Ciolacu aruncă (din nou) fumigena: Gata cu „liberalismu’” – cotă de impozitare progresivă, dacă nu vreți ca-n Rusia.
Ca să fim bine înțeleși, eu susțin cota progresivă. Dar am câteva amendamente și observații:
Nu poți folosi “cota progresivă” ca un paliativ pentru incapacitatea administrativă a statului de a colecta. România este de 13 ani pe ultimul loc în UE la venituri fiscale – doar 26% din PIB (media europeană fiind de 40%) - evaziune de 150 miliarde/an, în special din returnare de TVA. Apucați-vă de digitalizarea ANAF, combateți cu adevărat evaziunea, opriți “optimizările” fiscale și hai să discutăm apoi de cota progresivă.
Nu poți să mergi la cei cu venituri mai mari – cei din IT, proiectare, financiar – cei care lucrează în zone cu valoare adăugată mare și să le spui că le iei exponențial impozit mai mare pentru că trebuie să finanțezi Institutul Levantului, Academii și sute de Agenții, mii de Consilii de Administrație (CA-uri pentru connaisseuri) ticsite de clientelă de partid, cel mai mare număr de angajați din administrație din istoria României.
Nu poți să le spui oamenilor că trebuie să le iei mai mulți bani ca să ai de unde plăti pensii speciale, să ții “pe aparate” atâtea primării – doar 7% dintre UAT-uri sunt autonome financiar - majoritatea depind de banii de la buget și sunt incapabile să acceseze fonduri europene sau să implementeze proiecte. Faceți reforma administrativ-teritorială, reforma statului, să avem cu adevărat o redistribuire echitabilă a ceea ce taxăm și impozităm și hai să discutăm apoi despre cota progresivă. Opriți căpușarea companiilor de stat cu pierderi, puneți manageri performanți, astupați găurile negre și pierderile de miliarde și apoi hai să vorbim de cota progresivă.
Nu putem vorbi de cotă progresivă în România înaintea consolidării unei clase de mijloc, a capitalului autohton. Avem 1.900.000 de oameni angajați pe salariul minim pe economie; sărăcia în muncă este de 15%, dublă față de media UE; avem maxim 30.000 de salariați cu salarii mai mari decât al președintelui. Avem 4,6 milioane de pensionari, pensia medie în România fiind de 1775 de lei. Avem cel mai mare cost fiscal pe angajat, cea mai mare impozitare a muncii din UE – peste 42%. Începeți să lucrați la scoaterea oamenilor din sărăcie și apoi să vorbim de pedepsirea “bogaților” și cota progresivă. Să nu pară așa, doar haiducie politică.
România se află într-o criză morală profundă; încrederea în clasa politică și în instituțiile statului este minimă. Cum putem să luăm mai mulți bani oamenilor pentru că știm noi – statul – să îi gestionăm mai bine? Hai să recâștigăm încrederea în stat; hai să facem ca statul să nu mai fie o povară, ci cu adevărat un generator de echitate și prosperitate și apoi hai să vorbim despre cota progresivă.
În rest, susțin cota progresivă.
Ciolacu aruncă (din nou) fumigena: Gata cu „liberalismu’” – cotă de impozitare progresivă, dacă nu vreți ca-n Rusia.
Ca să fim bine înțeleși, eu susțin cota progresivă. Dar am câteva amendamente și observații:
Nu poți folosi “cota progresivă” ca un paliativ pentru incapacitatea administrativă a statului de a colecta. România este de 13 ani pe ultimul loc în UE la venituri fiscale – doar 26% din PIB (media europeană fiind de 40%) - evaziune de 150 miliarde/an, în special din returnare de TVA. Apucați-vă de digitalizarea ANAF, combateți cu adevărat evaziunea, opriți “optimizările” fiscale și hai să discutăm apoi de cota progresivă.
Nu poți să mergi la cei cu venituri mai mari – cei din IT, proiectare, financiar – cei care lucrează în zone cu valoare adăugată mare și să le spui că le iei exponențial impozit mai mare pentru că trebuie să finanțezi Institutul Levantului, Academii și sute de Agenții, mii de Consilii de Administrație (CA-uri pentru connaisseuri) ticsite de clientelă de partid, cel mai mare număr de angajați din administrație din istoria României.
Nu poți să le spui oamenilor că trebuie să le iei mai mulți bani ca să ai de unde plăti pensii speciale, să ții “pe aparate” atâtea primării – doar 7% dintre UAT-uri sunt autonome financiar - majoritatea depind de banii de la buget și sunt incapabile să acceseze fonduri europene sau să implementeze proiecte. Faceți reforma administrativ-teritorială, reforma statului, să avem cu adevărat o redistribuire echitabilă a ceea ce taxăm și impozităm și hai să discutăm apoi despre cota progresivă. Opriți căpușarea companiilor de stat cu pierderi, puneți manageri performanți, astupați găurile negre și pierderile de miliarde și apoi hai să vorbim de cota progresivă.
Nu putem vorbi de cotă progresivă în România înaintea consolidării unei clase de mijloc, a capitalului autohton. Avem 1.900.000 de oameni angajați pe salariul minim pe economie; sărăcia în muncă este de 15%, dublă față de media UE; avem maxim 30.000 de salariați cu salarii mai mari decât al președintelui. Avem 4,6 milioane de pensionari, pensia medie în România fiind de 1775 de lei. Avem cel mai mare cost fiscal pe angajat, cea mai mare impozitare a muncii din UE – peste 42%. Începeți să lucrați la scoaterea oamenilor din sărăcie și apoi să vorbim de pedepsirea “bogaților” și cota progresivă. Să nu pară așa, doar haiducie politică.
România se află într-o criză morală profundă; încrederea în clasa politică și în instituțiile statului este minimă. Cum putem să luăm mai mulți bani oamenilor pentru că știm noi – statul – să îi gestionăm mai bine? Hai să recâștigăm încrederea în stat; hai să facem ca statul să nu mai fie o povară, ci cu adevărat un generator de echitate și prosperitate și apoi hai să vorbim despre cota progresivă.
În rest, susțin cota progresivă.