Astăzi (4 iulie), cu sufletele triste și cu inimile încărcate de recunoștință, aducem un omagiu celui care a fost prof. univ. dr. Aurel Ardelean. Nu sunt suficiente cuvinte pentru a exprima golul lăsat de plecarea sa. Însă, în loc de întrebări fără răspuns, alegem să îi cinstim memoria, să îi recunoaștem contribuțiile și să ne amintim, cu profund respect, de omul care a marcat, prin viața și activitatea sa, destinele atâtor oameni.
A fost mai mult decât un profesor. A fost un ctitor de visuri, un arhitect al educației, un sprijin neclintit pentru cei aflați la început de drum. Cu o viziune clară, cu o voință neobosită și cu o inimă mare, președintele fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad a reușit ceea ce puțini pot spera: a lăsat în urmă o construcție durabilă, nu doar materială, ci una formată din oameni, din principii și din speranțe.
Destinul i-a hărăzit să fie acolo unde a fost nevoie de lumină, de curaj și de înțelepciune. Prin fiecare proiect gândit, prin fiecare lecție predată, prin fiecare încurajare oferită, a sădit în sufletele celor din jur încredere și determinare. A înțeles că educația este cheia progresului, iar cunoașterea este o comoară pe care trebuie să o împărtășești, nu să o păstrezi doar pentru sine.
Mulți îl cunosc ca fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, o instituție care astăzi reprezintă un punct de referință nu doar în oraș, ci în întreaga țară și chiar dincolo de granițele ei. Însă dincolo de cifre, diplome și realizări vizibile, ceea ce a contat cu adevărat a fost dragostea sa pentru oameni, respectul față de adevăr și credința neclintită că prin muncă, perseverență și educație se pot schimba destine.
Peste o sută de mii de tineri și-au croit drumul în viață sub îndrumarea sau în umbra proiectelor pe care le-a inițiat. Fiecare sală de curs, fiecare bibliotecă, fiecare laborator poartă amprenta viziunii sale, a muncii sale neobosite, a dorinței sale de a lăsa ceva trainic în urmă.
Dar poate cea mai frumoasă moștenire pe care ne-a lăsat-o nu se vede cu ochiul liber. Ea trăiește în sufletele elevilor, studenților, colegilor și tuturor celor care l-au cunoscut. Trăiește în înțelepciunea împărtășită, în cuvintele rostite cu blândețe, în sfaturile oferite cu generozitate și în exemplul personal al unui om care a știut să-și păstreze demnitatea și modestia, indiferent de funcțiile sau titlurile pe care le-a deținut.
Prof. univ. dr. Aurel Ardelean nu a fost doar un profesionist desăvârșit, ci și un familist dedicat. Și-a iubit cu discreție, dar cu o profunzime nemăsurată familia, fiind soț, tată și bunic, model de echilibru, afecțiune și grijă. Dincolo de proiectele grandioase, a știut să prețuiască clipele simple: o conversație sinceră, o seară liniștită în familie, un zâmbet împărtășit cu cei dragi.
Plecarea sa lasă un gol imens, greu de cuprins în cuvinte. Orașul, comunitatea academică, colegii, prietenii, familia – cu toții simțim lipsa sa ca pe o rană deschisă. Dar dincolo de durerea despărțirii, rămâne datoria morală de a continua visul său, de a păstra vie flacăra cunoașterii și a respectului față de educație.
Profesorul Aurel Ardelean a fost un deschizător de drumuri. Când alții se temeau să viseze, el a îndrăznit. Când alții se îndoiau, el a construit. Când mulți priveau cu scepticism în viitor, el vedea în fiecare tânăr o speranță, o șansă, o promisiune. Astăzi, visul său se împlinește în fiecare promoție de absolvenți, în fiecare realizare a universității, în fiecare zâmbet al celor pe care i-a ajutat.
De acolo, din lumea de dincolo, știm că ne veghează, iar noi îi vom păstra vie amintirea. În loc de prezența fizică, rămâne exemplul său, cuvintele sale, faptele sale. Rămâne tot ce a zidit cu trudă, cu inteligență și cu iubire pentru oameni.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l așeze în lumina Sa veșnică.
Comunicat de presă - UVVG
Astăzi (4 iulie), cu sufletele triste și cu inimile încărcate de recunoștință, aducem un omagiu celui care a fost prof. univ. dr. Aurel Ardelean. Nu sunt suficiente cuvinte pentru a exprima golul lăsat de plecarea sa. Însă, în loc de întrebări fără răspuns, alegem să îi cinstim memoria, să îi recunoaștem contribuțiile și să ne amintim, cu profund respect, de omul care a marcat, prin viața și activitatea sa, destinele atâtor oameni.
A fost mai mult decât un profesor. A fost un ctitor de visuri, un arhitect al educației, un sprijin neclintit pentru cei aflați la început de drum. Cu o viziune clară, cu o voință neobosită și cu o inimă mare, președintele fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș” Arad a reușit ceea ce puțini pot spera: a lăsat în urmă o construcție durabilă, nu doar materială, ci una formată din oameni, din principii și din speranțe.
Destinul i-a hărăzit să fie acolo unde a fost nevoie de lumină, de curaj și de înțelepciune. Prin fiecare proiect gândit, prin fiecare lecție predată, prin fiecare încurajare oferită, a sădit în sufletele celor din jur încredere și determinare. A înțeles că educația este cheia progresului, iar cunoașterea este o comoară pe care trebuie să o împărtășești, nu să o păstrezi doar pentru sine.
Mulți îl cunosc ca fondator al Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, o instituție care astăzi reprezintă un punct de referință nu doar în oraș, ci în întreaga țară și chiar dincolo de granițele ei. Însă dincolo de cifre, diplome și realizări vizibile, ceea ce a contat cu adevărat a fost dragostea sa pentru oameni, respectul față de adevăr și credința neclintită că prin muncă, perseverență și educație se pot schimba destine.
Peste o sută de mii de tineri și-au croit drumul în viață sub îndrumarea sau în umbra proiectelor pe care le-a inițiat. Fiecare sală de curs, fiecare bibliotecă, fiecare laborator poartă amprenta viziunii sale, a muncii sale neobosite, a dorinței sale de a lăsa ceva trainic în urmă.
Dar poate cea mai frumoasă moștenire pe care ne-a lăsat-o nu se vede cu ochiul liber. Ea trăiește în sufletele elevilor, studenților, colegilor și tuturor celor care l-au cunoscut. Trăiește în înțelepciunea împărtășită, în cuvintele rostite cu blândețe, în sfaturile oferite cu generozitate și în exemplul personal al unui om care a știut să-și păstreze demnitatea și modestia, indiferent de funcțiile sau titlurile pe care le-a deținut.
Prof. univ. dr. Aurel Ardelean nu a fost doar un profesionist desăvârșit, ci și un familist dedicat. Și-a iubit cu discreție, dar cu o profunzime nemăsurată familia, fiind soț, tată și bunic, model de echilibru, afecțiune și grijă. Dincolo de proiectele grandioase, a știut să prețuiască clipele simple: o conversație sinceră, o seară liniștită în familie, un zâmbet împărtășit cu cei dragi.
Plecarea sa lasă un gol imens, greu de cuprins în cuvinte. Orașul, comunitatea academică, colegii, prietenii, familia – cu toții simțim lipsa sa ca pe o rană deschisă. Dar dincolo de durerea despărțirii, rămâne datoria morală de a continua visul său, de a păstra vie flacăra cunoașterii și a respectului față de educație.
Profesorul Aurel Ardelean a fost un deschizător de drumuri. Când alții se temeau să viseze, el a îndrăznit. Când alții se îndoiau, el a construit. Când mulți priveau cu scepticism în viitor, el vedea în fiecare tânăr o speranță, o șansă, o promisiune. Astăzi, visul său se împlinește în fiecare promoție de absolvenți, în fiecare realizare a universității, în fiecare zâmbet al celor pe care i-a ajutat.
De acolo, din lumea de dincolo, știm că ne veghează, iar noi îi vom păstra vie amintirea. În loc de prezența fizică, rămâne exemplul său, cuvintele sale, faptele sale. Rămâne tot ce a zidit cu trudă, cu inteligență și cu iubire pentru oameni.
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să-l așeze în lumina Sa veșnică.
Comunicat de presă - UVVG
4.756 ron
4.194 ron
