Stimate cadre medicale arădene, respect!
A trecut mai bine de un an de la izbucnirea pandemiei Covid-19. A fost o perioadă intensă, cu multă suferință, multă durere, multe provocări absolut noi, nu doar pentru opinia publică, ci și pentru dvs. Ați fost în prima linie a unei lupte pentru care nici viața, nici școala, nu ne-a pregătit; o luptă pentru supraviețuire, o luptă și pentru viața celor care s-au poziționat ferm împotriva dvs. și au negat existența virusului ucigaș.
Îmi doresc ca în acest an să fi simțit că, în calitate de președinte al Consiliului Județean, am fost alături de dvs., cel puțin moral, dar și cu toate resursele Consiliului Județean, umane și materiale. Îmi doresc să fi simțit că sunteți importanți pentru mine, pentru echipa pe care o conduc, pentru comunitatea pe care o reprezint! Nu avem nevoie de aniversări rotunde să ne arătăm recunoștința față de misionariatul pe care l-ați făcut în spitalele arădene - vă mulțumesc, în nume personal și în numele tuturor arădenilor care sunt alături de noi în această grea încercare!
Vă mulțumesc pentru omenie, pentru efort, pentru profesionalism, pentru că înfruntați pericolul și ați înțeles că trebuie să fiți un model în aceste vremuri grele. Știu că au fost și neajunsuri, dar am încercat să gestionăm situațiile limită astfel încât să învățăm din mers din experiența fiecărui episod. De aceea, astăzi, Aradul este un spațiu mai sigur, chiar dacă resimțim și noi valul 3 al pandemiei. Vă reamintesc că în luna iulie a anului trecut, prin efortul medicilor arădeni, am fost primii din România care ne-am eliberat județul de Covid - deci, s-a putut și se va putea!
Îmi exprim, în același timp, compasiunea profundă față de aparținătorii tuturor victimelor Covid-19. Unii dintre noi nu au reușit să depășească șocul provocat de virus și au pierdut lupta pentru viață. Înțeleg durerea nemărginită a celor pe care i-au lăsat în urma lor și regret că nu s-a putut face mai mult pentru ei. Știu însă că a existat nu doar o strădanie, ci o activitate eroică a cadrelor medicale pentru fiecare pacient, pentru fiecare viață de om. Morții Covidului sunt morții noștri, ai tuturor și regretăm nespus fiecare despărțire, fie că sunt prieteni ai noștri, cunoscuți sau străini.
Fiecare arădean pierdut este o durere a întregii noastre comunități și, la finalul pandemiei, va veni vremea când pentru aducere aminte vom ridica un memorial al acestei dureri nedrepte!
Covid-19 a scos la suprafață resorturi pe care nu le bănuiam în mulți dintre noi - la unii eroism, la alții contestare, la alții furie, la alții responsabilitate și grijă față de ceilalți, la alții iresponsabilitate. În acest peisaj eterogen, cadrele medicale au dus greul zi de zi și încă îl mai duc, pentru că dincolo de dezbateri, de furie, de resemnare, de panică, de mobilizare, sunt gărzile nesfârșite, intervențiile la limită, cuvintele de încurajare și gesturile profesionale ale angajaților din spital.
Tuturor, de la medici la brancardieri, vă mulțumesc! Vă asigur că, în continuare, rămân cu sufletul și cu toate resursele posibile angrenat în această misiune dificilă, uneori imposibilă, de salvare a cât mai multor pacienți.
Să fim empatici, smeriți, binevoitori, pozitivi, chiar și în cele mai dificile momente; să ne solidarizăm cu cei care muncesc pentru sănătatea publică, uneori neglijându-și propria familie și propria sănătate!
Să fim oameni, înainte de toate!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Stimate cadre medicale arădene, respect!
A trecut mai bine de un an de la izbucnirea pandemiei Covid-19. A fost o perioadă intensă, cu multă suferință, multă durere, multe provocări absolut noi, nu doar pentru opinia publică, ci și pentru dvs. Ați fost în prima linie a unei lupte pentru care nici viața, nici școala, nu ne-a pregătit; o luptă pentru supraviețuire, o luptă și pentru viața celor care s-au poziționat ferm împotriva dvs. și au negat existența virusului ucigaș.
Îmi doresc ca în acest an să fi simțit că, în calitate de președinte al Consiliului Județean, am fost alături de dvs., cel puțin moral, dar și cu toate resursele Consiliului Județean, umane și materiale. Îmi doresc să fi simțit că sunteți importanți pentru mine, pentru echipa pe care o conduc, pentru comunitatea pe care o reprezint! Nu avem nevoie de aniversări rotunde să ne arătăm recunoștința față de misionariatul pe care l-ați făcut în spitalele arădene - vă mulțumesc, în nume personal și în numele tuturor arădenilor care sunt alături de noi în această grea încercare!
Vă mulțumesc pentru omenie, pentru efort, pentru profesionalism, pentru că înfruntați pericolul și ați înțeles că trebuie să fiți un model în aceste vremuri grele. Știu că au fost și neajunsuri, dar am încercat să gestionăm situațiile limită astfel încât să învățăm din mers din experiența fiecărui episod. De aceea, astăzi, Aradul este un spațiu mai sigur, chiar dacă resimțim și noi valul 3 al pandemiei. Vă reamintesc că în luna iulie a anului trecut, prin efortul medicilor arădeni, am fost primii din România care ne-am eliberat județul de Covid - deci, s-a putut și se va putea!
Îmi exprim, în același timp, compasiunea profundă față de aparținătorii tuturor victimelor Covid-19. Unii dintre noi nu au reușit să depășească șocul provocat de virus și au pierdut lupta pentru viață. Înțeleg durerea nemărginită a celor pe care i-au lăsat în urma lor și regret că nu s-a putut face mai mult pentru ei. Știu însă că a existat nu doar o strădanie, ci o activitate eroică a cadrelor medicale pentru fiecare pacient, pentru fiecare viață de om. Morții Covidului sunt morții noștri, ai tuturor și regretăm nespus fiecare despărțire, fie că sunt prieteni ai noștri, cunoscuți sau străini.
Fiecare arădean pierdut este o durere a întregii noastre comunități și, la finalul pandemiei, va veni vremea când pentru aducere aminte vom ridica un memorial al acestei dureri nedrepte!
Covid-19 a scos la suprafață resorturi pe care nu le bănuiam în mulți dintre noi - la unii eroism, la alții contestare, la alții furie, la alții responsabilitate și grijă față de ceilalți, la alții iresponsabilitate. În acest peisaj eterogen, cadrele medicale au dus greul zi de zi și încă îl mai duc, pentru că dincolo de dezbateri, de furie, de resemnare, de panică, de mobilizare, sunt gărzile nesfârșite, intervențiile la limită, cuvintele de încurajare și gesturile profesionale ale angajaților din spital.
Tuturor, de la medici la brancardieri, vă mulțumesc! Vă asigur că, în continuare, rămân cu sufletul și cu toate resursele posibile angrenat în această misiune dificilă, uneori imposibilă, de salvare a cât mai multor pacienți.
Să fim empatici, smeriți, binevoitori, pozitivi, chiar și în cele mai dificile momente; să ne solidarizăm cu cei care muncesc pentru sănătatea publică, uneori neglijându-și propria familie și propria sănătate!
Să fim oameni, înainte de toate!
Așa să ne ajute Dumnezeu!
4.756 ron
4.194 ron
