Conturile false de pe rețelele sociale nu sunt create cu bune intenții. De la adăpostul anonimatului, persoane de rea-credință, lașe, neasumate, își permit să distribuie injurii sau falsuri pentru care, dacă și-ar dezvălui identitate, ar fi disprețuite sau ar risca sancțiuni legale. Acest lucru este un loc comun, îl cunosc și cei care pun în funcțiune rețelele sociale, dar le convine, pentru că lasă impresia unui număr mai mare de utilizatori și întrețin o polemică murdară, fără limite morale sau juridice, care creează emulație. Prin această practică, însă, peisajul public se degradează rapid și, cine știe, poate chiar ireversibil.
Efectele acestei pauperizări morale se văd în proliferarea atacurilor pe internet, în majoritatea lor covârșitoare anonime; în degradarea permanentă a limbajului; în scăderea calității dezbaterilor; în extinderea hărțuirii, a așa-zisului bullying, care în cazuri extreme poate duce la sinucidere. Rușinarea celorlalți, sub protecția anonimatului, a devenit atât de populară încât putem discuta despre ea în termeni de „fenomen”; unul nu pur și simplu nociv, ci devastator, fiindcă lumea fizică în care trăim este completată de o societate digitală atât de prezentă în viața noastră încât nu ne mai putem imagina nici măcar o oră din zi independenți de tehnologie sau de rețelele sociale.
Cum recunoști un cont fals? Înainte de toate după fotografia de copertă și de profil, după care nu poți identifica niciun element concret legat de titularul contului: nici identitatea, nici contexte familiare, nici elemente specifice preocupărilor care derivă din postările pe care le urmărește și mesajele pe care le distribuie. Fotografia de profil este, de regulă, imaginea unui animal, o icoană, o figură geometrică, un nor, o plantă, un desen abstract. Sau nu există deloc. Iar contul fictiv se remarcă prin lipsa postărilor proprii, conceptuale; apar, în schimb, distribuiri de fotografii, de înțelepciuni de pe mediul virtual, clipuri video, uneori cu scurte comentarii ale titularului contului sau nici măcar comentate.
Dacă asupra adulților impactul mediului digital este atât de copleșitor încât unii pot distinge cu greutate adevărul de fals, virtualul de real, informarea de dezinformare, este ușor de înțeles ce impact major are asupra tinerilor, în general, și a copiilor, în special.
Hărțuirea on-line din școli plasează România pe locul 3 la nivel european. Organizația Mondială a Sănătății raportează că 400 de mii de copii români sunt constant amenințați pe internet cu bătaia și 220 de mii sunt bătuți în mod repetat de către colegi, anual. Șicanările, injuriile, comentariile sexuale neadecvate, amenințările, criticile, abuzurile verbale îi determină pe mulți copii să se marginalizeze, să se izoleze și în unele situații să recurgă la gesturi extreme. Nu suntem suficient de responsabili cu privire la acest fenomen și lipsa de reglementare din mediul on-line facilitează o lume sălbăticită să își manifeste cele mai profunde sentimente de răutate, furie, invidie și dispreț. Asta în multe situații conduce la reprimarea valorilor și trebuie să ne întrebăm ce fel de societate va fi cea de mâine în care liderii de opinie nu vor fi persoanele cele mai inteligente, cele mai capabile, ci vor fi persoanele cele mai agresive și guralive; nu vor fi cei care muncesc, ci contestatarii cu orice preț.
Nu se poate discuta suficient pe marginea acestui subiect, dar discuțiile în sine nu sunt suficiente. Este necesar un set de reguli care să asimileze mediul virtual mecanismelor de reglementare a lumii reale, atâta timp cât nu le mai putem disocia una de cealaltă. Este necesară, fără ca asta să afecteze libertatea de exprimare sau de opinie, o asanare morală a internetului, a rețelelor sociale, o responsabilizare a utilizatorilor și a proprietarilor acestor rețele, care câștigă sume colosale prin proliferarea conturilor false, a violenței verbale, a descătușării energiilor negative pe platformele lor, fără să pună în balanță cât de nocivă e pentru lumea de mâine dereglementarea de astăzi.
Conturile false de pe rețelele sociale nu sunt create cu bune intenții. De la adăpostul anonimatului, persoane de rea-credință, lașe, neasumate, își permit să distribuie injurii sau falsuri pentru care, dacă și-ar dezvălui identitate, ar fi disprețuite sau ar risca sancțiuni legale. Acest lucru este un loc comun, îl cunosc și cei care pun în funcțiune rețelele sociale, dar le convine, pentru că lasă impresia unui număr mai mare de utilizatori și întrețin o polemică murdară, fără limite morale sau juridice, care creează emulație. Prin această practică, însă, peisajul public se degradează rapid și, cine știe, poate chiar ireversibil.
Efectele acestei pauperizări morale se văd în proliferarea atacurilor pe internet, în majoritatea lor covârșitoare anonime; în degradarea permanentă a limbajului; în scăderea calității dezbaterilor; în extinderea hărțuirii, a așa-zisului bullying, care în cazuri extreme poate duce la sinucidere. Rușinarea celorlalți, sub protecția anonimatului, a devenit atât de populară încât putem discuta despre ea în termeni de „fenomen”; unul nu pur și simplu nociv, ci devastator, fiindcă lumea fizică în care trăim este completată de o societate digitală atât de prezentă în viața noastră încât nu ne mai putem imagina nici măcar o oră din zi independenți de tehnologie sau de rețelele sociale.
Cum recunoști un cont fals? Înainte de toate după fotografia de copertă și de profil, după care nu poți identifica niciun element concret legat de titularul contului: nici identitatea, nici contexte familiare, nici elemente specifice preocupărilor care derivă din postările pe care le urmărește și mesajele pe care le distribuie. Fotografia de profil este, de regulă, imaginea unui animal, o icoană, o figură geometrică, un nor, o plantă, un desen abstract. Sau nu există deloc. Iar contul fictiv se remarcă prin lipsa postărilor proprii, conceptuale; apar, în schimb, distribuiri de fotografii, de înțelepciuni de pe mediul virtual, clipuri video, uneori cu scurte comentarii ale titularului contului sau nici măcar comentate.
Dacă asupra adulților impactul mediului digital este atât de copleșitor încât unii pot distinge cu greutate adevărul de fals, virtualul de real, informarea de dezinformare, este ușor de înțeles ce impact major are asupra tinerilor, în general, și a copiilor, în special.
Hărțuirea on-line din școli plasează România pe locul 3 la nivel european. Organizația Mondială a Sănătății raportează că 400 de mii de copii români sunt constant amenințați pe internet cu bătaia și 220 de mii sunt bătuți în mod repetat de către colegi, anual. Șicanările, injuriile, comentariile sexuale neadecvate, amenințările, criticile, abuzurile verbale îi determină pe mulți copii să se marginalizeze, să se izoleze și în unele situații să recurgă la gesturi extreme. Nu suntem suficient de responsabili cu privire la acest fenomen și lipsa de reglementare din mediul on-line facilitează o lume sălbăticită să își manifeste cele mai profunde sentimente de răutate, furie, invidie și dispreț. Asta în multe situații conduce la reprimarea valorilor și trebuie să ne întrebăm ce fel de societate va fi cea de mâine în care liderii de opinie nu vor fi persoanele cele mai inteligente, cele mai capabile, ci vor fi persoanele cele mai agresive și guralive; nu vor fi cei care muncesc, ci contestatarii cu orice preț.
Nu se poate discuta suficient pe marginea acestui subiect, dar discuțiile în sine nu sunt suficiente. Este necesar un set de reguli care să asimileze mediul virtual mecanismelor de reglementare a lumii reale, atâta timp cât nu le mai putem disocia una de cealaltă. Este necesară, fără ca asta să afecteze libertatea de exprimare sau de opinie, o asanare morală a internetului, a rețelelor sociale, o responsabilizare a utilizatorilor și a proprietarilor acestor rețele, care câștigă sume colosale prin proliferarea conturilor false, a violenței verbale, a descătușării energiilor negative pe platformele lor, fără să pună în balanță cât de nocivă e pentru lumea de mâine dereglementarea de astăzi.
4.756 ron
4.194 ron
