În prezent, uniforma școlară nu este obligatorie. Elevii nu pot fi privați de dreptul la educație, astfel că interzicerea intrării în școală fără purtarea uniformei le încalcă acest drept.
Lipsa uniformei școlare nu este un motiv de scădere a notei la purtare. Există o prevedere ca fiecare unitate de învățământ să aibă o ținută adecvată, care poate fi o uniformă, un veston, un ecuson. Dar, dacă un elev nu poartă uniformă, nu poate fi sancționat și nici nu i se poate scădea nota la purtare. Școlile pot să decidă în mod legal să introducă uniforme școlare, însă nu pot impune sancțiuni pentru copiii care nu le poartă.
“Cu, sau fără uniforma şcolară?”. O întrebare care persistă de multă vreme atât în România, cât şi în alte ţări.Specialiştii spun că opiniile pro şi contra sunt împărţite egal şi în Europa, şi în Statele Unite.
“Argumentul principal al celor ce se pronunţă pentru introducerea uniformei este comoditatea. Copiii, mai ales cei din clasele mari, nu trebuie să se gândească la modul cum să se îmbrace. Însă confortul mai constă şi în altceva”, menţionează psihologul rus Elena Artamonova.
„Odată cu libertatea în îmbrăcăminte, copiii se confruntă cu mai multe probleme în privinţa relaţiilor dintre ei. Unii nimeresc în sfera vedetelor, se laudă cu modul cum arată şi îi complexează pe cei care nu corespund punctelor lor de vedere privind nivelul de viaţă”.
Potrivit BBC, istoria uniformei şcolare începe în Anglia la începutul secolul al XV-lea în şcoala Christ’s Hospital pentru orfani şi copii din familii sărace. Englezii conservatori au păstrat această uniformă până în zilele noastre, practic, neschimbată. În ce priveşte uniforma rusească, ea a apărut în 1834. Ea a fost făcută după uniforma militară. În 1896, uniforma a apărut şi în gimnazii: rochii maro cu guleraşe şi şorţuri, negre pentru fiecare zi şi albe de sărbători.
Acest gen de uniformă s-a păstrat şi în URSS, însă de la începutul anilor 1990 uniforma nu se mai poartă. În prezent, în Rusia se discută despre necesitatea introducerii uniformei şcolare, iar Marea Britanie dictează moda pentru elevi.
În România, uniformele scolare au o tradiție s-ar putea spune neîntreruptă încă din secolul al XIX-lea și până în zilele noastre. În România, potrivit Historia.ro, uniforma scolară a apărut pentru prima dată în anul 1897, fiind purtată de elevii școlilor din Turnu Severin.
În1906, Spiru Haret, ministrul educației la acea vreme, a introdus în școli obligativitatea uniformelor. Astfel, mulți ani școlarii au purtat uniforma albastră, simbol al apartenenței la o instituție de învățământ.
După perioada comunistă, uniforma scolară a fost privită ca o încercare de omogenizare și înăbușire a originalității, renunțându-se treptat la ea, sau decizia rămânând să fie luată de părinți și cadrele didactice. Potrivit unora dintre sondajele realizate după Revoluție, mulți dintre români “au nostalgia” sarafanelor și sacourilor cu matricolă, a uniformelor de Șoimi ai Patriei, sau de pionieri.
După Revoluția din 1989, folosirea uniformelor școlare a devenit opțională, iar la ora actuală școlile din România sunt împărțite între cele care folosesc uniformele scolare sub o formă sau alta, și cele care au renunțat la impunerea unei ținute pentru elevi.
La noi în ţară, în ultimii ani, au fost promovate şi susţinute de parlamentari din toate partidele, pe rând, iniţiative legislative privind introducerea uniformelor obligatoriu în sistemul de învăţământ din ţară, de la cele mai mici clase, la stat şi la privat deopotrivă. Iniţiativele nu au reuşit să treacă de votul aleşilor poporului.
Sursa: revistacariere.ro
În prezent, uniforma școlară nu este obligatorie. Elevii nu pot fi privați de dreptul la educație, astfel că interzicerea intrării în școală fără purtarea uniformei le încalcă acest drept.
Lipsa uniformei școlare nu este un motiv de scădere a notei la purtare. Există o prevedere ca fiecare unitate de învățământ să aibă o ținută adecvată, care poate fi o uniformă, un veston, un ecuson. Dar, dacă un elev nu poartă uniformă, nu poate fi sancționat și nici nu i se poate scădea nota la purtare. Școlile pot să decidă în mod legal să introducă uniforme școlare, însă nu pot impune sancțiuni pentru copiii care nu le poartă.
“Cu, sau fără uniforma şcolară?”. O întrebare care persistă de multă vreme atât în România, cât şi în alte ţări.Specialiştii spun că opiniile pro şi contra sunt împărţite egal şi în Europa, şi în Statele Unite.
“Argumentul principal al celor ce se pronunţă pentru introducerea uniformei este comoditatea. Copiii, mai ales cei din clasele mari, nu trebuie să se gândească la modul cum să se îmbrace. Însă confortul mai constă şi în altceva”, menţionează psihologul rus Elena Artamonova.
„Odată cu libertatea în îmbrăcăminte, copiii se confruntă cu mai multe probleme în privinţa relaţiilor dintre ei. Unii nimeresc în sfera vedetelor, se laudă cu modul cum arată şi îi complexează pe cei care nu corespund punctelor lor de vedere privind nivelul de viaţă”.
Potrivit BBC, istoria uniformei şcolare începe în Anglia la începutul secolul al XV-lea în şcoala Christ’s Hospital pentru orfani şi copii din familii sărace. Englezii conservatori au păstrat această uniformă până în zilele noastre, practic, neschimbată. În ce priveşte uniforma rusească, ea a apărut în 1834. Ea a fost făcută după uniforma militară. În 1896, uniforma a apărut şi în gimnazii: rochii maro cu guleraşe şi şorţuri, negre pentru fiecare zi şi albe de sărbători.
Acest gen de uniformă s-a păstrat şi în URSS, însă de la începutul anilor 1990 uniforma nu se mai poartă. În prezent, în Rusia se discută despre necesitatea introducerii uniformei şcolare, iar Marea Britanie dictează moda pentru elevi.
În România, uniformele scolare au o tradiție s-ar putea spune neîntreruptă încă din secolul al XIX-lea și până în zilele noastre. În România, potrivit Historia.ro, uniforma scolară a apărut pentru prima dată în anul 1897, fiind purtată de elevii școlilor din Turnu Severin.
În1906, Spiru Haret, ministrul educației la acea vreme, a introdus în școli obligativitatea uniformelor. Astfel, mulți ani școlarii au purtat uniforma albastră, simbol al apartenenței la o instituție de învățământ.
După perioada comunistă, uniforma scolară a fost privită ca o încercare de omogenizare și înăbușire a originalității, renunțându-se treptat la ea, sau decizia rămânând să fie luată de părinți și cadrele didactice. Potrivit unora dintre sondajele realizate după Revoluție, mulți dintre români “au nostalgia” sarafanelor și sacourilor cu matricolă, a uniformelor de Șoimi ai Patriei, sau de pionieri.
După Revoluția din 1989, folosirea uniformelor școlare a devenit opțională, iar la ora actuală școlile din România sunt împărțite între cele care folosesc uniformele scolare sub o formă sau alta, și cele care au renunțat la impunerea unei ținute pentru elevi.
La noi în ţară, în ultimii ani, au fost promovate şi susţinute de parlamentari din toate partidele, pe rând, iniţiative legislative privind introducerea uniformelor obligatoriu în sistemul de învăţământ din ţară, de la cele mai mici clase, la stat şi la privat deopotrivă. Iniţiativele nu au reuşit să treacă de votul aleşilor poporului.
Sursa: revistacariere.ro
4.756 ron
4.194 ron
