92 de țărani anchetați, 54 trimiși în judecată! Ei au fost acuzați de răscoală, prin faptul că s-au opus iluminării comunei cu ocazia serbărilor mileniale maghiare, în anul 1896. Toți inculpații erau români. Procuratura din Radna a arătat că țăranii l-au împiedicat pe notarul localității, Bárdy, să folosească banii din fondul obștesc pentru a ilumina strada principală, marcând astfel în mod festiv contribuția Săvârșinului la sărbătorirea a 1000 de ani de la înființarea statului ungar. Notarul „a vroit să facă o iluminație costisitoare din fondul comunei”, scria despre cazul acesta intrigant publicația bucureșteană „Universul”, la 28 februarie 1897.
Autoritățile de la Radna au cerut intervenția armatei împotriva populației civile. O legiune de jandarmi a luat sub asediu Săvârșinul și i-a arestat pe fruntaşii românilor, după o operațiune care a durat trei zile și în timpul căreia mai mulți români au fost bătuți de jandarmi. Printre cei cercetați și agresați au fost și fostul jude comunal, Arsenie Tripa, preotul Iosif Ognean şi învăţătorul Protasie Givulescu, adică elita românească a satului, toți arestați și anchetați.
Cazul a ajuns până la ministrul de Interne de la Pesta, care a fost informat că românii din Săvârşin s-au răsculat. Cei 92 de români au fost puși sub acuzare de Pretorul cercului Radna, în 9 aprilie 1896.
În timpul anchetei, autoritățile au stabilit că notarul a vrut să amplaseze opt lămpi noi pe străzile comunei, dar localnicii s-au împotrivit chiar și atunci când notarul le-a declarat că este vorba despre solicitarea Preturii. Oamenii s-au adunat în fața locuinței notarului și au cerut ca Pretorul de la Radna, Csukay, să vină să le dea socoteală și să explice de ce și pe seama cui se montează cele opt lămpi pe strada principală.
Pretorul a și ajuns, însoțit chiar de vice-comitele comitatului, și a explicat că el nu a dat ordin, doar a cerut ca lămpile să fie montate, iar în cazul în care populația nu vrea să le plătească, le plătește chiar el, din buzunarul propriu. Localnicii nu au fost mulțumiți cu răspunsul, socotind că petrolul folosit pentru funcționarea celor opt lămpi, timp de un an de zile, depășește valoarea propriu-zisă a lămpilor, iar cheltuiala ar cădea în sarcina comunei. În consecință, au smuls lămpile din pământ cu stâlpi cu tot și le-au dus în fața casei notarului, cu îndemnul de a și le înfige unde consideră de cuviință, „pe teritorul” său...
Filmul evenimentelor este relatat de ziarul Tribuna Poporului, în numărul din 25 februarie 1897: „(Mulțimea, n.n.) a scos cele 8 lămpi una câte una cu stâlpi cu tot din pământ şi le-a dus toate frumos şi întregi la locuinţa notarului, zicându-i: „poftim, d-le notar, lămpile D-tale, înfige-le pe teritorul D-tale, iar nu pe străzile comunei, care este teritor al nostru“. Toată procedura scoaterii stâlpilor cu lampe şi ducerea lor la casa notarială a decurs în cea mai mare ordine şi fără nici un incident. După aceasta poporul adunat s-a pronunţat iar înaintea pretorelui, rugându-l să suspende pe judele comunal actual din oficiu pentru multele sale fărădelegi, „să ia pecetul satului“ de la el, cum se exprima poporul.”
„Procesul-monstru de la Arad”, cum l-a numit presa, a început în februarie 1897 a durat doar câteva zile. Țăranii români, care l-au angajat avocat pe dr. Ioan Suciu, au mărturisit că s-au opus cheltuielii, dar nu pe criterii etnice, ci din cumpătare, considerând că banii comunei puteau fi folosiți mai chibzuit. În urma audierilor, au fost puse sub acuzare 54 de persoane sub acuzația de agitație contra statului maghiar. Dintre acestea, 43 au fost condamnate la câte 14 zile de închisoare (pentru violențe, acuzația de agitație împotriva statului fiind considerată nefondată) și toți, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. 11 au fost achitați din lipsă de probe suficiente. Atât acuzații cât și procurorul au făcut recurs.
Și de la Curtici 11 țărani români au fost trimiși în judecată, tot atunci, cu acuzații similare. Ei ar fi strigat, în timpul serbărilor mileniale, „Trăiască națiunea românească!”.
92 de țărani anchetați, 54 trimiși în judecată! Ei au fost acuzați de răscoală, prin faptul că s-au opus iluminării comunei cu ocazia serbărilor mileniale maghiare, în anul 1896. Toți inculpații erau români. Procuratura din Radna a arătat că țăranii l-au împiedicat pe notarul localității, Bárdy, să folosească banii din fondul obștesc pentru a ilumina strada principală, marcând astfel în mod festiv contribuția Săvârșinului la sărbătorirea a 1000 de ani de la înființarea statului ungar. Notarul „a vroit să facă o iluminație costisitoare din fondul comunei”, scria despre cazul acesta intrigant publicația bucureșteană „Universul”, la 28 februarie 1897.
Autoritățile de la Radna au cerut intervenția armatei împotriva populației civile. O legiune de jandarmi a luat sub asediu Săvârșinul și i-a arestat pe fruntaşii românilor, după o operațiune care a durat trei zile și în timpul căreia mai mulți români au fost bătuți de jandarmi. Printre cei cercetați și agresați au fost și fostul jude comunal, Arsenie Tripa, preotul Iosif Ognean şi învăţătorul Protasie Givulescu, adică elita românească a satului, toți arestați și anchetați.
Cazul a ajuns până la ministrul de Interne de la Pesta, care a fost informat că românii din Săvârşin s-au răsculat. Cei 92 de români au fost puși sub acuzare de Pretorul cercului Radna, în 9 aprilie 1896.
În timpul anchetei, autoritățile au stabilit că notarul a vrut să amplaseze opt lămpi noi pe străzile comunei, dar localnicii s-au împotrivit chiar și atunci când notarul le-a declarat că este vorba despre solicitarea Preturii. Oamenii s-au adunat în fața locuinței notarului și au cerut ca Pretorul de la Radna, Csukay, să vină să le dea socoteală și să explice de ce și pe seama cui se montează cele opt lămpi pe strada principală.
Pretorul a și ajuns, însoțit chiar de vice-comitele comitatului, și a explicat că el nu a dat ordin, doar a cerut ca lămpile să fie montate, iar în cazul în care populația nu vrea să le plătească, le plătește chiar el, din buzunarul propriu. Localnicii nu au fost mulțumiți cu răspunsul, socotind că petrolul folosit pentru funcționarea celor opt lămpi, timp de un an de zile, depășește valoarea propriu-zisă a lămpilor, iar cheltuiala ar cădea în sarcina comunei. În consecință, au smuls lămpile din pământ cu stâlpi cu tot și le-au dus în fața casei notarului, cu îndemnul de a și le înfige unde consideră de cuviință, „pe teritorul” său...
Filmul evenimentelor este relatat de ziarul Tribuna Poporului, în numărul din 25 februarie 1897: „(Mulțimea, n.n.) a scos cele 8 lămpi una câte una cu stâlpi cu tot din pământ şi le-a dus toate frumos şi întregi la locuinţa notarului, zicându-i: „poftim, d-le notar, lămpile D-tale, înfige-le pe teritorul D-tale, iar nu pe străzile comunei, care este teritor al nostru“. Toată procedura scoaterii stâlpilor cu lampe şi ducerea lor la casa notarială a decurs în cea mai mare ordine şi fără nici un incident. După aceasta poporul adunat s-a pronunţat iar înaintea pretorelui, rugându-l să suspende pe judele comunal actual din oficiu pentru multele sale fărădelegi, „să ia pecetul satului“ de la el, cum se exprima poporul.”
„Procesul-monstru de la Arad”, cum l-a numit presa, a început în februarie 1897 a durat doar câteva zile. Țăranii români, care l-au angajat avocat pe dr. Ioan Suciu, au mărturisit că s-au opus cheltuielii, dar nu pe criterii etnice, ci din cumpătare, considerând că banii comunei puteau fi folosiți mai chibzuit. În urma audierilor, au fost puse sub acuzare 54 de persoane sub acuzația de agitație contra statului maghiar. Dintre acestea, 43 au fost condamnate la câte 14 zile de închisoare (pentru violențe, acuzația de agitație împotriva statului fiind considerată nefondată) și toți, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată. 11 au fost achitați din lipsă de probe suficiente. Atât acuzații cât și procurorul au făcut recurs.
Și de la Curtici 11 țărani români au fost trimiși în judecată, tot atunci, cu acuzații similare. Ei ar fi strigat, în timpul serbărilor mileniale, „Trăiască națiunea românească!”.
4.756 ron
4.194 ron
