După o perioadă lungă de așteptare într-o stație, m-am hotărât să plec. Un tânăr neîngrijit... la prima radiografie a chipului... mi-a făcut insistent cu mâna să opresc. După o clipă de ezitare, l-am luat rapid pentru a nu bloca circulația. În timp ce conversam spre destinație mi-a recunoscut sincer că a reușit -spune el- să câștige lupta cu un viciu nemilos, paralizant, debilitant și anume consumul de droguri. Părea fericit, chiar eliberat, dar speriat în același timp, datorită unei posibile renașteri, ca și pasărea Phoenix, a perioadei de sclavie în care se afla atunci când exuberanța necontrolată îi strângea cu ghearele rațiunea.
De ce încep unii să se drogheze?
Asociată în faza incipientă cu o fațetă a divertismentului inocent, gustul halucinant se coagulează pe arterele propriei vieți, sugrumând-o subit într-un moment necontrolat. "Dacă vreau să consum iarbă, nu mă poate opri nimeni"- descrie o mentalitate rigidă cu o perspectivă limitată asupra consecințelor. Fanta rațiunii se strecoară greu printr-o ușă a discernământului întredeschisă ce scârțiie cu argumente șubrede, comune unui susținător al libertății absolute imposibil de atins, distorsionată în înțelegere.
Ce scuze invocă unii pentru a-și continua patima drogurilor?
Dependența ar fi fruntașă pe lista justificării. Paradoxul apărut seamănă cu autoflagelare: independența căutată într-un stil de viață euforic îi obligă zona percepției lumii din exterior a subiectului nostru să devină veșnic o vasală a propriei alegeri. Un Mecca senzorial paralizat în tentaculele realității.
O altă motivare constă în confuzia ce reiese din înțelegerea eronată a plăcerii simțite, mărturisite de cei aflați pe masa experiențelor din propriul laborator pe perioada de beatitudine, pe de o parte, și crudul adevăr al trunchierii libertății de alegere, după revenirea pe treapta sagacității, pe de altă parte. Extazul trecut prin nenumăratele cicluri obscure până la nirvana unei fericiri imaginate îi mutilează opțiunile în ce privește o viață normală.
De ce nu pot cei mai mulți să renunțe la droguri ?
Cei ce se afundă în noroiul mișcător al senzațiilor tari vor reuși să iasă de acolo dacă se agață de lianele unui ajutor de specialitate. De ce? Cei ce au practicat o anumită perioadă de timp acest ”sport” sângeros și riscant recunosc că au trăit în lumea lor. În loc să-și privească condiția mizeră în care se aflau, se mințeau singuri cu o himeră în materie de extaz. Pierzând total legătura cu propria identitate, își croiau drum printr-un desiș întunecat împreună cu senzația că pământul se învârte încontinuu în jur. O astfel de persoană are nevoie și de o motivație puternică, corectă. Adică un ”de ce să renunț” superior și imbatabil în lupta cu schimbarea mentalității. Relațiile durabile, sănătoase se leagă între ființe limpezi în gânduri și acțiuni. Viitorul îl poți clădi într-o lume reală. Drogurile subminează natura noastră umană, o desfigurează, îi poate pune in pericol viitorul. O perspectivă diferită asupra condiției noastre ne determină să căutăm un sens în această lume. Dezintoxicarea minții, nu doar a corpului, cu explicații profunde și directe, fără a ocoli menționarea pericolelor poate contribui la acceptarea unui tratament de însănătoșire.
Ce efecte au drogurile?
Pare a fi cea mai simplă întrebare cu un răspuns concis și în același timp cuprinzător: catastrofal.
Ca să înțelegem mai bine amploarea și gravitatea avem nevoie de o comparație: un punct de atracție pentru cei mici într-un parc de distracții îl reprezintă caruselul. Constând într-o mișcare circulară, efectul amețitor durează câteva minute. În cazul stupefiantelor durează cu mult mai mult. Înțelegem de ce un șofer aflat sub influența unor substanțe halucinogene nu poate controla un autoturism, riscând să se accidenteze pe el și pe alții? Tragediile întâmplate din acest motive reprezintă doar deznodământul nefericit și plin de durere al unui serial al deciziilor neînțelepte luate până atunci. A luat în calcul acest risc când a gustat din prima pastila euforică? A ignorat avertismentul celor apropiați în legătură cu pericolul consumului de droguri? Chiar și posibilul răspuns negativ la aceste întrebări îl fac eligibil pentru a suporta consecințele inevitabile ale acestui comportament.
Din nefericire, legea aplicabilă în astfel de situații nu va șterge din albumul amintirilor triste chipul drag al celui a cărei viață a fost curmată de ”iarba” cu pricina...o iarbă. Dar nu una nevinovată.
Îmi fulgeră prin minte reacția unei personalități din antichitate despre existența căreia Josephus, un istoric evreu, a consemnat în scrierile sale. Într-un moment și cadru ce aveau implicații serioase, acelui bărbat i s-a dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea, evident dorind să rămână lucid.
Când clientul a ajuns la destinație, l-am lăudat pentru dârzenia de a lupta cu acel viciu. Mi-a zâmbit și el.
Când ești tentat să cumperi cu mari eforturi și sacrificii, de multe ori, momente de extaz nu uita că, în același timp, îți dai gratuit demnitatea, rațiunea, umanitatea. Nu numai că este un schimb inegal, dar și lipsit de sens.
Stelian Deaconu – taximetrist prozator
După o perioadă lungă de așteptare într-o stație, m-am hotărât să plec. Un tânăr neîngrijit... la prima radiografie a chipului... mi-a făcut insistent cu mâna să opresc. După o clipă de ezitare, l-am luat rapid pentru a nu bloca circulația. În timp ce conversam spre destinație mi-a recunoscut sincer că a reușit -spune el- să câștige lupta cu un viciu nemilos, paralizant, debilitant și anume consumul de droguri. Părea fericit, chiar eliberat, dar speriat în același timp, datorită unei posibile renașteri, ca și pasărea Phoenix, a perioadei de sclavie în care se afla atunci când exuberanța necontrolată îi strângea cu ghearele rațiunea.
De ce încep unii să se drogheze?
Asociată în faza incipientă cu o fațetă a divertismentului inocent, gustul halucinant se coagulează pe arterele propriei vieți, sugrumând-o subit într-un moment necontrolat. "Dacă vreau să consum iarbă, nu mă poate opri nimeni"- descrie o mentalitate rigidă cu o perspectivă limitată asupra consecințelor. Fanta rațiunii se strecoară greu printr-o ușă a discernământului întredeschisă ce scârțiie cu argumente șubrede, comune unui susținător al libertății absolute imposibil de atins, distorsionată în înțelegere.
Ce scuze invocă unii pentru a-și continua patima drogurilor?
Dependența ar fi fruntașă pe lista justificării. Paradoxul apărut seamănă cu autoflagelare: independența căutată într-un stil de viață euforic îi obligă zona percepției lumii din exterior a subiectului nostru să devină veșnic o vasală a propriei alegeri. Un Mecca senzorial paralizat în tentaculele realității.
O altă motivare constă în confuzia ce reiese din înțelegerea eronată a plăcerii simțite, mărturisite de cei aflați pe masa experiențelor din propriul laborator pe perioada de beatitudine, pe de o parte, și crudul adevăr al trunchierii libertății de alegere, după revenirea pe treapta sagacității, pe de altă parte. Extazul trecut prin nenumăratele cicluri obscure până la nirvana unei fericiri imaginate îi mutilează opțiunile în ce privește o viață normală.
De ce nu pot cei mai mulți să renunțe la droguri ?
Cei ce se afundă în noroiul mișcător al senzațiilor tari vor reuși să iasă de acolo dacă se agață de lianele unui ajutor de specialitate. De ce? Cei ce au practicat o anumită perioadă de timp acest ”sport” sângeros și riscant recunosc că au trăit în lumea lor. În loc să-și privească condiția mizeră în care se aflau, se mințeau singuri cu o himeră în materie de extaz. Pierzând total legătura cu propria identitate, își croiau drum printr-un desiș întunecat împreună cu senzația că pământul se învârte încontinuu în jur. O astfel de persoană are nevoie și de o motivație puternică, corectă. Adică un ”de ce să renunț” superior și imbatabil în lupta cu schimbarea mentalității. Relațiile durabile, sănătoase se leagă între ființe limpezi în gânduri și acțiuni. Viitorul îl poți clădi într-o lume reală. Drogurile subminează natura noastră umană, o desfigurează, îi poate pune in pericol viitorul. O perspectivă diferită asupra condiției noastre ne determină să căutăm un sens în această lume. Dezintoxicarea minții, nu doar a corpului, cu explicații profunde și directe, fără a ocoli menționarea pericolelor poate contribui la acceptarea unui tratament de însănătoșire.
Ce efecte au drogurile?
Pare a fi cea mai simplă întrebare cu un răspuns concis și în același timp cuprinzător: catastrofal.
Ca să înțelegem mai bine amploarea și gravitatea avem nevoie de o comparație: un punct de atracție pentru cei mici într-un parc de distracții îl reprezintă caruselul. Constând într-o mișcare circulară, efectul amețitor durează câteva minute. În cazul stupefiantelor durează cu mult mai mult. Înțelegem de ce un șofer aflat sub influența unor substanțe halucinogene nu poate controla un autoturism, riscând să se accidenteze pe el și pe alții? Tragediile întâmplate din acest motive reprezintă doar deznodământul nefericit și plin de durere al unui serial al deciziilor neînțelepte luate până atunci. A luat în calcul acest risc când a gustat din prima pastila euforică? A ignorat avertismentul celor apropiați în legătură cu pericolul consumului de droguri? Chiar și posibilul răspuns negativ la aceste întrebări îl fac eligibil pentru a suporta consecințele inevitabile ale acestui comportament.
Din nefericire, legea aplicabilă în astfel de situații nu va șterge din albumul amintirilor triste chipul drag al celui a cărei viață a fost curmată de ”iarba” cu pricina...o iarbă. Dar nu una nevinovată.
Îmi fulgeră prin minte reacția unei personalități din antichitate despre existența căreia Josephus, un istoric evreu, a consemnat în scrierile sale. Într-un moment și cadru ce aveau implicații serioase, acelui bărbat i s-a dat să bea vin amestecat cu fiere; dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea, evident dorind să rămână lucid.
Când clientul a ajuns la destinație, l-am lăudat pentru dârzenia de a lupta cu acel viciu. Mi-a zâmbit și el.
Când ești tentat să cumperi cu mari eforturi și sacrificii, de multe ori, momente de extaz nu uita că, în același timp, îți dai gratuit demnitatea, rațiunea, umanitatea. Nu numai că este un schimb inegal, dar și lipsit de sens.
Stelian Deaconu – taximetrist prozator
4.756 ron
4.194 ron
