Perla rubinie, a cărei contur perfect nu poate fi imitat de niciun bijutier, se ascunde în marsupiul proniei cosmice cu o supunere tăcută, loială, ignorată de multă lume. Calcularea exactă a timpului, contopirea luminii cu întunericul, simbioza conceperii lumii tăcute prin metamorfoză cu înclinația spre inexistență a lumii raționale, ne pleacă capul plini de respect în timp ce admirăm ciclul unei perpetuări aparent fără sens, dar cu umbre evidente pe portativul istoriei în posteritate. Pelicula vieții conține intrigi surpriză, actori principali ce sunt înlocuiți de cei, a căror mască pusă din pricina obișnuinței, au interpretat roluri secundare în acest decor.
Birjarul își verifică pentru ultima oară osia, ce-i sprijină cele două roți a căror înălțime îi ating burta, semnul sedentarismului, înainte să plece pe drumul prăfuit al satului uitat undeva pe harta istoriei. Perechea de cai nechează nerăbdători să iasă din curtea stăpânului așteptând să vadă și alte meleaguri ce freamătă a viață. Cu o oprire în centrul cătunului, de unde domnul cu vorbirea-i peltică și cu brațele arse de un trai chinuit ce-i completează existența de sisif, își îndeamnă însoțitorii să se așeze comod în droșca-i aranjată cu migală. Biciul, ce atinge pielea deja transpirată a animalelor de povară, urnește alene angrenajul zgomotos ce le zguduie traseul, sperând iluzoriu să fie liniștit. Neavând alternative, aceștia îi acceptă metehnele, ticurile limbajului sărac, de neînțeles, căutând cu privirea talciocul de la poalele colinei din depărtare.
Într-o parte a târgului, fluierul unui ciobănel înconjurat de câteva miorițe blânde ce-i sorbeau melodia cunoscută pe de rost, îți stârnea curiozitatea în ce-i privește oferta. Într-o altă parte, pe un stand făcut din lemn, zăreai o vestimentație curată creată de mâinile viguroase ale unei femei ilustre în arta războiului... de țesut... urzeli ieftine. De altfel, era vedeta de pe covorul îngălbenit și bătătorit din zonă. Sub un stejar milenar, cu trunchiul crestat de o istorie îndelungată, martor la schimbări de trupe și mentalități, sătenii corigenți ai lui Socrate își prezentau discuri puerile privind transcederea bobului de grâu într-o plantă existențială, sau motivele unei secete prelungite puse pe seama emancipării tinerilor.
Întorși spre casă, călătorii noștri fac bilanțul zilei. În timp ce unii au cheltuit timp sau bani, altul a profitat într-un mod discret de avantajul birjei. Când și-au luat rămas bun, eroul nostru îmbrăcat sumar, mâncat bine, le adresează următoarea întrebare: Cum o fi lumea fără birjă?
Ce s-a schimbat de atunci? Centrul activității oricărei comunități se învârte în jurul pieții. Ea a rămas încă sursa alimentației curente, locul unde ne schimbăm părea despre conducere, despre hibele unei societăți aflate în vârful declinului moral, spiritual, educativ.
Găsim ciobănelul înconjurat de miorițe ce-i lingușesc ieșirile în public, cunoscându-i pe dinafară gafele verbale, și ipocrizia promisiunilor umflate ușuratic ce plesnesc la colțul realității. Se bucură că sunt hrăniți pe moment cu ideologii cu care orice rumegător se mulțumește deoarece șad confortabil în stâna de unde li se mulg aceleași aplauze cremoase . Ciobănelul fluieră sec chemarea la apel, ele behăie cu o supunere oarbă, cu capul plecat. Va avea curajul sa le apere când lupul unei schimbări de scenă le va amenința liniștea?
Găsim personajul , masculin și feminin, iscusit în scenarii conspiraționiste, populiste, devenit celebru ce își clădește imaginea pe un piedestal robust pe care necuvântătoarele (cei neinițiați, naivi) își descarcă instinctual nevoile , deoarece la asta se pricep cel mai bine. Cu ce-și câștigă popularitatea? Prea puțin cu experiența profesională, mai deloc cu modestia, dar mizând pe ignoranță. Este cunoscut prin preajma locului datorită legăturilor, compromisurilor, nu neapărat datorită onestității. Nu contează că alții i-au bătătorit demnitatea, fiindcă și el procedează similar. Dar istoria nu iartă. Ba chiar strigă.
Mai găsim și pe cei care știu să impresioneze cu părerile întemeiate în nisipul mișcător al argumentelor firave, preluate de la alții, dar nemestecate personal.
Nu întotdeauna ceea ce spui este greșit, ci cui îi vorbești reprezintă o alegere nepotrivită. Dacă-i cânți unui surd, te aplaudă pentru gesturi. Dar atunci când vorbești unui auditoriu potrivit, însă folosești cuvinte și idei fără nuanță, fără substanță, îl inviți la un somn prematur. Gândirea rezidă din fapte. Gândirea profundă rezidă din fapte notabile. Dacă cel ce ne aude vorbind nu înțelege semnificația mesajului ( nu pentru că nu ar fi capabil), orice noțiune devine abstractă. Nu vrem să fim corigenți într-o societate diversificată.
Deci puține... mai nimic... nu s-a schimbat.
Birjarul ce-l căutăm azi nu este, neapărat, taximetristul din stație. Nu trebuie să te impresioneze cu figura sa globulară, sau vorbirea-i nedeslușită. Dacă am rezona inițialele cuvântului acestui transport în comun , poate am găsi soluția: Transport Asigurat către Stația Infinitului.
Cine ne poate asigura, și în ce condiții, acest transport? Unde îl găsim?
Aceasta este altă discuție.
Stelian Deaconu – taximetristul prozator sau... prozatorul taximetrist
Sursa foto: stiridecluj.ro
Perla rubinie, a cărei contur perfect nu poate fi imitat de niciun bijutier, se ascunde în marsupiul proniei cosmice cu o supunere tăcută, loială, ignorată de multă lume. Calcularea exactă a timpului, contopirea luminii cu întunericul, simbioza conceperii lumii tăcute prin metamorfoză cu înclinația spre inexistență a lumii raționale, ne pleacă capul plini de respect în timp ce admirăm ciclul unei perpetuări aparent fără sens, dar cu umbre evidente pe portativul istoriei în posteritate. Pelicula vieții conține intrigi surpriză, actori principali ce sunt înlocuiți de cei, a căror mască pusă din pricina obișnuinței, au interpretat roluri secundare în acest decor.
Birjarul își verifică pentru ultima oară osia, ce-i sprijină cele două roți a căror înălțime îi ating burta, semnul sedentarismului, înainte să plece pe drumul prăfuit al satului uitat undeva pe harta istoriei. Perechea de cai nechează nerăbdători să iasă din curtea stăpânului așteptând să vadă și alte meleaguri ce freamătă a viață. Cu o oprire în centrul cătunului, de unde domnul cu vorbirea-i peltică și cu brațele arse de un trai chinuit ce-i completează existența de sisif, își îndeamnă însoțitorii să se așeze comod în droșca-i aranjată cu migală. Biciul, ce atinge pielea deja transpirată a animalelor de povară, urnește alene angrenajul zgomotos ce le zguduie traseul, sperând iluzoriu să fie liniștit. Neavând alternative, aceștia îi acceptă metehnele, ticurile limbajului sărac, de neînțeles, căutând cu privirea talciocul de la poalele colinei din depărtare.
Într-o parte a târgului, fluierul unui ciobănel înconjurat de câteva miorițe blânde ce-i sorbeau melodia cunoscută pe de rost, îți stârnea curiozitatea în ce-i privește oferta. Într-o altă parte, pe un stand făcut din lemn, zăreai o vestimentație curată creată de mâinile viguroase ale unei femei ilustre în arta războiului... de țesut... urzeli ieftine. De altfel, era vedeta de pe covorul îngălbenit și bătătorit din zonă. Sub un stejar milenar, cu trunchiul crestat de o istorie îndelungată, martor la schimbări de trupe și mentalități, sătenii corigenți ai lui Socrate își prezentau discuri puerile privind transcederea bobului de grâu într-o plantă existențială, sau motivele unei secete prelungite puse pe seama emancipării tinerilor.
Întorși spre casă, călătorii noștri fac bilanțul zilei. În timp ce unii au cheltuit timp sau bani, altul a profitat într-un mod discret de avantajul birjei. Când și-au luat rămas bun, eroul nostru îmbrăcat sumar, mâncat bine, le adresează următoarea întrebare: Cum o fi lumea fără birjă?
Ce s-a schimbat de atunci? Centrul activității oricărei comunități se învârte în jurul pieții. Ea a rămas încă sursa alimentației curente, locul unde ne schimbăm părea despre conducere, despre hibele unei societăți aflate în vârful declinului moral, spiritual, educativ.
Găsim ciobănelul înconjurat de miorițe ce-i lingușesc ieșirile în public, cunoscându-i pe dinafară gafele verbale, și ipocrizia promisiunilor umflate ușuratic ce plesnesc la colțul realității. Se bucură că sunt hrăniți pe moment cu ideologii cu care orice rumegător se mulțumește deoarece șad confortabil în stâna de unde li se mulg aceleași aplauze cremoase . Ciobănelul fluieră sec chemarea la apel, ele behăie cu o supunere oarbă, cu capul plecat. Va avea curajul sa le apere când lupul unei schimbări de scenă le va amenința liniștea?
Găsim personajul , masculin și feminin, iscusit în scenarii conspiraționiste, populiste, devenit celebru ce își clădește imaginea pe un piedestal robust pe care necuvântătoarele (cei neinițiați, naivi) își descarcă instinctual nevoile , deoarece la asta se pricep cel mai bine. Cu ce-și câștigă popularitatea? Prea puțin cu experiența profesională, mai deloc cu modestia, dar mizând pe ignoranță. Este cunoscut prin preajma locului datorită legăturilor, compromisurilor, nu neapărat datorită onestității. Nu contează că alții i-au bătătorit demnitatea, fiindcă și el procedează similar. Dar istoria nu iartă. Ba chiar strigă.
Mai găsim și pe cei care știu să impresioneze cu părerile întemeiate în nisipul mișcător al argumentelor firave, preluate de la alții, dar nemestecate personal.
Nu întotdeauna ceea ce spui este greșit, ci cui îi vorbești reprezintă o alegere nepotrivită. Dacă-i cânți unui surd, te aplaudă pentru gesturi. Dar atunci când vorbești unui auditoriu potrivit, însă folosești cuvinte și idei fără nuanță, fără substanță, îl inviți la un somn prematur. Gândirea rezidă din fapte. Gândirea profundă rezidă din fapte notabile. Dacă cel ce ne aude vorbind nu înțelege semnificația mesajului ( nu pentru că nu ar fi capabil), orice noțiune devine abstractă. Nu vrem să fim corigenți într-o societate diversificată.
Deci puține... mai nimic... nu s-a schimbat.
Birjarul ce-l căutăm azi nu este, neapărat, taximetristul din stație. Nu trebuie să te impresioneze cu figura sa globulară, sau vorbirea-i nedeslușită. Dacă am rezona inițialele cuvântului acestui transport în comun , poate am găsi soluția: Transport Asigurat către Stația Infinitului.
Cine ne poate asigura, și în ce condiții, acest transport? Unde îl găsim?
Aceasta este altă discuție.
Stelian Deaconu – taximetristul prozator sau... prozatorul taximetrist
Sursa foto: stiridecluj.ro