Un proprietar al pădurilor din Hălmagiu a fost primul ambasador polonez în SUA. El a cumpărat moșia din Țara Moților de la alți doi nobili, conții Csáky și Meisels, care o dețineau prin intermediul unei societăți. Tranzacția s-a realizat în primăvara anului 1909.
Polonezul Kazimierz Lubomirski (1869-1930) a fost o personalitate importantă și polivalentă a epocii sale. A fost ambassador al Poloniei în Statele Unite între 1919-1922. A fost și Președinte al Comitetului Olimpic Polonez, începând cu anul 1921, timp de opt ani, și membru al Comitetului Internațional Olimpic, în 1923.
Legăturile lui Lubomirski cu Aradul nu s-au redus doar la moșiile sale. Istoria a făcut ca polonezul conte nu doar să profite de resursele comitatului, ci să devină un dușman împotriva căruia arădenii au luptat cu arma într-una dintre cele mai sângeroase bătălii din Primul Război Mondial, la Lemberg.
Pe de altă parte, putem spune că, într-un fel, Kazimierz Lubomirski a fost o victimă a Marii Uniri. În urma actului de la Alba Iulia, consființit de predarea administrației arădene către românii, Kazimierz Lubomirski a trebuit să renunțe la moșia sa de la Hălmagiu. Pentru el nu a fost însă o pierdere prea mare, pentru că din 1919 a devenit trimis special (ambasador) al Poloniei la Washington și s-a consacrat carierei în diplomație. În anul 1922, moșiile sale totalizau 13.020 de hectare în Europa Centrală și de Est.
În anul 1901, Kazimierz Lubomirski a fost ales membru al Dietei din Galiția. Din anul 1913, s-a înscris în Partidul Național de Dreapta, care milita pentru independența teritoriilor poloneze. A luptat în Primul Război Mondial alături de fratele său, Andrzej, în bătălia de la Lemberg, în care coloana vertebrală a armatei adverse era formată din militari austro-ungari, printre care și din Regimentul 33 Infanterie, de la Arad. Bătălia, care a avut ca obiect cucerirea orașului Lviv (Lwow) s-a încheiat cu victoria polonezilor.
A fost decorat cu Legiunea Franceză de Onoare și, cu șase săptămâni înainte de moarte, cu Ordinul Polonia Restituta, acordat celor care au avut rezultate deosebite în domeniile lor de activitate în Polonia independentă.
Un proprietar al pădurilor din Hălmagiu a fost primul ambasador polonez în SUA. El a cumpărat moșia din Țara Moților de la alți doi nobili, conții Csáky și Meisels, care o dețineau prin intermediul unei societăți. Tranzacția s-a realizat în primăvara anului 1909.
Polonezul Kazimierz Lubomirski (1869-1930) a fost o personalitate importantă și polivalentă a epocii sale. A fost ambassador al Poloniei în Statele Unite între 1919-1922. A fost și Președinte al Comitetului Olimpic Polonez, începând cu anul 1921, timp de opt ani, și membru al Comitetului Internațional Olimpic, în 1923.
Legăturile lui Lubomirski cu Aradul nu s-au redus doar la moșiile sale. Istoria a făcut ca polonezul conte nu doar să profite de resursele comitatului, ci să devină un dușman împotriva căruia arădenii au luptat cu arma într-una dintre cele mai sângeroase bătălii din Primul Război Mondial, la Lemberg.
Pe de altă parte, putem spune că, într-un fel, Kazimierz Lubomirski a fost o victimă a Marii Uniri. În urma actului de la Alba Iulia, consființit de predarea administrației arădene către românii, Kazimierz Lubomirski a trebuit să renunțe la moșia sa de la Hălmagiu. Pentru el nu a fost însă o pierdere prea mare, pentru că din 1919 a devenit trimis special (ambasador) al Poloniei la Washington și s-a consacrat carierei în diplomație. În anul 1922, moșiile sale totalizau 13.020 de hectare în Europa Centrală și de Est.
În anul 1901, Kazimierz Lubomirski a fost ales membru al Dietei din Galiția. Din anul 1913, s-a înscris în Partidul Național de Dreapta, care milita pentru independența teritoriilor poloneze. A luptat în Primul Război Mondial alături de fratele său, Andrzej, în bătălia de la Lemberg, în care coloana vertebrală a armatei adverse era formată din militari austro-ungari, printre care și din Regimentul 33 Infanterie, de la Arad. Bătălia, care a avut ca obiect cucerirea orașului Lviv (Lwow) s-a încheiat cu victoria polonezilor.
A fost decorat cu Legiunea Franceză de Onoare și, cu șase săptămâni înainte de moarte, cu Ordinul Polonia Restituta, acordat celor care au avut rezultate deosebite în domeniile lor de activitate în Polonia independentă.
4.756 ron
4.194 ron
