După prăznuirea Sfântului Dimitrie, mucenic trăitor în veacurile III-IV, ucis în vremea persecuţiilor din 303, românii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie cel Nou, Basarabov - Ocrotitorul spiritual al Bucureştilor.
Noul Dimitrie a trăit în veacul al XIII-lea, fiind născut în satul Basarabi, în sudul Dunării, lângă Russe (Bulgaria), în apropierea râului Lom. A trăit în perioada „imperiului” de la Târnovo, întemeiat de români şi de bulgari, iar în copilărie a fost păstor.
Tradiţia spune că odată a călcat peste cuibul unei păsări, iar această nedorită întâmplare l-a determinat să se autopedepsească și trei ani a umblat desculţ cu piciorul cu care călcase acel cuib.
Dimitrie s-a călugărit şi a petrecut mulţi ani într-o peşteră aşezată pe malul râului Lom, unde a şi trecut la ceruri. Descoperirea mormântul său s-a făcut prin visul unei tinere bolnave, căreia i s-a arătat Sfântul în vis.
Sfântul a promis fetei tămăduirea, cu condiţia ca părinţii ei să-i scoată trupul din apa Lomului. Dorinţa Sfântului a fost împlinită şi tânăra vindecată. În timp, Moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost obiect de dispută.
În România, Sfintele sale Moaşte au ajuns printr-o întâmplare providenţială, petrecută în perioada războiului ruso-turc (1769-1774). Atunci, generalul rus Petru Salticov a luat Sfântul Odor cu dorinţa de „a-l purta în Rusia”. Numai că altul a fost planul lui Dumnezeu. La rugămintea românului Hagi Dumitru, generalul rus a lăsat Sfântul Odor în Ţara Românească.
Dimitrie cel Nou a fost canonizat la 28 februarie 1950.
Dimitrie cel Nou este considerat ocrotitor în necazuri, izbăvitor de boli, mângâietorul celor neajutoraţi.
Sursa: Anișoara Mardare / Facebook
După prăznuirea Sfântului Dimitrie, mucenic trăitor în veacurile III-IV, ucis în vremea persecuţiilor din 303, românii îl cinstesc pe Sfântul Dimitrie cel Nou, Basarabov - Ocrotitorul spiritual al Bucureştilor.
Noul Dimitrie a trăit în veacul al XIII-lea, fiind născut în satul Basarabi, în sudul Dunării, lângă Russe (Bulgaria), în apropierea râului Lom. A trăit în perioada „imperiului” de la Târnovo, întemeiat de români şi de bulgari, iar în copilărie a fost păstor.
Tradiţia spune că odată a călcat peste cuibul unei păsări, iar această nedorită întâmplare l-a determinat să se autopedepsească și trei ani a umblat desculţ cu piciorul cu care călcase acel cuib.
Dimitrie s-a călugărit şi a petrecut mulţi ani într-o peşteră aşezată pe malul râului Lom, unde a şi trecut la ceruri. Descoperirea mormântul său s-a făcut prin visul unei tinere bolnave, căreia i s-a arătat Sfântul în vis.
Sfântul a promis fetei tămăduirea, cu condiţia ca părinţii ei să-i scoată trupul din apa Lomului. Dorinţa Sfântului a fost împlinită şi tânăra vindecată. În timp, Moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov au fost obiect de dispută.
În România, Sfintele sale Moaşte au ajuns printr-o întâmplare providenţială, petrecută în perioada războiului ruso-turc (1769-1774). Atunci, generalul rus Petru Salticov a luat Sfântul Odor cu dorinţa de „a-l purta în Rusia”. Numai că altul a fost planul lui Dumnezeu. La rugămintea românului Hagi Dumitru, generalul rus a lăsat Sfântul Odor în Ţara Românească.
Dimitrie cel Nou a fost canonizat la 28 februarie 1950.
Dimitrie cel Nou este considerat ocrotitor în necazuri, izbăvitor de boli, mângâietorul celor neajutoraţi.
Sursa: Anișoara Mardare / Facebook