Mă numesc Alina Anamaria Bucatos şi gătesc de când mă ştiu…
Atunci când îmi aduc aminte de copilărie , îmi apar în minte momentele ferice când bunica făcea pâine, plăcintă întinsă cu brânză, langoşi cu usturoi sau gogoşi pudraţi cu zahăr vanilat…. Trag linie, fac socoată , iar rezultatul este o copilărie de basm plină de amintiri fericite.
Am început să gătesc de la o vârstă fragedă. Prima mea incursiune culinară a fost pâinea, iar mai apoi am devenit atrasă că un magnet, de lumea drojdiei, a aluatului dospit şi a bunatilor. Noi, familia Bucatos, avem o regulă nescrisă şi rareori încălcată. Masă de duminică era şi este şi acum sfântă. De-a lungul timpului, după ce eu şi fratele meu ne-am luat zborul din cuib, a devenit ziua în care eram toţi împreună. Mama mea pregăteşte şi acum cea mai bună mâncare din lume, iar cea mai fericită zi a săptămânii va fi întotdeuna duminică, când suntem toţi în jurul mesei.
Pentru mine, mama, nu şi-a dorit în mod deosebit să devin bucătar. Îmi spunea însă mereu să fac cea ce mă face fericită pe mine şi pe alţii. Pentru a putea să ne ofere mie şi fratelui meu, ceea ce avem azi, părinţii noştrii au făcut nu puţine sacrifii, programul lung de la servici, şi muncă care o solicită din plin, o face ape mama să ajungă acasă de multe ori istovită. Împreună cu fratele meu, aveam obiceiul să gătim pentru mama şi pentru tata şi să îi aşteptăm cu masă pusă, dorind să le oferim un moment de relaxare. Ne plăcea şi ne place şi acum enorm să îi surprindem cu asta. De multe ori surpriză era însă mai mult neplăcută, pentru că lăsăm în jurul nostru o adevărată răscoala, însă mama şi tată apreciau până şi asta. Sentimentul pe care îl aveam când le vedeam fericirea şi recunoştinţă din ochi era atunci şi este şi acum de nedescris. Mi-am dat seama atunci, că am găsit acel ceva care mă face fericită pe mine şi pe alţi.
Aţi putea spune că este vorba de mâncarea în sine, însă este mai mult de atât. E vorba de amintirea momentelor pe care le petreceam în jurul mesei, de momentele când eram contra cronometru, şi mă grăbeam să termin la timp masa, de momentele când eram împreună cu fratele meu,amândoi cu nasul în aceiaşi oală, de clipele de aşteptare cu masă pusă, şi de expresia fetei când mama intră în bucătărie şi găsea masă pusă, şi supă de roşii cu tăiţei în farfurie. Despre asta este vorba. Mai mult decât mâncare.
Pannacota cu cardamon şi sos rece de fructe de pădure
Pentru mine şi pentru fratele meu, mama mea, îşi dorea cu totul altceva decât bucătăria. Am avut amândoi parte de o educaţie aleasă, graţie sacrificiilor pe care părinţii noştrii le-au făcut pentru noi. Visau pentru noi să devenim profesori, economişti, sau contabili. Noi, însă le-am cam spulberat visele şi am devenit amândoi bucătari. Acum, după câţiva ani de oftat, s-au obişnuit amândoi cu decizia noastră, ne-o respectă şi ne sprijină cu tot ce le stă în putinţă.
Fratele meu, este un bucătar iscuit, poate mai bun decât mine, la unele categorii, iar atunci când el îmi apreciază vreun preparat, asta echivalează pentru mine cu vreun Oscar culinar. Cu toţi avem lângă noi o persoană, care atunci când zice “Sări”, tu întrebi cât de sus sau de unde !
Pentru mine persoana aceasta este şi va rămâne fratele meu.
Gătesc destul de rar, exclusiv pentru el, însă atunci când o fac, pannacota este unul din deserturile lui favorite.
Ingrediente pannacota :
600 ml smântână lichidă pentru frişcă
1 vf de cuţit de cardamom
1 vf de cuţit de sare
60 grame zahăr pudra
Un plic de gelatină
Ulei
Ingrediente pentru sos :
250 grame de amestec fructe de pădure
50 grame zahăr pudră
Esenţă de portocală
Mentă pentru decor
1. Într-o crăticioara încălziţi smântână lichidă, împreună cu zahărul, cardamonul şi sarea. Atenţie! Nu încălziţi prea tare smântâna. În nici un caz nu trebuie să ajungă la punctul de fierbere.
2. Dizolvaţi gelatină conform indicaţiilor de pe pachet şi amestecaţi cu smântână lichidă.
3. Ungeţi 5 forme de ceramică cu puţin ulei şi turnaţi amestecul. Lăsaţi să se răcorească, iar apoi puneţi formele la rece, în frigider, minim 3 ore.
4. Pentru sos, puneţi fructele în vasul blenderului, împreună cu zahărul şi esenţă de portocală. Mixati bine, şi păstraţi sosul la rece până în momentul servirii.
5. Când serviţi, răsturnaţi, conţinutul unei forme, pe o farfurie întinsă, turnaţi sos de fructe de pădure şi decoraţi cu frunze proaspete de mentă.
Mă numesc Alina Anamaria Bucatos şi gătesc de când mă ştiu…
Atunci când îmi aduc aminte de copilărie , îmi apar în minte momentele ferice când bunica făcea pâine, plăcintă întinsă cu brânză, langoşi cu usturoi sau gogoşi pudraţi cu zahăr vanilat…. Trag linie, fac socoată , iar rezultatul este o copilărie de basm plină de amintiri fericite.
Am început să gătesc de la o vârstă fragedă. Prima mea incursiune culinară a fost pâinea, iar mai apoi am devenit atrasă că un magnet, de lumea drojdiei, a aluatului dospit şi a bunatilor. Noi, familia Bucatos, avem o regulă nescrisă şi rareori încălcată. Masă de duminică era şi este şi acum sfântă. De-a lungul timpului, după ce eu şi fratele meu ne-am luat zborul din cuib, a devenit ziua în care eram toţi împreună. Mama mea pregăteşte şi acum cea mai bună mâncare din lume, iar cea mai fericită zi a săptămânii va fi întotdeuna duminică, când suntem toţi în jurul mesei.
Pentru mine, mama, nu şi-a dorit în mod deosebit să devin bucătar. Îmi spunea însă mereu să fac cea ce mă face fericită pe mine şi pe alţii. Pentru a putea să ne ofere mie şi fratelui meu, ceea ce avem azi, părinţii noştrii au făcut nu puţine sacrifii, programul lung de la servici, şi muncă care o solicită din plin, o face ape mama să ajungă acasă de multe ori istovită. Împreună cu fratele meu, aveam obiceiul să gătim pentru mama şi pentru tata şi să îi aşteptăm cu masă pusă, dorind să le oferim un moment de relaxare. Ne plăcea şi ne place şi acum enorm să îi surprindem cu asta. De multe ori surpriză era însă mai mult neplăcută, pentru că lăsăm în jurul nostru o adevărată răscoala, însă mama şi tată apreciau până şi asta. Sentimentul pe care îl aveam când le vedeam fericirea şi recunoştinţă din ochi era atunci şi este şi acum de nedescris. Mi-am dat seama atunci, că am găsit acel ceva care mă face fericită pe mine şi pe alţi.
Aţi putea spune că este vorba de mâncarea în sine, însă este mai mult de atât. E vorba de amintirea momentelor pe care le petreceam în jurul mesei, de momentele când eram contra cronometru, şi mă grăbeam să termin la timp masa, de momentele când eram împreună cu fratele meu,amândoi cu nasul în aceiaşi oală, de clipele de aşteptare cu masă pusă, şi de expresia fetei când mama intră în bucătărie şi găsea masă pusă, şi supă de roşii cu tăiţei în farfurie. Despre asta este vorba. Mai mult decât mâncare.
Pannacota cu cardamon şi sos rece de fructe de pădure
Pentru mine şi pentru fratele meu, mama mea, îşi dorea cu totul altceva decât bucătăria. Am avut amândoi parte de o educaţie aleasă, graţie sacrificiilor pe care părinţii noştrii le-au făcut pentru noi. Visau pentru noi să devenim profesori, economişti, sau contabili. Noi, însă le-am cam spulberat visele şi am devenit amândoi bucătari. Acum, după câţiva ani de oftat, s-au obişnuit amândoi cu decizia noastră, ne-o respectă şi ne sprijină cu tot ce le stă în putinţă.
Fratele meu, este un bucătar iscuit, poate mai bun decât mine, la unele categorii, iar atunci când el îmi apreciază vreun preparat, asta echivalează pentru mine cu vreun Oscar culinar. Cu toţi avem lângă noi o persoană, care atunci când zice “Sări”, tu întrebi cât de sus sau de unde !
Pentru mine persoana aceasta este şi va rămâne fratele meu.
Gătesc destul de rar, exclusiv pentru el, însă atunci când o fac, pannacota este unul din deserturile lui favorite.
Ingrediente pannacota :
600 ml smântână lichidă pentru frişcă
1 vf de cuţit de cardamom
1 vf de cuţit de sare
60 grame zahăr pudra
Un plic de gelatină
Ulei
Ingrediente pentru sos :
250 grame de amestec fructe de pădure
50 grame zahăr pudră
Esenţă de portocală
Mentă pentru decor
1. Într-o crăticioara încălziţi smântână lichidă, împreună cu zahărul, cardamonul şi sarea. Atenţie! Nu încălziţi prea tare smântâna. În nici un caz nu trebuie să ajungă la punctul de fierbere.
2. Dizolvaţi gelatină conform indicaţiilor de pe pachet şi amestecaţi cu smântână lichidă.
3. Ungeţi 5 forme de ceramică cu puţin ulei şi turnaţi amestecul. Lăsaţi să se răcorească, iar apoi puneţi formele la rece, în frigider, minim 3 ore.
4. Pentru sos, puneţi fructele în vasul blenderului, împreună cu zahărul şi esenţă de portocală. Mixati bine, şi păstraţi sosul la rece până în momentul servirii.
5. Când serviţi, răsturnaţi, conţinutul unei forme, pe o farfurie întinsă, turnaţi sos de fructe de pădure şi decoraţi cu frunze proaspete de mentă.
4.756 ron
4.194 ron
