Data de 23 august are multe sensuri pentru români: a fost ziua în care Germania nazistă și URSS au semnat pactul de neagresiune, a fost ziua în care s-a reuşit scoaterea ţării dintr-o alianţă dezavantajoasă. De asemenea, a fost Ziua Naţională pentru decenii, iar acum a devenit Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.
Semnarea unui pact între Germania nazistă şi URSS, în 23 august 1939, a dus la declanşarea celei de a doua mari conflagraţii mondiale, iar, prin protocolul său secret, la ruperea Basarabiei din trupul României. Schimbarea de alianţă a României, din 23 august 1944, avea să scurteze războiul şi să readucă Transilvania de Nord în graniţele ţării, această zi devenind sărbătoare naţională comunistă, cu semnificaţie puternic ideologizată.
Înţelegerea dintre Hitler şi Stalin de a împărţi ceea ce rămasese neocupat sau neîmpărţit în Europa Centrală şi de Est, prin semnarea şi aplicarea Pactului Ribbentrop-Molotov, a avut grave repercusiuni asupra întregii lumi. A început Al Doilea Război Mondial, cu reîmpărţiri de teritorii, dar şi cu victime şi distrugeri nemaiîntâlnite în istorie, prelungit cu Războiul Rece şi cu scindarea Europei în două. Prin aşa numita Cortină de fier, vestul s-a aflat sub influenţa Statelor Unite ale Americii, iar estul sub influenţa Uniunii Sovietice, timp de 45 de ani, între 1945 şi 1989.
23 august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov
La Moscova, în prezenţa lui Stalin, ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov şi ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop semnau la 23 august un tratat de neagresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.
Scopul declarat al Pactului Ribbentrop-Molotov era ca al Treilea Reich să-şi asigure flancul estic după invadarea Poloniei, petrecută o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. În schimb, URSS dorea să câştige timp şi să prevină o invazie germană, deoarece Armata Roșie avea prea puţini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, sub pretextul unui complot imaginar.
Era vorba, de fapt, de o înţelegere între Hitler şi Stalin de a împărţi ceea ce rămasese neocupat sau neîmpărțit în Europa Centrală şi de Est, aşa cum stipula un protocol adițional secret care viza teritorii din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia şi prin care URSS îşi accentua interesul pentru Basarabia.
Ca urmare a protocolului adiţional secret, URSS a transmis României, la data de 28 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declara război. România a cedat, fără luptă, şi trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar şi în Ţinutul Herţei, nemenţionat în ultimatum.
România a intrat în război în iunie 1940, iar din 1941 Basarabia s-a întors în componenţa statului român timp de încă trei ani, pentru ca după 1944 să reveniă din nou URSS-ului.
23 august 1944
Ziua de 20 august 1944 a dat semnalul aşteptat că soarta războiului nu se mai poate întoarce în favoarea Axei Germane. Trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareşalul Malinovski au declanşat ofensiva Iaşi-Chişinău. Pe 22 august, sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamţ-Huşi-Chişinău, făcând o spărtură în frontul germano-român din Moldova. România se afla la capătul rezistenţei fizice şi strategice. Generalul german Friessner a cerut continuarea rezistenţei pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi, lucru cu care mareşalul Antonescu a fost de acord. Conducătorii armetei Axei continuau delirul. La data de 23 august 1944, armata sovietică era deja în Moldova de nord, iar Regele Mihai şi-a dat acordul pentru înlăturarea mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.
Pe 22 August 1944, ora 22:30, regele Mihai anunţa „ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”. Hotărârea a scurtat cu şase luni cel de-al Doilea Război Mondial.
"Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. (...)
Români,
Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină".
Ca urmare a acestui act, mareşalul Ion Antonescu şi miniştrii săi au fost arestaţi. România întorcea armele şi se alătura Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei.
Ce spun istoricii despre 23 August
Istoricii militari spun că întoarcerea armelor din 1944 a scurtat Războiul Mondial cu şase luni şi a evitat pierderea câtorva milioane de vieţi omeneşti, iar istoricii academicieni sunt de acord că momentul de la 23 august a fost alternativa care a provocat cele mai mici pagube României.
Deși au fost şi alte interpretări şi reinterpretări, care au pus în discuţie inclusiv rolul jucat de Regele Mihai, în funcţie de ideologii sau interese de moment, iar semnificaţia zilei de 23 august a rămas în continuare una dintre cele mai ideologizate chestiuni din istoria contemporană a României.
În 2005, la ceremoniile organizate la Moscova pentru a marca victoria din 1945 împotriva nazismului, regele Mihai I a fost decorat de preşedintele rusi, Vladimir Putin, cu medalia aniversara a evenimentului.
La începutul lunii mai 2011, regele Mihai I a primit la Palatul Elisabeta din Londra distincţia "The Freedom of the City of London" din partea Guild of Freemen of the City of London şi a fost omagiat de oficialii britanici pentru rolul jucat la 23 august 1944.
23 august aniversată ca Zi Națională
Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale, Regele Mihai şi prim ministrul Petru Groza se boicotau reciproc, în conditiile în care regele ceruse demisia cabinetului, iar Groza refuzase.
Abia din anul 1948, 23 august a devenit zi națională. Regele fusese forţat să abdice, România se afla sub puternica influenţă sovietică, iar Partidul Comunist începuse o intensă campanie propagandistică de legitimare, iar sarbătoarea de la 23 august avea un rol central.
Se sărbătorea la 23 august „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist", cu defilari ale oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin si Stalin.
Treptat semnificaţia iniţială a zilei s-a pierdut, "insurecţia armată antifascistă" a devenit "revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă", iar sărbătoarea din 23 august a fost acaparată de comunişti pentru a marca cu fast "propăşirea comunismului" şi "idealurile muncitoreşti" ale poporului român dar şi pentru a omagia "conducătorii iubiţi".
Timp de decenii, pâna în 23 august 1989, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Din 2011, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. În Europa, din 2009, data este marcată ca Ziua europenă a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare.
Sursa:dcnews.ro
Data de 23 august are multe sensuri pentru români: a fost ziua în care Germania nazistă și URSS au semnat pactul de neagresiune, a fost ziua în care s-a reuşit scoaterea ţării dintr-o alianţă dezavantajoasă. De asemenea, a fost Ziua Naţională pentru decenii, iar acum a devenit Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului.
Semnarea unui pact între Germania nazistă şi URSS, în 23 august 1939, a dus la declanşarea celei de a doua mari conflagraţii mondiale, iar, prin protocolul său secret, la ruperea Basarabiei din trupul României. Schimbarea de alianţă a României, din 23 august 1944, avea să scurteze războiul şi să readucă Transilvania de Nord în graniţele ţării, această zi devenind sărbătoare naţională comunistă, cu semnificaţie puternic ideologizată.
Înţelegerea dintre Hitler şi Stalin de a împărţi ceea ce rămasese neocupat sau neîmpărţit în Europa Centrală şi de Est, prin semnarea şi aplicarea Pactului Ribbentrop-Molotov, a avut grave repercusiuni asupra întregii lumi. A început Al Doilea Război Mondial, cu reîmpărţiri de teritorii, dar şi cu victime şi distrugeri nemaiîntâlnite în istorie, prelungit cu Războiul Rece şi cu scindarea Europei în două. Prin aşa numita Cortină de fier, vestul s-a aflat sub influenţa Statelor Unite ale Americii, iar estul sub influenţa Uniunii Sovietice, timp de 45 de ani, între 1945 şi 1989.
23 august 1939, Pactul Ribbentrop-Molotov
La Moscova, în prezenţa lui Stalin, ministrul de externe sovietic Viaceslav Molotov şi ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop semnau la 23 august un tratat de neagresiune între Germania nazistă şi Uniunea Sovietică.
Scopul declarat al Pactului Ribbentrop-Molotov era ca al Treilea Reich să-şi asigure flancul estic după invadarea Poloniei, petrecută o săptămână mai târziu, la 1 septembrie 1939. În schimb, URSS dorea să câştige timp şi să prevină o invazie germană, deoarece Armata Roșie avea prea puţini ofițeri superiori, după executarea multora dintre ei din ordinul lui Stalin, sub pretextul unui complot imaginar.
Era vorba, de fapt, de o înţelegere între Hitler şi Stalin de a împărţi ceea ce rămasese neocupat sau neîmpărțit în Europa Centrală şi de Est, aşa cum stipula un protocol adițional secret care viza teritorii din Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania şi Polonia şi prin care URSS îşi accentua interesul pentru Basarabia.
Ca urmare a protocolului adiţional secret, URSS a transmis României, la data de 28 iunie 1940, un ultimatum: i se dădeau 48 de ore pentru a evacua Basarabia şi nordul Bucovinei, în caz contrar URSS îi declara război. România a cedat, fără luptă, şi trupele sovietice au intrat în teritoriile cerute, dar şi în Ţinutul Herţei, nemenţionat în ultimatum.
România a intrat în război în iunie 1940, iar din 1941 Basarabia s-a întors în componenţa statului român timp de încă trei ani, pentru ca după 1944 să reveniă din nou URSS-ului.
23 august 1944
Ziua de 20 august 1944 a dat semnalul aşteptat că soarta războiului nu se mai poate întoarce în favoarea Axei Germane. Trupele Frontului 2 Ucrainean conduse de mareşalul Malinovski au declanşat ofensiva Iaşi-Chişinău. Pe 22 august, sovieticii se aflau pe linia Târgu Neamţ-Huşi-Chişinău, făcând o spărtură în frontul germano-român din Moldova. România se afla la capătul rezistenţei fizice şi strategice. Generalul german Friessner a cerut continuarea rezistenţei pe linia fortificată Focşani-Nămoloasa-Galaţi, lucru cu care mareşalul Antonescu a fost de acord. Conducătorii armetei Axei continuau delirul. La data de 23 august 1944, armata sovietică era deja în Moldova de nord, iar Regele Mihai şi-a dat acordul pentru înlăturarea mareşalului Antonescu dacă acesta va refuza semnarea armistiţiului cu Naţiunile Unite.
Pe 22 August 1944, ora 22:30, regele Mihai anunţa „ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite”. Hotărârea a scurtat cu şase luni cel de-al Doilea Război Mondial.
"Români,
În ceasul cel mai greu al istoriei noastre am socotit, în deplină înţelegere cu poporul meu, că nu este decât o singură cale, pentru salvarea ţării de la o catastrofă totală: ieşirea noastră din alianţa cu puterile Axei şi imediata încetare a războiului cu Naţiunile Unite. (...)
Români,
Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle. Noul guvern înseamnă începutul unei ere noi în care drepturile şi libertăţile tuturor cetăţenilor ţării sunt garantate şi vor fi respectate. Alături de armatele Aliate şi cu ajutorul lor, mobilizând toate forţele naţiunii, vom trece hotarele impuse prin dictatul nedrept de la Viena, pentru a elibera pământul Transilvaniei noastre de sub ocupaţia străină".
Ca urmare a acestui act, mareşalul Ion Antonescu şi miniştrii săi au fost arestaţi. România întorcea armele şi se alătura Naţiunilor Unite în lupta împotriva puterilor Axei.
Ce spun istoricii despre 23 August
Istoricii militari spun că întoarcerea armelor din 1944 a scurtat Războiul Mondial cu şase luni şi a evitat pierderea câtorva milioane de vieţi omeneşti, iar istoricii academicieni sunt de acord că momentul de la 23 august a fost alternativa care a provocat cele mai mici pagube României.
Deși au fost şi alte interpretări şi reinterpretări, care au pus în discuţie inclusiv rolul jucat de Regele Mihai, în funcţie de ideologii sau interese de moment, iar semnificaţia zilei de 23 august a rămas în continuare una dintre cele mai ideologizate chestiuni din istoria contemporană a României.
În 2005, la ceremoniile organizate la Moscova pentru a marca victoria din 1945 împotriva nazismului, regele Mihai I a fost decorat de preşedintele rusi, Vladimir Putin, cu medalia aniversara a evenimentului.
La începutul lunii mai 2011, regele Mihai I a primit la Palatul Elisabeta din Londra distincţia "The Freedom of the City of London" din partea Guild of Freemen of the City of London şi a fost omagiat de oficialii britanici pentru rolul jucat la 23 august 1944.
23 august aniversată ca Zi Națională
Prima aniversare a zilei de 23 august, în 1945, a stat sub semnul grevei regale, Regele Mihai şi prim ministrul Petru Groza se boicotau reciproc, în conditiile în care regele ceruse demisia cabinetului, iar Groza refuzase.
Abia din anul 1948, 23 august a devenit zi națională. Regele fusese forţat să abdice, România se afla sub puternica influenţă sovietică, iar Partidul Comunist începuse o intensă campanie propagandistică de legitimare, iar sarbătoarea de la 23 august avea un rol central.
Se sărbătorea la 23 august „ziua eliberarii României de către glorioasa armata sovietică şi a doborârii dictaturii fasciste antonesciene de către forțele patriotice conduse de Partidul Comunist", cu defilari ale oamenilor muncii sub portretele lui Marx, Lenin si Stalin.
Treptat semnificaţia iniţială a zilei s-a pierdut, "insurecţia armată antifascistă" a devenit "revoluţia de eliberare naţională şi socială, antifascistă şi antiimperialistă", iar sărbătoarea din 23 august a fost acaparată de comunişti pentru a marca cu fast "propăşirea comunismului" şi "idealurile muncitoreşti" ale poporului român dar şi pentru a omagia "conducătorii iubiţi".
Timp de decenii, pâna în 23 august 1989, Ziua Naţională a României a fost sărbătorită cu mare fast, cu demonstraţii militare şi coloane de oameni ai muncii, tineri, elevi şi copii, cu steaguri roşii ale Partidului Comunist şi tricolore, şi cu enorme portrete ale iubiţilor conducători comunişti care, cu timpul, au rămas doar doi, Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Din 2011, ziua de 23 august a fost declarată Ziua Comemorării Victimelor Fascismului şi Comunismului. În Europa, din 2009, data este marcată ca Ziua europenă a comemorării victimelor tuturor regimurilor totalitare şi autoritare.
Sursa:dcnews.ro
4.756 ron
4.194 ron
