Când te pui sub semnul Salvării, şi nu a oricui, ci a ţării tale, te pui sub semnul urgenţei, al imediatului. Salvarea unei ţări este, în plus, un ţel suprem. Nu este altul mai mare, mai important. Când toate acţiunile tale ca partid care vrei să salvezi ţara au un ton de-a dreptul isteric, radical până la sânge, când ieşi în stradă şi faci revoluţie, urgenţa se impune şi mai mult. Ăsta este motivul pentru care mare parte din susţinătorii USR au rămas perplecşi când Barna şi ai săi ne-ar lăsa cu PSD şi Dăncilă încă un an.
Salvatorii de la USR, care vor să fie altfel decât partidele clasice, au dat o lecţie de cinism care a lăsat cu gura căscată până şi partidele ticăloşite în trădări şi manevre de culise. Am văzut jurnalişti, lideri de opinie care simpatizau USR scandalizaţi de modul în care acest partid urmăreşte interesele electorale ale liderilor, fără nici cea mai mică intenţie de a salva ţărişoara aflată (ne asigură şi cei de la USR) cu un picior în prăpastie.
Cu o viclenie deloc ascunsă, Barna a plasat PNL-ului responsabilitatea de a forma un Guvern. Ei, USR, ar veni la guvernare doar cu legitimitate, după alegeri. Poftim? Şi urgenţa? Şi ciuma roşie care macină România? Ce explică oare pasivitatea acestui partid care, până acum, în doi timpi şi trei mişcări era cu pancarta în mână, în stradă, gata să pornească revoluţii?
Calcululu politic cinic este cea mai la îndemână explicaţie. Adică, USR vrea să rămână Albă ca Zăpada politicii româneşti, cei care nu au mai fost la putere. Ok, dreptul lor. Doar că nu mai stă în picioare treaba cu salvarea.
Dar explicaţiile sunt mai profunde cât acest calcul politic. Guvernarea înseamnă să vii cu oameni, idei, proiecte. Ceea ce USR nu a făcut. Şi unii suspectează că nu sunt în stare să facă. Acest partid a vorbit foarte mult despre reformarea clasei politice, de maniera să plece ei, să venim noi. Proiecte mari de reformare a guvernării nu au avut. Şi nici oameni pregătiţi. Asta s-ar vedea la guvernare, foarte clar şi foarte repede.
Se poate obiecta, desigur, că acest partid este incompatibil cu eventualii parteneri de guvernare. În acest caz, poate că USR ar fi trebuit să propună vreo 10 proiecte esenţiale, să pretindă poziţii cheie care să le dea garanţii că guvernarea va arăta cum vor ei. Şi fără aceste proiecte, oameni, condiţii, să nu se bage. În loc de toate astea, românii au auzit un sec NU. A devenit clar că scopul este puterea în sine, nu salvarea.
Fugind de responsabilitate cu un cinism incredibil, USR a arătat că strategia de a obţine voturi, funcţii, putere, trece dincolo de orice alte obiective. Inclusiv salvarea ţării de ciuma roşie, de penali în funcţii publice, corupţi şi politicieni vechi.
T.B.
Când te pui sub semnul Salvării, şi nu a oricui, ci a ţării tale, te pui sub semnul urgenţei, al imediatului. Salvarea unei ţări este, în plus, un ţel suprem. Nu este altul mai mare, mai important. Când toate acţiunile tale ca partid care vrei să salvezi ţara au un ton de-a dreptul isteric, radical până la sânge, când ieşi în stradă şi faci revoluţie, urgenţa se impune şi mai mult. Ăsta este motivul pentru care mare parte din susţinătorii USR au rămas perplecşi când Barna şi ai săi ne-ar lăsa cu PSD şi Dăncilă încă un an.
Salvatorii de la USR, care vor să fie altfel decât partidele clasice, au dat o lecţie de cinism care a lăsat cu gura căscată până şi partidele ticăloşite în trădări şi manevre de culise. Am văzut jurnalişti, lideri de opinie care simpatizau USR scandalizaţi de modul în care acest partid urmăreşte interesele electorale ale liderilor, fără nici cea mai mică intenţie de a salva ţărişoara aflată (ne asigură şi cei de la USR) cu un picior în prăpastie.
Cu o viclenie deloc ascunsă, Barna a plasat PNL-ului responsabilitatea de a forma un Guvern. Ei, USR, ar veni la guvernare doar cu legitimitate, după alegeri. Poftim? Şi urgenţa? Şi ciuma roşie care macină România? Ce explică oare pasivitatea acestui partid care, până acum, în doi timpi şi trei mişcări era cu pancarta în mână, în stradă, gata să pornească revoluţii?
Calcululu politic cinic este cea mai la îndemână explicaţie. Adică, USR vrea să rămână Albă ca Zăpada politicii româneşti, cei care nu au mai fost la putere. Ok, dreptul lor. Doar că nu mai stă în picioare treaba cu salvarea.
Dar explicaţiile sunt mai profunde cât acest calcul politic. Guvernarea înseamnă să vii cu oameni, idei, proiecte. Ceea ce USR nu a făcut. Şi unii suspectează că nu sunt în stare să facă. Acest partid a vorbit foarte mult despre reformarea clasei politice, de maniera să plece ei, să venim noi. Proiecte mari de reformare a guvernării nu au avut. Şi nici oameni pregătiţi. Asta s-ar vedea la guvernare, foarte clar şi foarte repede.
Se poate obiecta, desigur, că acest partid este incompatibil cu eventualii parteneri de guvernare. În acest caz, poate că USR ar fi trebuit să propună vreo 10 proiecte esenţiale, să pretindă poziţii cheie care să le dea garanţii că guvernarea va arăta cum vor ei. Şi fără aceste proiecte, oameni, condiţii, să nu se bage. În loc de toate astea, românii au auzit un sec NU. A devenit clar că scopul este puterea în sine, nu salvarea.
Fugind de responsabilitate cu un cinism incredibil, USR a arătat că strategia de a obţine voturi, funcţii, putere, trece dincolo de orice alte obiective. Inclusiv salvarea ţării de ciuma roşie, de penali în funcţii publice, corupţi şi politicieni vechi.
T.B.
4.756 ron
4.194 ron
