Bancheta din spate a mașinii găzduiește pentru următoarele minute două personaje pline de viață. O doamnă tânără, jovială, împreună cu fetița-i dornică să afle mai multe din misterele vieții cotidiene. Aceasta din urmă își întreabă mama, cu o voce peltică:
-Mami, ce este aia telolist?
Surprinsă, domnița credea că nu a înțeles bine întrebarea venită din partea unei ființe dragi d-abia trecută de startul vieții. Să-i explice că nu pronunță bine? De altfel, cu ce ar ajuta un copil să învețe să denumească corect un flagel mondial? În continuare blocată de curiozitatea unei gândiri inocente, mămica o întreabă unde a auzit de acesta.
- La glădiniță , o plietenă mi-a apus că o să vină să ne stice jucăliile.
- Stai liniștită, puiu mami, nu o să vină nimeni să le ia.
Se pare că doar subiectul în sine provoacă o teamă, ce momentan o poți dilua cu o picătură de indiferență, însă, în realitate, împroașcă disperare printre cei țintiți. Necunoscutul (adică eroul subiectului de azi) îmbrăcat normal se pierde în mulțime văzând în jurul său doar simple corpuri mișcătoare umplând străzile inutil (își șoptește singur tocindu-și conștiința) și inspirând aerul ce-l dă divinitatea (consideră el) adepților unei singure ideologii (idee inoculată de o cultură radicală). Ce l-a pregătit în acest fel? Spiritul posesiv determină încet-încet, într-o inimă plină de resentimente și prejudecăți acumulate timp de generații, să creadă că țărâna pe care calcă cineva reprezintă o moștenire exclusivă dată doar unei comunități anume. Dacă un vecin ar îndrăzni să dea o altă impresie, mârâitul unui lider pune în gardă o haită de răzbunători.
Mă gândeam la următorul aspect: de ce pământul, adică planeta, este de formă sferică? Există atâtea corpuri geometrice schițate în spațiu cu o reprezentare atât de ingenioasă! O explicație ar fi: sfera ne conduce la noțiunea de infinit. În timp ce un segment de dreaptă se oprește la capete, oricât ai dori să te deplasezi la nivel local sau planetar nu te-ai plictisi niciodată! În afară de o explicație istorică, incluzând primirea prin moștenire din neam în neam, ființa umană se poate adapta și își poate găsi rostul pe orice punct de pe Terra. Deși putem intra pe drept, în urma unei achiziții legale, în posesia unei suprafețe, cu obligațiile și drepturile aferente, în realitate nu putem reuși să ne ducem o viață independenți absolut... probabil doar în spațiu ne-am bucura de o libertate extinsă, dar pentru o perioadă destul de limitată. Așadar, ce sens au luptele pentru putere absolută? Așa cum ai alege să mergi la o altă oră sau o altă zi pentru a viziona un film atrăgător deoarece locurile vândute înainte s-au ocupat, similar, ai căuta un alt loc, cu caracteristici asemănătoare ( sau chiar mai interesante), în cazul în care altcineva locuiește deja acolo unde ai fi dorit. Să depindă fericirea unui individ doar de un anumit colț ( scuze de exprimare...pe suprafața unei sfere nu găsim această noțiune) de pe planetă?
Mă întrebam: ce le poate alimenta unora spiritul de răzvrătire, răzbunare? Se pare că flagelul terorismului se găsește în fașa educației elementare. Cei batjocoriți, uneori în mod crud la nivel afectiv sau psihic, devin pradă ușoară dorinței de răzbunare. Instituțiile de învățământ, nu de puține ori, găzduiesc(involuntar) sala de antrenament a viitoarelor răfuieli. Ecoul unor astfel de dezbateri necontrolate, inopinate, dezamăgitoare se transmite, imediat sau cu o întârziere voită, pe undele invizibile ale apostrofării unui astfel de comportament.
Această atitudine deliberată care încurajează obediența forțată spre cel ce-și impune mentalitatea de stăpân se regăsea și în istoria antică. Dincolo de instanțele locale sau regionale, o persoană vinovată de un astfel de comportament avea să primească verdictul unei conștiințe înnăscute: Cine își bate joc de sărac arată dispreț față de Făuritorul lui...
Am întrebat eroina acestui subiect greoi la finalul cursei: Care este jocul tău preferat?
Copila îmi spune imediat:
- Am un uls male, malo.
- Să știi că ursul este un rege în pădure. Iar tu... ești prințesa-- îi spun la sfârșit.
- Domniță, aveți un copil inteligent. Pregătiți-o să facă față junglei! - mă adresez mamei.
Notă: În cadrul rotației unei generații, idealurile pe care se axează aceasta nu vor face loc la nesfârșit mizeriilor cruzimii provocate de prejudecăți sau fanatism ce vor fi aruncate în istorie de forța centrifugă a respingerii unanime.
Stelian Deaconu, prozator-taximetrist
Bancheta din spate a mașinii găzduiește pentru următoarele minute două personaje pline de viață. O doamnă tânără, jovială, împreună cu fetița-i dornică să afle mai multe din misterele vieții cotidiene. Aceasta din urmă își întreabă mama, cu o voce peltică:
-Mami, ce este aia telolist?
Surprinsă, domnița credea că nu a înțeles bine întrebarea venită din partea unei ființe dragi d-abia trecută de startul vieții. Să-i explice că nu pronunță bine? De altfel, cu ce ar ajuta un copil să învețe să denumească corect un flagel mondial? În continuare blocată de curiozitatea unei gândiri inocente, mămica o întreabă unde a auzit de acesta.
- La glădiniță , o plietenă mi-a apus că o să vină să ne stice jucăliile.
- Stai liniștită, puiu mami, nu o să vină nimeni să le ia.
Se pare că doar subiectul în sine provoacă o teamă, ce momentan o poți dilua cu o picătură de indiferență, însă, în realitate, împroașcă disperare printre cei țintiți. Necunoscutul (adică eroul subiectului de azi) îmbrăcat normal se pierde în mulțime văzând în jurul său doar simple corpuri mișcătoare umplând străzile inutil (își șoptește singur tocindu-și conștiința) și inspirând aerul ce-l dă divinitatea (consideră el) adepților unei singure ideologii (idee inoculată de o cultură radicală). Ce l-a pregătit în acest fel? Spiritul posesiv determină încet-încet, într-o inimă plină de resentimente și prejudecăți acumulate timp de generații, să creadă că țărâna pe care calcă cineva reprezintă o moștenire exclusivă dată doar unei comunități anume. Dacă un vecin ar îndrăzni să dea o altă impresie, mârâitul unui lider pune în gardă o haită de răzbunători.
Mă gândeam la următorul aspect: de ce pământul, adică planeta, este de formă sferică? Există atâtea corpuri geometrice schițate în spațiu cu o reprezentare atât de ingenioasă! O explicație ar fi: sfera ne conduce la noțiunea de infinit. În timp ce un segment de dreaptă se oprește la capete, oricât ai dori să te deplasezi la nivel local sau planetar nu te-ai plictisi niciodată! În afară de o explicație istorică, incluzând primirea prin moștenire din neam în neam, ființa umană se poate adapta și își poate găsi rostul pe orice punct de pe Terra. Deși putem intra pe drept, în urma unei achiziții legale, în posesia unei suprafețe, cu obligațiile și drepturile aferente, în realitate nu putem reuși să ne ducem o viață independenți absolut... probabil doar în spațiu ne-am bucura de o libertate extinsă, dar pentru o perioadă destul de limitată. Așadar, ce sens au luptele pentru putere absolută? Așa cum ai alege să mergi la o altă oră sau o altă zi pentru a viziona un film atrăgător deoarece locurile vândute înainte s-au ocupat, similar, ai căuta un alt loc, cu caracteristici asemănătoare ( sau chiar mai interesante), în cazul în care altcineva locuiește deja acolo unde ai fi dorit. Să depindă fericirea unui individ doar de un anumit colț ( scuze de exprimare...pe suprafața unei sfere nu găsim această noțiune) de pe planetă?
Mă întrebam: ce le poate alimenta unora spiritul de răzvrătire, răzbunare? Se pare că flagelul terorismului se găsește în fașa educației elementare. Cei batjocoriți, uneori în mod crud la nivel afectiv sau psihic, devin pradă ușoară dorinței de răzbunare. Instituțiile de învățământ, nu de puține ori, găzduiesc(involuntar) sala de antrenament a viitoarelor răfuieli. Ecoul unor astfel de dezbateri necontrolate, inopinate, dezamăgitoare se transmite, imediat sau cu o întârziere voită, pe undele invizibile ale apostrofării unui astfel de comportament.
Această atitudine deliberată care încurajează obediența forțată spre cel ce-și impune mentalitatea de stăpân se regăsea și în istoria antică. Dincolo de instanțele locale sau regionale, o persoană vinovată de un astfel de comportament avea să primească verdictul unei conștiințe înnăscute: Cine își bate joc de sărac arată dispreț față de Făuritorul lui...
Am întrebat eroina acestui subiect greoi la finalul cursei: Care este jocul tău preferat?
Copila îmi spune imediat:
- Am un uls male, malo.
- Să știi că ursul este un rege în pădure. Iar tu... ești prințesa-- îi spun la sfârșit.
- Domniță, aveți un copil inteligent. Pregătiți-o să facă față junglei! - mă adresez mamei.
Notă: În cadrul rotației unei generații, idealurile pe care se axează aceasta nu vor face loc la nesfârșit mizeriilor cruzimii provocate de prejudecăți sau fanatism ce vor fi aruncate în istorie de forța centrifugă a respingerii unanime.
Stelian Deaconu, prozator-taximetrist
4.756 ron
4.194 ron
