În fiecare an, pe 24 mai este marcată Ziua Sparanghelului, a unei plante erbacee originare din Asia, renumită pentru calitățile sale culinare și pentru proprietățile sale nutritive și terapeutice.
Potrivit mărturiilor arheologice, sparanghelul a fost apreciat încă din Egiptul antic, de unde și-a croit calea spre regiuni din marea Mediteraneeană și Asia Mică.
Grecii și romanii antici îl foloseau ca jertfă adusă zeilor. Ei îl numeau cu cuvântul persan "asparag", devenit "aspharagos", cu semnificația de "lăstar".
Sparanghelul a fost menționat de filosoful grec Teofrast, "părintele botanicii", Dioscorides și Galenus, precum și de Pliniu cel Bătrân în a sa "Istorie naturală". Întâia rețetă de preparare a sa a apărut în cea mai veche carte de bucate, a lui Apicius, intitulată "De recoquinaria".
Proprietățile medicinale ale sparanghelului
Sparanghelul înglobează vitaminele A, C, E, K, B1, B2, B6, B9, minerale precum fosfor, potasiu, calciu, mangan, magneziu, fier, zinc, sodiu, seleniu, și se remarcă prin nivelul său scăzut de hidratați de carbon și calorii.
Grație mineralelor sale și asparigonei, un aminoacid, curăță rinichii, ficatul, intestinele, plămânii și pielea. Poate fi folosit ca hipoglicemiant, antidepresiv, iar vitamina B9 din el este importantă în reînnoirea și producția celulară.
Vitamina A și Manganul sunt benefice pentru rinichi, ligamente și piele, vitamina P (rutin) reduce îmbătrânirea celulelor corpului, împiedică hemoragiile, iar vitamina K are însușiri anticoagulante.
sursa: diane.ro

În fiecare an, pe 24 mai este marcată Ziua Sparanghelului, a unei plante erbacee originare din Asia, renumită pentru calitățile sale culinare și pentru proprietățile sale nutritive și terapeutice.
Potrivit mărturiilor arheologice, sparanghelul a fost apreciat încă din Egiptul antic, de unde și-a croit calea spre regiuni din marea Mediteraneeană și Asia Mică.
Grecii și romanii antici îl foloseau ca jertfă adusă zeilor. Ei îl numeau cu cuvântul persan "asparag", devenit "aspharagos", cu semnificația de "lăstar".
Sparanghelul a fost menționat de filosoful grec Teofrast, "părintele botanicii", Dioscorides și Galenus, precum și de Pliniu cel Bătrân în a sa "Istorie naturală". Întâia rețetă de preparare a sa a apărut în cea mai veche carte de bucate, a lui Apicius, intitulată "De recoquinaria".
Proprietățile medicinale ale sparanghelului
Sparanghelul înglobează vitaminele A, C, E, K, B1, B2, B6, B9, minerale precum fosfor, potasiu, calciu, mangan, magneziu, fier, zinc, sodiu, seleniu, și se remarcă prin nivelul său scăzut de hidratați de carbon și calorii.
Grație mineralelor sale și asparigonei, un aminoacid, curăță rinichii, ficatul, intestinele, plămânii și pielea. Poate fi folosit ca hipoglicemiant, antidepresiv, iar vitamina B9 din el este importantă în reînnoirea și producția celulară.
Vitamina A și Manganul sunt benefice pentru rinichi, ligamente și piele, vitamina P (rutin) reduce îmbătrânirea celulelor corpului, împiedică hemoragiile, iar vitamina K are însușiri anticoagulante.
sursa: diane.ro