Data de 28 februarie marchează 91 de ani de la înfiinÈ›area ProtecÈ›iei civile în România.
OperaÅ£iunile militare din timpul Marelui Război au înregistrat, în premieră, bombardamentele aeriene ÅŸi atacurile cu substanÅ£e toxice, unde au fost aruncate în luptă peste 100.000 de tone de gaze letale.
Din cauza efectelor devastatoare, acestea nu i-au afectat doar pe combatanÅ£i. Ororile suferite de populaÅ£ia civilă pe durata Primului Război Mondial au determinat, în perioada interbelică, luarea unor măsuri de protejare a necombatanÅ£ilor în caz de conflicte armate.
Alături de alte ţări, ÅŸi România s-a aliniat acestei politici. Astfel, pe 28 februarie 1933, regele Carol al II-lea a semnat Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba „Regulamentul de FuncÅ£ionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”.
Scopul acestuia era acela de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populaÅ£iei ÅŸi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecÅ£ia directă, fie micÅŸorând eficacitatea atacurilor”.
Apărarea Pasivă a devenit o armă de sine stătătoare, iar momentul este considerat a fi data de naÅŸtere a ProtecÅ£iei Civile în România. Conceptul de protecÅ£ie civilă a evoluat de la „apărare pasivă” la „apărare locală antiaeriană”, în 1952, apoi de la „apărare civilă” în 1978, la „protecÅ£ie civilă” în 1996.
Perioada următoare, până în 2004, a condus la schimbări în domeniul protecÅ£iei civile, prin elaborarea Legii nr. 481/2004, aflată în concordanţă cu principiile, scopurile ÅŸi obiectivele prevăzute în Strategia InternaÅ£ională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală ONU, precum ÅŸi cu cele stabilite de mecanismele în domeniu ale Uniunii Europene.
Din decembrie 2004, misiunile ProtecÅ£iei Civile au fost preluate de către Inspectoratul General pentru SituaÅ£ii de Urgenţă, având ca obiectiv principal profesionalizarea ÅŸi creÅŸterea capacităţilor operative ale celor două componente de bază - pompieri ÅŸi protecÅ£ie civilă - pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate ÅŸi siguranţă cetăţenilor ÅŸi comunităţilor din care fac parte.
Data de 28 februarie marchează 91 de ani de la înfiinÈ›area ProtecÈ›iei civile în România.
OperaÅ£iunile militare din timpul Marelui Război au înregistrat, în premieră, bombardamentele aeriene ÅŸi atacurile cu substanÅ£e toxice, unde au fost aruncate în luptă peste 100.000 de tone de gaze letale.
Din cauza efectelor devastatoare, acestea nu i-au afectat doar pe combatanÅ£i. Ororile suferite de populaÅ£ia civilă pe durata Primului Război Mondial au determinat, în perioada interbelică, luarea unor măsuri de protejare a necombatanÅ£ilor în caz de conflicte armate.
Alături de alte ţări, ÅŸi România s-a aliniat acestei politici. Astfel, pe 28 februarie 1933, regele Carol al II-lea a semnat Înaltul Decret Regal nr. 468, prin care se aproba „Regulamentul de FuncÅ£ionare a Apărării Pasive contra atacurilor aeriene”.
Scopul acestuia era acela de a „limita efectele bombardamentelor aeriene asupra populaÅ£iei ÅŸi resurselor teritoriului, fie asigurându-le protecÅ£ia directă, fie micÅŸorând eficacitatea atacurilor”.
Apărarea Pasivă a devenit o armă de sine stătătoare, iar momentul este considerat a fi data de naÅŸtere a ProtecÅ£iei Civile în România. Conceptul de protecÅ£ie civilă a evoluat de la „apărare pasivă” la „apărare locală antiaeriană”, în 1952, apoi de la „apărare civilă” în 1978, la „protecÅ£ie civilă” în 1996.
Perioada următoare, până în 2004, a condus la schimbări în domeniul protecÅ£iei civile, prin elaborarea Legii nr. 481/2004, aflată în concordanţă cu principiile, scopurile ÅŸi obiectivele prevăzute în Strategia InternaÅ£ională pentru Prevenirea Catastrofelor, adoptată de Adunarea Generală ONU, precum ÅŸi cu cele stabilite de mecanismele în domeniu ale Uniunii Europene.
Din decembrie 2004, misiunile ProtecÅ£iei Civile au fost preluate de către Inspectoratul General pentru SituaÅ£ii de Urgenţă, având ca obiectiv principal profesionalizarea ÅŸi creÅŸterea capacităţilor operative ale celor două componente de bază - pompieri ÅŸi protecÅ£ie civilă - pentru a fi în măsură să ofere o mai bună securitate ÅŸi siguranţă cetăţenilor ÅŸi comunităţilor din care fac parte.
4.756 ron
4.194 ron
