„...În orice caz, există un singur tunel, întunecat și singuratic: al meu.”
Romancier și eseist, pictor și fizician, Ernesto Sabato se naște în 24 iulie 1911, într-un orășel din provincia argentiniană Buenos Aires. La începutul anilor de studii este dedat științei, însă, după cel de-al Doilea Război Monidal, se dedică literaturii.
În ceea ce privește dragostea pentru literatură, Sabato mărturisește că profesorul său de la Colegiul Național de la Plata l-ar fi influențat în această direcție.
Tinerețea l-a găsit într-o perioadă tumultoasă, întrucât în 1933 este ales Secretar General al Federației Tinerilor Comuniști, un an mai târziu începând să se îndoiască de Partidul Comunist și urmând a fi trimis, timp de doi ani de zile, la Școala Internațională Lenin.
Scriitorul argentinian publică, la începutul carierei sale, recenzii de carte, dar și eseuri, fiind interesat de suprarealism.
Primul său roman, „Tunelul” (1948), a fost refuzat de către mai mulți editori din Buenos Aires, întrucât nu puteau înțelege existențialismul sabatian. Este un roman psihologic la persoana I, care exprimă solitudinea protagonistului. Sabato este interesat de cartografierea spațiilor închise, construind psihologia umană în căutarea sinelui. De menționat este și faptul că acesta reușește să se apropie, prin personajele sale, de personajele dostoievskiene, deoarece narcisismul și solitudinea se regăsesc și aici.
Celelalte romane ale sale sunt : „Despre eroi și morminte” (1961) și „Abaddon, exterminatorul” (1974), toate având parte de o bună receptare critică.
În 2011 Sabato moare în urma unei bronșite, rămânând cunoscut în conștiința tuturor drept „ultimul scriitor argentinian.” (Revista „El Mundo”)
„...În orice caz, există un singur tunel, întunecat și singuratic: al meu.”
Romancier și eseist, pictor și fizician, Ernesto Sabato se naște în 24 iulie 1911, într-un orășel din provincia argentiniană Buenos Aires. La începutul anilor de studii este dedat științei, însă, după cel de-al Doilea Război Monidal, se dedică literaturii.
În ceea ce privește dragostea pentru literatură, Sabato mărturisește că profesorul său de la Colegiul Național de la Plata l-ar fi influențat în această direcție.
Tinerețea l-a găsit într-o perioadă tumultoasă, întrucât în 1933 este ales Secretar General al Federației Tinerilor Comuniști, un an mai târziu începând să se îndoiască de Partidul Comunist și urmând a fi trimis, timp de doi ani de zile, la Școala Internațională Lenin.
Scriitorul argentinian publică, la începutul carierei sale, recenzii de carte, dar și eseuri, fiind interesat de suprarealism.
Primul său roman, „Tunelul” (1948), a fost refuzat de către mai mulți editori din Buenos Aires, întrucât nu puteau înțelege existențialismul sabatian. Este un roman psihologic la persoana I, care exprimă solitudinea protagonistului. Sabato este interesat de cartografierea spațiilor închise, construind psihologia umană în căutarea sinelui. De menționat este și faptul că acesta reușește să se apropie, prin personajele sale, de personajele dostoievskiene, deoarece narcisismul și solitudinea se regăsesc și aici.
Celelalte romane ale sale sunt : „Despre eroi și morminte” (1961) și „Abaddon, exterminatorul” (1974), toate având parte de o bună receptare critică.
În 2011 Sabato moare în urma unei bronșite, rămânând cunoscut în conștiința tuturor drept „ultimul scriitor argentinian.” (Revista „El Mundo”)
4.756 ron
4.194 ron
