Pe limba celui leneș, perfecțiunea e un bâlbâit timid al insuccesului. Însă, pentru cei nehotărâți, ea reprezintă la început, proiectul vieții, dovedit ulterior un balon umplut cu ocazii ratate. Dar pentru cei suferinzi, ea ar fi gândul ce le alină așteptările într-o viață crestată pe alocuri de dezamăgiri și necazuri .
Când este pus în legătură cu munca, idealul se află de multe ori la apusul unei îndelungate existențe sculptate cu dibăcie de brațul unui artist meticulos. Fiind mijlocul prin care ne clădim întregul habitat, avantajul material reprezintă pentru mulți baza alegerii. Paleta tot mai extinsă de meserii te pune în fața unei decizii greu de luat. De aceea, discuțiile pe acest subiect sunt inepuizabile.
Perspectiva din care privim lucrul ne influențează și atitudinea față de el. De exemplu, deși munca sezonieră se caracterizează prin urgență, promptitudine, efort intens (dacă ne gândim la lucrările agricole) , această activitate se aseamănă uneori cu scărpinatul: ține puțin, te satisface pe moment. Ar fi o soluție atunci să o privim pe termen lung? Cariera implică devotament. Partea văzută, lăudată și căutată reprezintă satisfacția, reputația, remunerația. Partea nevăzută , despre care nu se vorbește prea mult, are legătură cu prețul ce ți-l cere în schimb: epuizare, concurență, vinovăție, compromis.
Atunci, am putea găsi o soluție de mijloc? Poate nu o privim ca esența, ci seva vieții. Să fie parte din viață, nu din noi. Să nu fie lupta, ci mijlocul pentru supraviețuire. Să fie talerul ce echilibrează perfect cu alte necesități umane (fericirea, prietenia, spiritualitatea).
Stăvilar în calea propriilor realizări îl reprezintă nu de puține ori gustul amar al chinurilor ce ne lovesc din toate părțile.
Boala îngreunează aspirațiile omului. Este ca și cum ai încerca să alergi pe nisip, sau să te deplasezi pe un teren mlăștinos. Ea mutilează frumusețea de altădată. Boala vine la pachet cu tristețea, lipsa de speranță, izolarea.
Subiectele în legătură cu posibilele tratamente se întâlnesc pe culoarele clinicilor, sau în mediul online. Deși vrem să găsim soluții, de multe ori ne încâlcim prin lianele unor răspunsuri complicate. Pentru cei ce au șansa vindecării, rezolvarea este ca un trofeu primit cu ovații în urma unei curse de maraton. Mulți alții renunță pe drum. Evident, nu din voia lor.
Se pare că perspectiva din care ne privim în acele momente ne dau forța de a ne continua alergarea. Poate nu vom încerca să alergăm pe plajă, dar ne-am mulțumi să simțim finețea bobițelor de pe tălpi, poate nu vom reuși să înaintăm pe terenul mlăștinos, dar vom admira apusul și vom asculta ciripitul păsărilor pentru care doar acum ne-am făcut timp să le observăm.
Un tânăr și-a exprimat într-un sensibil poem cântat la harpă aprecierea față de prietenul său că "îl va susține pe patul de suferință; în timpul bolii lui, îi vei schimba complet patul."
Stelian Deaconu - taximetrist
Pe limba celui leneș, perfecțiunea e un bâlbâit timid al insuccesului. Însă, pentru cei nehotărâți, ea reprezintă la început, proiectul vieții, dovedit ulterior un balon umplut cu ocazii ratate. Dar pentru cei suferinzi, ea ar fi gândul ce le alină așteptările într-o viață crestată pe alocuri de dezamăgiri și necazuri .
Când este pus în legătură cu munca, idealul se află de multe ori la apusul unei îndelungate existențe sculptate cu dibăcie de brațul unui artist meticulos. Fiind mijlocul prin care ne clădim întregul habitat, avantajul material reprezintă pentru mulți baza alegerii. Paleta tot mai extinsă de meserii te pune în fața unei decizii greu de luat. De aceea, discuțiile pe acest subiect sunt inepuizabile.
Perspectiva din care privim lucrul ne influențează și atitudinea față de el. De exemplu, deși munca sezonieră se caracterizează prin urgență, promptitudine, efort intens (dacă ne gândim la lucrările agricole) , această activitate se aseamănă uneori cu scărpinatul: ține puțin, te satisface pe moment. Ar fi o soluție atunci să o privim pe termen lung? Cariera implică devotament. Partea văzută, lăudată și căutată reprezintă satisfacția, reputația, remunerația. Partea nevăzută , despre care nu se vorbește prea mult, are legătură cu prețul ce ți-l cere în schimb: epuizare, concurență, vinovăție, compromis.
Atunci, am putea găsi o soluție de mijloc? Poate nu o privim ca esența, ci seva vieții. Să fie parte din viață, nu din noi. Să nu fie lupta, ci mijlocul pentru supraviețuire. Să fie talerul ce echilibrează perfect cu alte necesități umane (fericirea, prietenia, spiritualitatea).
Stăvilar în calea propriilor realizări îl reprezintă nu de puține ori gustul amar al chinurilor ce ne lovesc din toate părțile.
Boala îngreunează aspirațiile omului. Este ca și cum ai încerca să alergi pe nisip, sau să te deplasezi pe un teren mlăștinos. Ea mutilează frumusețea de altădată. Boala vine la pachet cu tristețea, lipsa de speranță, izolarea.
Subiectele în legătură cu posibilele tratamente se întâlnesc pe culoarele clinicilor, sau în mediul online. Deși vrem să găsim soluții, de multe ori ne încâlcim prin lianele unor răspunsuri complicate. Pentru cei ce au șansa vindecării, rezolvarea este ca un trofeu primit cu ovații în urma unei curse de maraton. Mulți alții renunță pe drum. Evident, nu din voia lor.
Se pare că perspectiva din care ne privim în acele momente ne dau forța de a ne continua alergarea. Poate nu vom încerca să alergăm pe plajă, dar ne-am mulțumi să simțim finețea bobițelor de pe tălpi, poate nu vom reuși să înaintăm pe terenul mlăștinos, dar vom admira apusul și vom asculta ciripitul păsărilor pentru care doar acum ne-am făcut timp să le observăm.
Un tânăr și-a exprimat într-un sensibil poem cântat la harpă aprecierea față de prietenul său că "îl va susține pe patul de suferință; în timpul bolii lui, îi vei schimba complet patul."
Stelian Deaconu - taximetrist
4.756 ron
4.194 ron
