Exponatul lunii mai la Complexul Muzeal Arad este un tablou semnat de pictorul arădean Vasile Varga (1921-2005). Tabloul „Curtea Muzeului Lipova" face parte din colecția de artă a Muzeului orașului Lipova și este expus în Casa Sever Bocu, azi muzeu. Lucrarea, realizată în ulei pe carton, cu dimensiunile de 90/60 cm, provine din perioada anilor `80 ai secolului trecut, a fost donată muzeului alături de o impresionantă colecție de artă.
În 1980, patrimoniul Muzeului Orăşenesc Lipova, înfiinţat în 1958 şi adăpostit în Casa Sever Bocu, se îmbogăţea prin donaţia făcută de Eleonora Costescu şi Vasile Varga. Colecţia donată cuprinde piese de reală valoare patrimonială – lucrări de artă plastică și decorativă, românească şi universală: Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Dimitrie Ghiaţă, pictură flamandă, italiană, engleză, franceză, maghiară.
Text oferit de Corina Dubeștean, muzeograf la Muzeul Orașului Lipova din cadrul Complexului Muzeal Arad:
Vasile Varga se naşte la data de 14 martie 1921, în satul Ususău (judeţul Arad). În anul școlar 1927-1928 îl găsim înscris în clasa I la școala din localitatea Ususău unde dascălul de atunci, Teodor Neagu, îi descoperă talentul, sensibilitatea pentru culoare, forma, lumini și umbre. Mulți ani mai târziu, pictorul își amintește despre felul în care, în copilărie, îl fascinau culorile, spunând: Sâmbăta mă duceam cu părinţii la Lipova şi acolo, pe strada de acces în oraş, întâlneam mereu o fereastră deschisă, unde vedeam, dacă mă ridicam pe vârful picioarelor, jumătatea de sus a unui tablou, reprezentând un cer în apus de soare. Mă vrăjea aşa de mult ceea ce vedeam pe durata unui timp de 2-3 paşi cât ţinea lărgimea ferestrei [...] Îmi plăcea atât de mult pata galbenă a acelui cer încât îmi făceam de lucru pentru a mai trece de 2-3 ori prin dreptul ei.
În anul următor, în luna octombrie s-a mutat cu părinții în localitatea Păuliș. Își petrece următorii ani ai copilăriei la Păuliş și Săvârşin iar anii de liceu la Arad. În anii de liceu la Arad, întâlnirea cu pictorul Cornel Minișan și susținerea din partea profesorilor îi dezvăluie chemarea pentru artă, îndeosebi pentru grafică și pictură.
Este repartizat militar la Bucureşti, unde frecventează muzeele Toma Stelian şi Krikor Zambaccian, desenează, pictează. Întors la Lipova la 24 de ani îşi improvizează un atelier, pictează în ulei în condiţii precare. Lectura celor 4 volume ale Istoriei Artei, semnate de G. Oprescu, îi dă curaj şi, bazându-se pe sentimentul pe care această lucrare i l-a insuflat, îi scrie autorului, solicitându-i sprijinul. Profesorul Oprescu îi răspunde și facilitează revenirea pictorului la București.
În 1948 devine angajat al Muzeului Toma Stelian , muzeu pe care îl frecventase în haine de soldat . Este avansat apoi, devenind referent principal la Ministerul Artelor. Se înscriere la Institutul de Arte, unde este admis cu statut de audient. Nu este însă mulţumit de atmosfera atelierelor din institut, de relaţia cu profesorii pe care îi consideră distanţi. Bolnav, renunţă la şcoală, considerând că formarea sa poate continua mai bine ca şi până atunci, studiind de unul singur, contemplând natura, frecventând muzeele, dar şi expoziţiile lui Camil Ressu, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Lucian Grigorescu, dintre pictorii în viaţă la acea vreme, precum şi Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu şi Ştefan Luchian.În 1949, când lucra încă la minister, îl întâlneşte pe Paul Gherasim cu care leagă o prietenie ce va dura întreaga viaţă. Îi apropie bucuria de a discuta despre Van Gogh, de pildă, dar şi reacţia la spiritul vremurilor de atunci. Împreună cu alti pictori tineri, alături de consacrații Dumitru Ghiaţă, Catargi sau Pallady, uniţi în jurul unor modele precum Ioan Andreescu şi „micii" olandezi, pictează numai cu pământiuri, brunuri, ocruri- canon, studiu tehnic şi atitudine într-o perioadă în care realismul socialist era regula. Ni se cere să facem o artă luminoasă; ei bine, atunci noi nu mai pictăm deloc cu alb! În loc de alb, punem ocru.
În 1958 Vasile Varga se căsătoreşte cu Eleonora Costescu, critic de artă. A trăi cu o critică de artă zi de zi este cea mai bună școală artistică, nu-ți poți permite să te mulțumești cu aproximații, spunea pictorul deseori. Timp de mai bine de două decenii, Vasile Varga s-a adâncit într-un studiu foarte personal şi foarte îndârjit asupra culorilor. Studiază amestecul tonurilor după nişte calcule sofisticate, apoi experimentează rezultatul în peisaj, folosind culorile rezultate în propriul atelier-laborator. Până spre sfârşitul vieţii Vasile Varga pictează multe lucrări, desene, pasteluri şi picturi în ulei. Foarte multe din lucrările sale sunt pictate pe ambele feţe în febra experimentării de acorduri cromatice.
Între anii 1973 şi 1978 publică împreună cu Eleonora Costescu la Editura Meridiane două volume dedicate pictorilor N. Grigorescu şi I. Andreescu. Mai publică articole în diferite periodice (Luceafărul, România literară) sau în ghiduri ale muzeelor de artă din Arad, Lipova, Suceava, Craiova, Muzeele Simu şi Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, cataloage de expoziţii.
Vasile Varga, împreună cu Eleonora Costescu, au organizat tabere și simpozioane artistice, manifestări, menite să provoace întâlniri și schimburi sufletești între artiști.
În 1988, Vasile Varga expune, invitat de Paul Gherasim, cu gruparea Prolog la Căminul Artei, fiind din acest an o prezenţă constantă în întâlnirile şi expoziţiile pictorilor din Prolog.
Familia Varga se stabileşte definitiv la Lipova în anul 1992 cu gândul de a întemeia aici o fundaţie care să poată oferi tinerilor dornici să se formeze în domeniul artelor, o rezidenţă cu ateliere de profil, o sală de expunere, un centru de documentare. Eleonora Costescu trece la cele veşnice în 2002. Urmează ani grei de suferinţă în care Vasile Varga, bolnav, încearcă să lase în rânduială materializarea acelui gând de a face din Lipova un loc fertil pentru pictori, pentru formarea în artă.
În anul 2005, fundaţia Interart Triade publică volumul Van Gogh, semnat de Eleonora Costescu şi Vasile Varga.
Vasile Varga s-a stins din viaţă în data de 22 iunie 2005, an în care prietenul său, pictorul Paul Gherasim, a refăcut într-o nouă variantă expoziția grupului Ioan Andreescu.
Tabloul „Curtea Muzeului Lipova", semnat de artistul Vasile Varga, este expus în Muzeul Orașului Lipova / Casa Sever Bocu.
Program de vizitare: Marți - Duminică: 09.00-17.00 (ultima intrare 16.30).
Mai multe detalii despre muzeu:
https://www.facebook.com/complexul.muzealarad
https://www.facebook.com/pages/Muzeul-Or%C4%83%C8%99enesc-Lipova/424436591073314
Exponatul lunii mai la Complexul Muzeal Arad este un tablou semnat de pictorul arădean Vasile Varga (1921-2005). Tabloul „Curtea Muzeului Lipova" face parte din colecția de artă a Muzeului orașului Lipova și este expus în Casa Sever Bocu, azi muzeu. Lucrarea, realizată în ulei pe carton, cu dimensiunile de 90/60 cm, provine din perioada anilor `80 ai secolului trecut, a fost donată muzeului alături de o impresionantă colecție de artă.
În 1980, patrimoniul Muzeului Orăşenesc Lipova, înfiinţat în 1958 şi adăpostit în Casa Sever Bocu, se îmbogăţea prin donaţia făcută de Eleonora Costescu şi Vasile Varga. Colecţia donată cuprinde piese de reală valoare patrimonială – lucrări de artă plastică și decorativă, românească şi universală: Ioan Andreescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Gheorghe Petraşcu, Theodor Pallady, Dimitrie Ghiaţă, pictură flamandă, italiană, engleză, franceză, maghiară.
Text oferit de Corina Dubeștean, muzeograf la Muzeul Orașului Lipova din cadrul Complexului Muzeal Arad:
Vasile Varga se naşte la data de 14 martie 1921, în satul Ususău (judeţul Arad). În anul școlar 1927-1928 îl găsim înscris în clasa I la școala din localitatea Ususău unde dascălul de atunci, Teodor Neagu, îi descoperă talentul, sensibilitatea pentru culoare, forma, lumini și umbre. Mulți ani mai târziu, pictorul își amintește despre felul în care, în copilărie, îl fascinau culorile, spunând: Sâmbăta mă duceam cu părinţii la Lipova şi acolo, pe strada de acces în oraş, întâlneam mereu o fereastră deschisă, unde vedeam, dacă mă ridicam pe vârful picioarelor, jumătatea de sus a unui tablou, reprezentând un cer în apus de soare. Mă vrăjea aşa de mult ceea ce vedeam pe durata unui timp de 2-3 paşi cât ţinea lărgimea ferestrei [...] Îmi plăcea atât de mult pata galbenă a acelui cer încât îmi făceam de lucru pentru a mai trece de 2-3 ori prin dreptul ei.
În anul următor, în luna octombrie s-a mutat cu părinții în localitatea Păuliș. Își petrece următorii ani ai copilăriei la Păuliş și Săvârşin iar anii de liceu la Arad. În anii de liceu la Arad, întâlnirea cu pictorul Cornel Minișan și susținerea din partea profesorilor îi dezvăluie chemarea pentru artă, îndeosebi pentru grafică și pictură.
Este repartizat militar la Bucureşti, unde frecventează muzeele Toma Stelian şi Krikor Zambaccian, desenează, pictează. Întors la Lipova la 24 de ani îşi improvizează un atelier, pictează în ulei în condiţii precare. Lectura celor 4 volume ale Istoriei Artei, semnate de G. Oprescu, îi dă curaj şi, bazându-se pe sentimentul pe care această lucrare i l-a insuflat, îi scrie autorului, solicitându-i sprijinul. Profesorul Oprescu îi răspunde și facilitează revenirea pictorului la București.
În 1948 devine angajat al Muzeului Toma Stelian , muzeu pe care îl frecventase în haine de soldat . Este avansat apoi, devenind referent principal la Ministerul Artelor. Se înscriere la Institutul de Arte, unde este admis cu statut de audient. Nu este însă mulţumit de atmosfera atelierelor din institut, de relaţia cu profesorii pe care îi consideră distanţi. Bolnav, renunţă la şcoală, considerând că formarea sa poate continua mai bine ca şi până atunci, studiind de unul singur, contemplând natura, frecventând muzeele, dar şi expoziţiile lui Camil Ressu, Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Lucian Grigorescu, dintre pictorii în viaţă la acea vreme, precum şi Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu şi Ştefan Luchian.În 1949, când lucra încă la minister, îl întâlneşte pe Paul Gherasim cu care leagă o prietenie ce va dura întreaga viaţă. Îi apropie bucuria de a discuta despre Van Gogh, de pildă, dar şi reacţia la spiritul vremurilor de atunci. Împreună cu alti pictori tineri, alături de consacrații Dumitru Ghiaţă, Catargi sau Pallady, uniţi în jurul unor modele precum Ioan Andreescu şi „micii" olandezi, pictează numai cu pământiuri, brunuri, ocruri- canon, studiu tehnic şi atitudine într-o perioadă în care realismul socialist era regula. Ni se cere să facem o artă luminoasă; ei bine, atunci noi nu mai pictăm deloc cu alb! În loc de alb, punem ocru.
În 1958 Vasile Varga se căsătoreşte cu Eleonora Costescu, critic de artă. A trăi cu o critică de artă zi de zi este cea mai bună școală artistică, nu-ți poți permite să te mulțumești cu aproximații, spunea pictorul deseori. Timp de mai bine de două decenii, Vasile Varga s-a adâncit într-un studiu foarte personal şi foarte îndârjit asupra culorilor. Studiază amestecul tonurilor după nişte calcule sofisticate, apoi experimentează rezultatul în peisaj, folosind culorile rezultate în propriul atelier-laborator. Până spre sfârşitul vieţii Vasile Varga pictează multe lucrări, desene, pasteluri şi picturi în ulei. Foarte multe din lucrările sale sunt pictate pe ambele feţe în febra experimentării de acorduri cromatice.
Între anii 1973 şi 1978 publică împreună cu Eleonora Costescu la Editura Meridiane două volume dedicate pictorilor N. Grigorescu şi I. Andreescu. Mai publică articole în diferite periodice (Luceafărul, România literară) sau în ghiduri ale muzeelor de artă din Arad, Lipova, Suceava, Craiova, Muzeele Simu şi Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti, cataloage de expoziţii.
Vasile Varga, împreună cu Eleonora Costescu, au organizat tabere și simpozioane artistice, manifestări, menite să provoace întâlniri și schimburi sufletești între artiști.
În 1988, Vasile Varga expune, invitat de Paul Gherasim, cu gruparea Prolog la Căminul Artei, fiind din acest an o prezenţă constantă în întâlnirile şi expoziţiile pictorilor din Prolog.
Familia Varga se stabileşte definitiv la Lipova în anul 1992 cu gândul de a întemeia aici o fundaţie care să poată oferi tinerilor dornici să se formeze în domeniul artelor, o rezidenţă cu ateliere de profil, o sală de expunere, un centru de documentare. Eleonora Costescu trece la cele veşnice în 2002. Urmează ani grei de suferinţă în care Vasile Varga, bolnav, încearcă să lase în rânduială materializarea acelui gând de a face din Lipova un loc fertil pentru pictori, pentru formarea în artă.
În anul 2005, fundaţia Interart Triade publică volumul Van Gogh, semnat de Eleonora Costescu şi Vasile Varga.
Vasile Varga s-a stins din viaţă în data de 22 iunie 2005, an în care prietenul său, pictorul Paul Gherasim, a refăcut într-o nouă variantă expoziția grupului Ioan Andreescu.
Tabloul „Curtea Muzeului Lipova", semnat de artistul Vasile Varga, este expus în Muzeul Orașului Lipova / Casa Sever Bocu.
Program de vizitare: Marți - Duminică: 09.00-17.00 (ultima intrare 16.30).
Mai multe detalii despre muzeu:
https://www.facebook.com/complexul.muzealarad
https://www.facebook.com/pages/Muzeul-Or%C4%83%C8%99enesc-Lipova/424436591073314
4.756 ron
4.194 ron
