În actuala perioadă critică, societatea umană încearcă să afle răspunsuri convingătoare referitoare la motivul apariției acelei necruțătoare și misterioase epidemii, sau stabilește, prin vocea reprezentanților domeniilor implicate direct, un pronostic în ce privește deznodământul. E ca și cum ne-am afla într-un vagon ticsit cu călători, și ne-am trezi subit cu prezența unuia ce creează tuturor celor din jur un disconfort.
Ne întrebăm cum a urcat, până la ce stație îi vom suporta metehnele, cine este în măsură să-l coboare, ș.a.m.d. În tot acest interval plin de zbucium, el se râde cu ignoranță și ne transmite un mesaj rece și sec: ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”. În timp ce audiența încearcă să deslușească taina acelei afirmații , acesta aruncă în aer o rază de speranță: „Ce a fost la început – oul sau găina? Vă voi părăsi îndată ce răspunsul corect va sosi”.
Originea vieții umane, și nu numai, a reprezentat unul dintre primele subiecte predate la școlile marilor gânditori din vechime. Întrebarea cu pricina, oferă la prima vedere, un ciclu nesfârșit de ipoteze ce ne duce cu gândul la un cățel care se învârte încontinuu încercând să-și prindă din picioare propria coadă. Apariția ființei inteligente cu forma sa biologică și afectivă de o complexitate unică pe coordonatele fixe ale timpului și spațiului ne încântă simțurile, ne bucură prioritățile, ne întunecă perspectivele. Dacă inițiatorii teoriei ce încearcă să explice apariția universului ar fi acceptat că „oul” este rodul conceperii, nu doar mediul propice al dezvoltării unui organism, atunci prima litera cu care se inițiază fraza principiului primordial era găsită. Întorcându-ne la subiectul principal , cei ce vor să pună pe umerii cuiva întreaga răspundere a crizei mondiale fără nicio dovadă concludentă, dau naștere unei dispute fără sfârșit.
Progresul omenirii evident în toate ramurile ce s-au desprins din tulpina istoriei milenare , i-a determinat pe mulți să îmbrățișeze opinia potrivit căreia omul este rezultatul unei evoluții dintr-o specie vie inferioară. Deși teoria respectivă mulțumește o pătură considerabilă a elitei, ea prezintă multe lacune.
Presupunând că organismele vii au evoluat pe parcursul unei perioade îndelungate, această teorie nu va răspunde la următoarele întrebări: De ce omul este ultima stație a evoluției? Din ce a evoluat conștiința? Din ce a evoluat liberul arbitru? De ce tindem să punem eșecurile și neîmplinirile pe seama întâmplării oarbe, însă succesele și victoriile le atribuim cuiva?
Deoarece ordinea societății presupune un legiuitor ce emite reguli astfel încât fiecare persoană rațională își înțelege libertatea de opinie și acțiune în limitele stabilite, ne vom asuma responsabilitatea deciziilor luate sau amânate. Fiind conștient de valabilitatea acestui adevăr, un jurist din vechime, a exprimat folosind un limbaj comun o idee asemănătoare: ”Bineînțeles, orice casă este construită de cineva…”
Într-un context total diferit , întrebarea noastră poate testa sinceritatea cuiva. Apărătorul legii întreabă un tânăr bănuit de însușirea unor bunuri ce nu-i aparțin: „tinere, ce a fost la început- oul sau găina?” Surprins de abordarea directă, el răspunde cu o voce tremurândă: ”am început cu câteva ouă, și apoi am luat găina, într-un moment de neatenție. Scuze…”
Turul făcut în privința deslușirii adevărului ne-a adus în locul de unde am plecat. In vagonul nostru imaginar, se așternuse o liniște grea. În mintea noastră încă zboară întrebarea pusă. Un copil sparge liniștea, citind dintr-o carte groasă: „La început a fost Cuvântul …” Așadar, oul și găina au apărut cu mult timp după aceea.
Proiectele reprezintă produsul unei gândiri profunde, unor rațiuni îndelungate, unei inteligențe aparte. Epidemia va părăsi oricum scena . Dar ne vom însuși vreodată optica Proiectantului inițial?
Sursa foto: Wikipedia
Stelian Deaconu – taximetrist prozator
În actuala perioadă critică, societatea umană încearcă să afle răspunsuri convingătoare referitoare la motivul apariției acelei necruțătoare și misterioase epidemii, sau stabilește, prin vocea reprezentanților domeniilor implicate direct, un pronostic în ce privește deznodământul. E ca și cum ne-am afla într-un vagon ticsit cu călători, și ne-am trezi subit cu prezența unuia ce creează tuturor celor din jur un disconfort.
Ne întrebăm cum a urcat, până la ce stație îi vom suporta metehnele, cine este în măsură să-l coboare, ș.a.m.d. În tot acest interval plin de zbucium, el se râde cu ignoranță și ne transmite un mesaj rece și sec: ”dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”. În timp ce audiența încearcă să deslușească taina acelei afirmații , acesta aruncă în aer o rază de speranță: „Ce a fost la început – oul sau găina? Vă voi părăsi îndată ce răspunsul corect va sosi”.
Originea vieții umane, și nu numai, a reprezentat unul dintre primele subiecte predate la școlile marilor gânditori din vechime. Întrebarea cu pricina, oferă la prima vedere, un ciclu nesfârșit de ipoteze ce ne duce cu gândul la un cățel care se învârte încontinuu încercând să-și prindă din picioare propria coadă. Apariția ființei inteligente cu forma sa biologică și afectivă de o complexitate unică pe coordonatele fixe ale timpului și spațiului ne încântă simțurile, ne bucură prioritățile, ne întunecă perspectivele. Dacă inițiatorii teoriei ce încearcă să explice apariția universului ar fi acceptat că „oul” este rodul conceperii, nu doar mediul propice al dezvoltării unui organism, atunci prima litera cu care se inițiază fraza principiului primordial era găsită. Întorcându-ne la subiectul principal , cei ce vor să pună pe umerii cuiva întreaga răspundere a crizei mondiale fără nicio dovadă concludentă, dau naștere unei dispute fără sfârșit.
Progresul omenirii evident în toate ramurile ce s-au desprins din tulpina istoriei milenare , i-a determinat pe mulți să îmbrățișeze opinia potrivit căreia omul este rezultatul unei evoluții dintr-o specie vie inferioară. Deși teoria respectivă mulțumește o pătură considerabilă a elitei, ea prezintă multe lacune.
Presupunând că organismele vii au evoluat pe parcursul unei perioade îndelungate, această teorie nu va răspunde la următoarele întrebări: De ce omul este ultima stație a evoluției? Din ce a evoluat conștiința? Din ce a evoluat liberul arbitru? De ce tindem să punem eșecurile și neîmplinirile pe seama întâmplării oarbe, însă succesele și victoriile le atribuim cuiva?
Deoarece ordinea societății presupune un legiuitor ce emite reguli astfel încât fiecare persoană rațională își înțelege libertatea de opinie și acțiune în limitele stabilite, ne vom asuma responsabilitatea deciziilor luate sau amânate. Fiind conștient de valabilitatea acestui adevăr, un jurist din vechime, a exprimat folosind un limbaj comun o idee asemănătoare: ”Bineînțeles, orice casă este construită de cineva…”
Într-un context total diferit , întrebarea noastră poate testa sinceritatea cuiva. Apărătorul legii întreabă un tânăr bănuit de însușirea unor bunuri ce nu-i aparțin: „tinere, ce a fost la început- oul sau găina?” Surprins de abordarea directă, el răspunde cu o voce tremurândă: ”am început cu câteva ouă, și apoi am luat găina, într-un moment de neatenție. Scuze…”
Turul făcut în privința deslușirii adevărului ne-a adus în locul de unde am plecat. In vagonul nostru imaginar, se așternuse o liniște grea. În mintea noastră încă zboară întrebarea pusă. Un copil sparge liniștea, citind dintr-o carte groasă: „La început a fost Cuvântul …” Așadar, oul și găina au apărut cu mult timp după aceea.
Proiectele reprezintă produsul unei gândiri profunde, unor rațiuni îndelungate, unei inteligențe aparte. Epidemia va părăsi oricum scena . Dar ne vom însuși vreodată optica Proiectantului inițial?
Sursa foto: Wikipedia
Stelian Deaconu – taximetrist prozator
4.756 ron
4.194 ron
