Poetul, dramaturgul și omul politic Vasile Alecsandri, membru fondator al Societății Academice Române, s-a născut la Bacău, la 14 iunie 1818 (o altă dată acreditată este 21 iulie 1821), fiind una dintre personalitățile marcante din viața literară și culturală a României.
Provenit dintr-o familie boierească, a primit o educație îngrijită, întâi în țară, la Iași, apoi la Paris (1834-1839), unde și-a susținut bacalaureatul în Litere (1835). Tot în 1835, după obținerea bacalaureatului literar, s-a pregătit să intre la Medicină, în laboratorul chimistului francez Gaultier de Claubry. La scurt timp a renunțat, înscriindu-se, în 1836, la Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o, pentru a-și pregăti un bacalaureat în Științe, în 1837. Potrivit site-ului ro.biography.name, Alecsandri nu și-a obținut bacalaureatul în Științe, dedicându-și următoarea perioadă (1834-1839) literaturii, și scriind primele versuri în limba franceză.
În 1839, în drum spre țară, Alecsandri a făcut o călătorie în Italia, călătorie regăsită în "Buchetiera de la Florența" sau "Muntele de foc".
Astfel, Vasile Alecsandri a debutat ca scriitor, în 1840, cu nuvela "Buchetiera de la Florența", în paginile "Daciei literare", și cu pieseta "Farmazonul din Hârlău", jucată pe scena secției românești a teatrului ieșean (tipărită în 1841).
După revenirea în țară, în 1839, a participat la mișcarea literară și a fost prezent în activitatea culturală, fiind membru în directoratul Teatrului Național din Iași (1840-1842), căruia i-a dat o nouă organizare și un nou repertoriu de piese originale. A ocupat de asemenea funcțiile de "șef de masă" la Serviciul scutelnicilor și al pensiilor din Iași (1839 — 1846).
În 1845 a făcut cunoștință cu Nicolae Bălcescu la moșia Manjina a lui Costache Negri, timp în care s-a atașat de Elena Negri, sora acestuia, căreia i-a și dedicat o serie de poeme. În intervalul 1846-1847, poetul a însoțit-o pe Elena Negri în Italia, Austria, Germania, Franța, pentru îngrijiri medicale. Aceasta avea însă să moară în 1847.
Revenit în țară, a desfășurat o intensă activitate politică, redactând, în 1848, memoriul "Protestație în numele Moldovei, al omenirei și al lui Dumnezeu" și a colaborat la elaborarea programului politic "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". În martie 1848, a scris "Deșteptarea României". "Un episod din 1848" este un fragment de proză în care scriitorul a evocat evenimentele de la 1848.
După înfrângerea Revoluției din 1848 s-a autoexilat un an în Franța (1848-1849). Revenit în țară, a fost numit în funcția de arhivist al statului, în 1850. A redactat studiul "Românii și poezia lor", publicat în revista "Bucovina" (1849).
În aprilie 1850, a avut loc, la Iași, reprezentația piesei "Chirița în Iași", iar în mai 1952, a piesei "Chirița în provincie".
În 1851 a devenit membru în Comisia pentru reorganizarea învățământului public din Moldova. Prima culegere din teatrul său, "Repertoriu dramatic", a apărut în octombrie 1852. În același an, a publicat, la Paris, volumul de poezii "Doine și lăcrămioare", alcătuit din trei părți: "Doine", "Lăcrămioare", "Suvenire". Tot în 1852, a făcut o lungă călătorie în Spania, sudul Franței și nordul Africii, relatând o parte dintre dintre impresii în "Călătorie în Africa".
ARTICOL INTEGRAL AICI
Poetul, dramaturgul și omul politic Vasile Alecsandri, membru fondator al Societății Academice Române, s-a născut la Bacău, la 14 iunie 1818 (o altă dată acreditată este 21 iulie 1821), fiind una dintre personalitățile marcante din viața literară și culturală a României.
Provenit dintr-o familie boierească, a primit o educație îngrijită, întâi în țară, la Iași, apoi la Paris (1834-1839), unde și-a susținut bacalaureatul în Litere (1835). Tot în 1835, după obținerea bacalaureatului literar, s-a pregătit să intre la Medicină, în laboratorul chimistului francez Gaultier de Claubry. La scurt timp a renunțat, înscriindu-se, în 1836, la Facultatea de Drept, pe care a abandonat-o, pentru a-și pregăti un bacalaureat în Științe, în 1837. Potrivit site-ului ro.biography.name, Alecsandri nu și-a obținut bacalaureatul în Științe, dedicându-și următoarea perioadă (1834-1839) literaturii, și scriind primele versuri în limba franceză.
În 1839, în drum spre țară, Alecsandri a făcut o călătorie în Italia, călătorie regăsită în "Buchetiera de la Florența" sau "Muntele de foc".
Astfel, Vasile Alecsandri a debutat ca scriitor, în 1840, cu nuvela "Buchetiera de la Florența", în paginile "Daciei literare", și cu pieseta "Farmazonul din Hârlău", jucată pe scena secției românești a teatrului ieșean (tipărită în 1841).
După revenirea în țară, în 1839, a participat la mișcarea literară și a fost prezent în activitatea culturală, fiind membru în directoratul Teatrului Național din Iași (1840-1842), căruia i-a dat o nouă organizare și un nou repertoriu de piese originale. A ocupat de asemenea funcțiile de "șef de masă" la Serviciul scutelnicilor și al pensiilor din Iași (1839 — 1846).
În 1845 a făcut cunoștință cu Nicolae Bălcescu la moșia Manjina a lui Costache Negri, timp în care s-a atașat de Elena Negri, sora acestuia, căreia i-a și dedicat o serie de poeme. În intervalul 1846-1847, poetul a însoțit-o pe Elena Negri în Italia, Austria, Germania, Franța, pentru îngrijiri medicale. Aceasta avea însă să moară în 1847.
Revenit în țară, a desfășurat o intensă activitate politică, redactând, în 1848, memoriul "Protestație în numele Moldovei, al omenirei și al lui Dumnezeu" și a colaborat la elaborarea programului politic "Prințipiile noastre pentru reformarea patriei". În martie 1848, a scris "Deșteptarea României". "Un episod din 1848" este un fragment de proză în care scriitorul a evocat evenimentele de la 1848.
După înfrângerea Revoluției din 1848 s-a autoexilat un an în Franța (1848-1849). Revenit în țară, a fost numit în funcția de arhivist al statului, în 1850. A redactat studiul "Românii și poezia lor", publicat în revista "Bucovina" (1849).
În aprilie 1850, a avut loc, la Iași, reprezentația piesei "Chirița în Iași", iar în mai 1952, a piesei "Chirița în provincie".
În 1851 a devenit membru în Comisia pentru reorganizarea învățământului public din Moldova. Prima culegere din teatrul său, "Repertoriu dramatic", a apărut în octombrie 1852. În același an, a publicat, la Paris, volumul de poezii "Doine și lăcrămioare", alcătuit din trei părți: "Doine", "Lăcrămioare", "Suvenire". Tot în 1852, a făcut o lungă călătorie în Spania, sudul Franței și nordul Africii, relatând o parte dintre dintre impresii în "Călătorie în Africa".
ARTICOL INTEGRAL AICI
4.756 ron
4.194 ron
