Născut în Bacău, la data de 21 iulie 1821, Vasile Alecsandri se face remarcat prin dragostea față de poezia folclorică și pasteluri. Poet, dramaturg, folclorist, om politic, diplomat, ministru, dar și fondator al Academiei Române, Alecsandri își face studiile la Paris, luându-și bacalaureatul în științe și înscriindu-se la Facultatea de Medicină, la îndemnul tatălui său.
Începând din anul 1838, Alecsandri face primii pași spre literatură, scriind poeme în limba franceză, numindu-se „poet elin” (Călinescu, 1968: 109). Câteva dintre acestea sunt: „Marie”, „Les brigands”, „Serata”, un an mai târziu reîntorcându-se în țară, întrucât în 1840 ia parte la conducerea Teatrului din Iași, alături de Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu, începându-și, totodată, activitatea de dramaturg.
Se cunoaște faptul că Alecsandri a fost pasionat de călătorii, de aici creația sa amplă și valoroasă, pastelurile și poeziile folclorice. În 1842 face celebra călătorie în Moldova, în urma căreia va rezulta viitoarea culegere de poeme, intitulată „Doine”, manifestându-și înclinația spre poezia folclorică, care va fi cuprinsă ulterior în volumul „Doine și lăcrimioare”.
Viața sa amoroasă se împarte între dragostea pentru poezie și dragostea purtată Elenei Negri, „vestita Niniță” (Căllinescu, 1968:110), dedicându-i acesteia poemul „Steluță”, iar mai apoi, întreg ciclul „Lăcrimioare”, urmând să țină un jurnal de dragoste pentru ea.
În anul 1843 debutează în „Albina românească”, sub semnul romantismului, poezia folclorică remarcându-se acum. „Deșteptarea României” și „Hora Unirii” sunt două dintre poeziile volumului „Mărgăritarele”, publicat în 1852. Pastelurile sunt publicate în 1866, în „Convorbiri literare”, ceea ce înseamnă revoluționarea artei, întrucât nu a pus accentul doar pe descrierea peisajelor, ci pe obiectivarea poeziei post-romantice.
De asemenea, Vasile Alecsandri a fost fruntaș al Revoluției de 1848, el fiind cel care a redactat „Petiția Proclamație”, la hotelul Petersburg, Iași. După înfrângerea mișcării, Alecsandri a fost exilat.
Hora Unirii – Vasile Alecsandri
1857
„Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin” la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!”
Născut în Bacău, la data de 21 iulie 1821, Vasile Alecsandri se face remarcat prin dragostea față de poezia folclorică și pasteluri. Poet, dramaturg, folclorist, om politic, diplomat, ministru, dar și fondator al Academiei Române, Alecsandri își face studiile la Paris, luându-și bacalaureatul în științe și înscriindu-se la Facultatea de Medicină, la îndemnul tatălui său.
Începând din anul 1838, Alecsandri face primii pași spre literatură, scriind poeme în limba franceză, numindu-se „poet elin” (Călinescu, 1968: 109). Câteva dintre acestea sunt: „Marie”, „Les brigands”, „Serata”, un an mai târziu reîntorcându-se în țară, întrucât în 1840 ia parte la conducerea Teatrului din Iași, alături de Costache Negruzzi și Mihail Kogălniceanu, începându-și, totodată, activitatea de dramaturg.
Se cunoaște faptul că Alecsandri a fost pasionat de călătorii, de aici creația sa amplă și valoroasă, pastelurile și poeziile folclorice. În 1842 face celebra călătorie în Moldova, în urma căreia va rezulta viitoarea culegere de poeme, intitulată „Doine”, manifestându-și înclinația spre poezia folclorică, care va fi cuprinsă ulterior în volumul „Doine și lăcrimioare”.
Viața sa amoroasă se împarte între dragostea pentru poezie și dragostea purtată Elenei Negri, „vestita Niniță” (Căllinescu, 1968:110), dedicându-i acesteia poemul „Steluță”, iar mai apoi, întreg ciclul „Lăcrimioare”, urmând să țină un jurnal de dragoste pentru ea.
În anul 1843 debutează în „Albina românească”, sub semnul romantismului, poezia folclorică remarcându-se acum. „Deșteptarea României” și „Hora Unirii” sunt două dintre poeziile volumului „Mărgăritarele”, publicat în 1852. Pastelurile sunt publicate în 1866, în „Convorbiri literare”, ceea ce înseamnă revoluționarea artei, întrucât nu a pus accentul doar pe descrierea peisajelor, ci pe obiectivarea poeziei post-romantice.
De asemenea, Vasile Alecsandri a fost fruntaș al Revoluției de 1848, el fiind cel care a redactat „Petiția Proclamație”, la hotelul Petersburg, Iași. După înfrângerea mișcării, Alecsandri a fost exilat.
Hora Unirii – Vasile Alecsandri
1857
„Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pământul României!
Iarba rea din holde piară!
Piară duşmănia-n ţară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori şi omenie!
Măi muntene, măi vecine,
Vină să te prinzi cu mine
Şi la viaţă cu unire,
Şi la moarte cu-nfrăţire!
Unde-i unul, nu-i putere
La nevoi şi la durere.
Unde-s doi, puterea creşte
Şi duşmanul nu sporeşte!
Amândoi suntem de-o mamă,
De-o făptură şi de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină,
Ca doi ochi într-o lumină.
Amândoi avem un nume,
Amândoi o soartă-n lume.
Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate,
În noi doi un suflet bate!
Vin” la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,
Şi să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frăţească
Pe câmpia românească!”
4.756 ron
4.194 ron
