„Cultura nu se moşteneşte, ci se cucereşte” (André Malraux)
Cultura nu-i o diplomă de merit atribuită în exclusivitate, deoarece cu greu găsim pretendentul, ci dezvoltarea unei mentalități colective hrănită constant, este pecetea diversității, vocabularul unei elite pe limba tuturor, un miros îmbietor emanat din bucătăria unei comunități. Viața culturală scoate din anonimat suflul existenței unui națiuni, îmbracă caractere diferite într-un singur port, cel al speciei raționale, unește, prin particularități, nu dezbină prin supremație, omul din aceeași casă: Terra. Nu-i de ajuns să te mândrești cu falnicul copac din mijlocul curții, a cărui vechime și coroană te fac mic, ci îngrijește-l, curăță-l de invadatori, pentru a se bucura și alții de existența lui. La fel, doar a ne mândri cu obârșia, nu vom reuși să conservăm valorile.
„O cultură este înainte de toate o voință…” (André Malraux). Fără inițiativă, orice gând rămâne în fașa intenției. Fagurele cultural al unei comunități găzduiește în fiecare celulă polenul informativ adus în săculețul propriei experiențe de lucrători sârguincioși prin nenumăratele călătorii făcute în timp ce căutau petale care le-au inspirat creațiile. Oricine și-ar dori să guste mierea unei astfel de opere!
Aflat la granița unor civilizații, pe poarta Aradului intră și ies totodată, experiențe, vieți, limbi și gândiri care pun o amprentă în timp. Câți cunosc faptul că o localitate din antichitate, cu un nume asemănător, apare și în scrierile sfinte? Totuși, culturile total diferite ale celor două așezăminte nu exclud necesități sau idealuri comune. Istoria atestării unei culturi aparținând localității prezente, ce a pus cumva bazele a ceea ce vedem azi, începe undeva în sec al X-lea. Pe măsură ce populația a crescut, diversitatea culturală a apărut. Parte integrantă a acestui fagure cultural, muzica atrage publicul tocmai prin frumusețea sunetelor ce stârnesc emoții puternice. Aradul a avut bucuria să se numere printre primele 6 orașe din Europa, și primul din Romania, care a înființat Conservatorul de Muzică. Era de așteptat ca aici să vină la acea vreme pentru a concerta muzicieni celebri ai vremii. Ne putem imagina sala festivă a hotelului „Crucea Albă” („Ardealul”) plină de doritori ai muzicii pentru a-i vedea pe Franz Liszt, Johann Strauss, Johannes Brahms și Josef Joachim?
Cum stau lucrurile în prezent? Există o viață culturală în Arad?
Asemenea respirației sau a circulației sângelui într-un organism viu, esențial întreținerii vieții, cultura, în diversele ei aspecte, cu diferitele ei implicații, aduc culoare și îndepărtează monotonia.
Puțini dintre noi cunoaștem, sau ne aducem aminte, că la nivel de administrație a Primăriei Arad există un proiect aflat în derulare intitulat „Strategia Culturală a Municipiului Arad 2015-2025”. Pentru a înțelege stadiul acestui proiect interesant, și alte câteva detalii semnificative, unele întrebări puse celor implicați în derularea acestuia, scot la lumină chestiuni de interes.
1.Ce puncte de interes din acest proiect există în prezent în dezbatere la nivel de consiliu? Din informațiile primite în urma discuțiilor cu factori implicați din Primărie, am concluzionat următoarele : „A fost și este un proiect la care și-au adus aportul nu doar administrația, ci și aproape toți factorii culturali ai urbei. Fiind un document gândit pentru o perioadă de un deceniu, el a pornit de la niște realități ale anului de debut, de-a lungul anilor existând adăugiri care să complementeze intenția acestei strategii. Cât privește dezbaterea la nivel de consiliu, la ora actuală ea asigură fie fondurile și logistica necesare desfășurării actelor culturale, fie deschiderea de noi orizonturi, precum recentul Hub-Marta.”
2. Care este stadiul acestei strategii?
Potrivit aceleiași surse, „toate cele 5 puncte menționate în proiect sunt în curs de derulare permanentă, eventualele ajustări, cum ar fi de exemplu, schimbările în managementul unor instituții culturale, având scopul îmbunătățirii impactului acestora asupra vieții culturale a orașului... La capitolul implicării cetățenilor în valorificarea patrimoniului construit, sprijinul pe care administrația îl acordă celor care își restaurează clădirile ce fac parte din bogăția arhitecturală a orașului.”
3.Cum contribuie Primăria la informarea publicului în legătură cu această strategie?
Sursa amintită anterior precizează că „întotdeauna, orice activitate culturală se bucură de o promovare intensă, atât în mediul virtual, pe paginile Primăriei și ale Centrului Municipal de Cultură, cât și prin broșuri sau pliante, afișaj stradal sau prin mijloacele media existente la nivelul orașului.”
4.In cazul in care se găsesc inadvertențe în legătură cu obiectivele stabilite și realitatea prezentă, ce măsuri concrete se pot lua pentru a găsi soluții viabile?
Potrivit sursei amintite, „dacă se constată diferențe între obiectivele stabilite și realitatea prezentă, fără îndoială că acestea sunt în primul rând constatate, apoi analizate împreună cu cauzele care le-au generat, ajustarea la realitate și necesitate sau schimbarea după nevoie. În orice caz, indiferent de unele voci care, în loc să se implice, se erijează în specialiști sau chiar judecători, Aradul se dezvoltă mereu pe linie culturală și este doar o chestiune de timp și de percepție pentru ca această dezvoltare să capete valențe tot mai personale și caracteristice unui centru cultural.”
Așadar, patrimoniul cultural existent nu este de neglijat. Reprezintă un reper al cunoașterii locului.
Cu cine sau cu ce trebuie luptat pentru promovarea acestui domeniu? Probabil surprinde răspunsul: telefonul și fotoliul. Viața comodă ce rezidă în obiceiurile comune, zilnice, face dificilă ieșirea în largul cunoașterii directe, interacțiunii cu arta, sugrumă latura sensibilă a ființei umane. Rețelele de socializare, comunicarea seacă prin simboluri prefabricate, etalarea propriilor realizări în spațiul virtual, pun la subsolul uitării, ignorării și disprețului, cufărul culturii sub toate aspectele ei. Dar, vocea colectivă cu interferențe pluriculturale, începând cu un nivel educativ, urmând cu dialecte interetnice, cu o viziune largă asupra potențialului individual, însumează o latură culturală plină de semnificații. Lupta cu indiferența, începând cu o prezentare instructivă, continuând cu foloasele pe termen lung, poate fi dusă și de dascălii iubitori de cultură la orele de dirigenție. Când își fac timp să-și educe copiii, părinții pasionați de artă strecoară în discuțiile lor frumusețea diversității culturale din zonă. Invitațiile făcute prietenilor la diverse festivaluri sau evenimente cu caracter cultural rup ritmul anost în care ne cufundăm zilnic. Așadar, fiecare dintre noi putem suna din trompeta chemării pe câmpul cultural. Și, chiar dacă nu vom reuși să nimicim vreodată inamicul izolării de cultură, cel puțin îl vom imobiliza, permițând multora să se elibereze de neștiința foloaselor ce le aduce cu sine o viață culturală intensă.
De Stelian Deaconu – taximetrist, prozator
„Cultura nu se moşteneşte, ci se cucereşte” (André Malraux)
Cultura nu-i o diplomă de merit atribuită în exclusivitate, deoarece cu greu găsim pretendentul, ci dezvoltarea unei mentalități colective hrănită constant, este pecetea diversității, vocabularul unei elite pe limba tuturor, un miros îmbietor emanat din bucătăria unei comunități. Viața culturală scoate din anonimat suflul existenței unui națiuni, îmbracă caractere diferite într-un singur port, cel al speciei raționale, unește, prin particularități, nu dezbină prin supremație, omul din aceeași casă: Terra. Nu-i de ajuns să te mândrești cu falnicul copac din mijlocul curții, a cărui vechime și coroană te fac mic, ci îngrijește-l, curăță-l de invadatori, pentru a se bucura și alții de existența lui. La fel, doar a ne mândri cu obârșia, nu vom reuși să conservăm valorile.
„O cultură este înainte de toate o voință…” (André Malraux). Fără inițiativă, orice gând rămâne în fașa intenției. Fagurele cultural al unei comunități găzduiește în fiecare celulă polenul informativ adus în săculețul propriei experiențe de lucrători sârguincioși prin nenumăratele călătorii făcute în timp ce căutau petale care le-au inspirat creațiile. Oricine și-ar dori să guste mierea unei astfel de opere!
Aflat la granița unor civilizații, pe poarta Aradului intră și ies totodată, experiențe, vieți, limbi și gândiri care pun o amprentă în timp. Câți cunosc faptul că o localitate din antichitate, cu un nume asemănător, apare și în scrierile sfinte? Totuși, culturile total diferite ale celor două așezăminte nu exclud necesități sau idealuri comune. Istoria atestării unei culturi aparținând localității prezente, ce a pus cumva bazele a ceea ce vedem azi, începe undeva în sec al X-lea. Pe măsură ce populația a crescut, diversitatea culturală a apărut. Parte integrantă a acestui fagure cultural, muzica atrage publicul tocmai prin frumusețea sunetelor ce stârnesc emoții puternice. Aradul a avut bucuria să se numere printre primele 6 orașe din Europa, și primul din Romania, care a înființat Conservatorul de Muzică. Era de așteptat ca aici să vină la acea vreme pentru a concerta muzicieni celebri ai vremii. Ne putem imagina sala festivă a hotelului „Crucea Albă” („Ardealul”) plină de doritori ai muzicii pentru a-i vedea pe Franz Liszt, Johann Strauss, Johannes Brahms și Josef Joachim?
Cum stau lucrurile în prezent? Există o viață culturală în Arad?
Asemenea respirației sau a circulației sângelui într-un organism viu, esențial întreținerii vieții, cultura, în diversele ei aspecte, cu diferitele ei implicații, aduc culoare și îndepărtează monotonia.
Puțini dintre noi cunoaștem, sau ne aducem aminte, că la nivel de administrație a Primăriei Arad există un proiect aflat în derulare intitulat „Strategia Culturală a Municipiului Arad 2015-2025”. Pentru a înțelege stadiul acestui proiect interesant, și alte câteva detalii semnificative, unele întrebări puse celor implicați în derularea acestuia, scot la lumină chestiuni de interes.
1.Ce puncte de interes din acest proiect există în prezent în dezbatere la nivel de consiliu? Din informațiile primite în urma discuțiilor cu factori implicați din Primărie, am concluzionat următoarele : „A fost și este un proiect la care și-au adus aportul nu doar administrația, ci și aproape toți factorii culturali ai urbei. Fiind un document gândit pentru o perioadă de un deceniu, el a pornit de la niște realități ale anului de debut, de-a lungul anilor existând adăugiri care să complementeze intenția acestei strategii. Cât privește dezbaterea la nivel de consiliu, la ora actuală ea asigură fie fondurile și logistica necesare desfășurării actelor culturale, fie deschiderea de noi orizonturi, precum recentul Hub-Marta.”
2. Care este stadiul acestei strategii?
Potrivit aceleiași surse, „toate cele 5 puncte menționate în proiect sunt în curs de derulare permanentă, eventualele ajustări, cum ar fi de exemplu, schimbările în managementul unor instituții culturale, având scopul îmbunătățirii impactului acestora asupra vieții culturale a orașului... La capitolul implicării cetățenilor în valorificarea patrimoniului construit, sprijinul pe care administrația îl acordă celor care își restaurează clădirile ce fac parte din bogăția arhitecturală a orașului.”
3.Cum contribuie Primăria la informarea publicului în legătură cu această strategie?
Sursa amintită anterior precizează că „întotdeauna, orice activitate culturală se bucură de o promovare intensă, atât în mediul virtual, pe paginile Primăriei și ale Centrului Municipal de Cultură, cât și prin broșuri sau pliante, afișaj stradal sau prin mijloacele media existente la nivelul orașului.”
4.In cazul in care se găsesc inadvertențe în legătură cu obiectivele stabilite și realitatea prezentă, ce măsuri concrete se pot lua pentru a găsi soluții viabile?
Potrivit sursei amintite, „dacă se constată diferențe între obiectivele stabilite și realitatea prezentă, fără îndoială că acestea sunt în primul rând constatate, apoi analizate împreună cu cauzele care le-au generat, ajustarea la realitate și necesitate sau schimbarea după nevoie. În orice caz, indiferent de unele voci care, în loc să se implice, se erijează în specialiști sau chiar judecători, Aradul se dezvoltă mereu pe linie culturală și este doar o chestiune de timp și de percepție pentru ca această dezvoltare să capete valențe tot mai personale și caracteristice unui centru cultural.”
Așadar, patrimoniul cultural existent nu este de neglijat. Reprezintă un reper al cunoașterii locului.
Cu cine sau cu ce trebuie luptat pentru promovarea acestui domeniu? Probabil surprinde răspunsul: telefonul și fotoliul. Viața comodă ce rezidă în obiceiurile comune, zilnice, face dificilă ieșirea în largul cunoașterii directe, interacțiunii cu arta, sugrumă latura sensibilă a ființei umane. Rețelele de socializare, comunicarea seacă prin simboluri prefabricate, etalarea propriilor realizări în spațiul virtual, pun la subsolul uitării, ignorării și disprețului, cufărul culturii sub toate aspectele ei. Dar, vocea colectivă cu interferențe pluriculturale, începând cu un nivel educativ, urmând cu dialecte interetnice, cu o viziune largă asupra potențialului individual, însumează o latură culturală plină de semnificații. Lupta cu indiferența, începând cu o prezentare instructivă, continuând cu foloasele pe termen lung, poate fi dusă și de dascălii iubitori de cultură la orele de dirigenție. Când își fac timp să-și educe copiii, părinții pasionați de artă strecoară în discuțiile lor frumusețea diversității culturale din zonă. Invitațiile făcute prietenilor la diverse festivaluri sau evenimente cu caracter cultural rup ritmul anost în care ne cufundăm zilnic. Așadar, fiecare dintre noi putem suna din trompeta chemării pe câmpul cultural. Și, chiar dacă nu vom reuși să nimicim vreodată inamicul izolării de cultură, cel puțin îl vom imobiliza, permițând multora să se elibereze de neștiința foloaselor ce le aduce cu sine o viață culturală intensă.
De Stelian Deaconu – taximetrist, prozator
4.756 ron
4.194 ron
