada" consistentă luată cu grijă.
Cele două destinații vizitate, au fost: Muzeul Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția” din localitatea Șiria, și Muzeul orășenesc din localitatea Lipova. Deoarece fiecare dintre acestea conțin valori specifice, pentru a nu transmite cititorului idei greșite despre exponatele găsite acolo, despre originea, sau semnificația lor, însoțim acest articol cu imaginile surprinse. Dacă v-am captat atenția, sau v-am stimulat curiozitatea, găsiți aici programul de vizitare.
Stelian Deaconu
Mesaj - morse: Chemăm... facem un plan... plecăm la luptă...ieșim din zona IT ( inteligența tracasată)... Omorâm plictiseala...
Cum să ne petrecem o parte a sfârșitului de săptămână? Meniul diversificat oferit în urma unei simple căutări plasează câteva rezultate atrăgătoare. De la exilul dintr-un cadru natural presărat cu un miros de primăvară timpurie, la gustarea unei cafele aromate pe o terasă cu un prieten drag, alegerea se va face în urma unor așteptări de mult timp pregătite împodobite cu câteva dorințe nerealizate încă. Cercul în care ne învârtim, sau itinerariul stabilit, ar putea include oare și destinații mai puțin vizate? Depinde de cercetaș, evident.
Prezentul este în curs de consemnare, viitorul cumva îl intuim, însă trecutul inscripționat scoate la iveală preocupările, înclinațiile, aspirațiile, spiritualitatea unei civilizații îngropate în negura vremurilor. Istoria unei națiuni sau regiuni reprezintă coloana vertebrală pe care orice popor își duce existența, dar muzeele, adică edificiile instituite cu scopul de a conserva măduva ce-i dă viață acestui schelet inert, scot la iveală dovezi palpabile ale unui organism aparent acoperit de praful uitării. Ce ne transmit acestea? Fiind create și compuse cu menirea unui mesaj către viitor, undele recepționate cu o interpretare indubitabilă compun repertoriul unui șlagăr cultural ascultat doar de cei sensibili la vocația autenticului.
"Noi vrem pământ!" - un deziderat aclamat din partea unei clase defavorizate. Câte lupte sângeroase au urmat! Dar și-a pus cineva întrebarea: "Pământul dorește să ne găzduiască ca locuitori responsabili?" Probabil reprezintă o excepție cei care s-au gândit la această variantă. De ce ar merita o astfel de abordare? În realitate, scena schimbărilor unui regim se petrece cu permisiunea reliefului ce le conservă. Interdependența dintre zonă și evenimente este indestructibilă. Cu alte cuvinte, factorii timp și zonali se intersectează cu o perioadă caracterizată de idealuri diferite din partea comunității.
Cine ar putea fi considerați vocali în ce privește metehnele, abuzurile unui regim corupt? Într-o zonă extinsă a Balcanilor, haiducii, ce trăiau solitari, dar cu ambiții ferme în ce privește corectitudinea echilibrării valorilor, s-au evidențiat prin incursiunile întreprinse în rândul celor responsabili cu monopolul bugetar. Din punct de figurativ, aceste acțiuni pot transmite o lecție?
Hai să ne folosim imaginația:
Deși erau considerați hoți, haiducii reprezentau în realitate un semnal de alarmă îndreptat spre un dezechilibru al valorii într-o perioadă greu de controlat. În speță, în urma acțiunilor, întreprinse având un plan bine stabilit, bunurile obținute de la cei cu o poziție favorizată se împărțeau familiilor suferinde. Se dorea un echilibru al condiției umane. Simțul dreptății reprezenta un ideal.
Înzestrat cu o condiție umană sensibilă la dezechilibrul idealurilor comune oricărui individ, un harambaș(căpitan) plin de ambiții își schițează un plan realist. Nu neapărat din această postură, o persoană care își dorește înțelegerea, dar și faptul de a-și împărtăși cu alții unele valori comune, își planifică o "luptă" cu indiferența față de un trecut insesizabil. Ar fi necesară o strategie. Un cumul de motivații. Ce-l poate determina? Pe care dintre vitejii săi poate conta? Nu vor ști dinainte dimensiunea "prăzii" , dar sunt convinși că nu vor regreta.
Din straiul ce-i caracterizează, sumanul( palton lung) ce le învelește curiozitatea, îi recomandă de departe vizitatori bine-primiți. Acești lefegii(mercenari) amatori se organizează într-un grup compact pentru a ținti de-aproape comorile din vitrinele lustruite, ori agățate cu gust pe pereții ce emană un miros de lemn uscat, păstrându-și astfel silueta și finețea atât de bine, fără ca timpul să le deterioreze aspectul. "Hangița", gazda locului, fără a-i fi teamă de inocența noastră, ne arată un meniu bogat din care ne vom hrăni ochii în minutele următoare. Zâmbetul ei ne face să ne simțim atât de bine întorcându-ne spre vremea clasicilor sau a celor înstăriți. Am așezat fiecare dintre noi în propria desagă amintirile vremurilor respective. Am reușit să "furăm" ceva din mediul rural al sec XIX-lea. Dorim să împărțim egal cu fiecare dintre voi, din "prada" consistentă luată cu grijă.
Cele două destinații vizitate, au fost: Muzeul Memorial „Ioan Slavici și Emil Monția” din localitatea Șiria, și Muzeul orășenesc din localitatea Lipova. Deoarece fiecare dintre acestea conțin valori specifice, pentru a nu transmite cititorului idei greșite despre exponatele găsite acolo, despre originea, sau semnificația lor, însoțim acest articol cu imaginile surprinse. Dacă v-am captat atenția, sau v-am stimulat curiozitatea, găsiți aici programul de vizitare.
Stelian Deaconu