Ziua de 1 Mai a devenit cunoscută în lumea întreagă în urma unor incidente violente produse în SUA, în 1886, când muncitorii au cerut reducerea timpului de lucru, şi s-a transformat treptat în Ziua Internaţională a Muncii, care este sărbătorită în prezent în numeroase ţări, inclusiv în România.
Labour Day (Ziua Muncii) este cunoscută şi sub denumirea de May Day (Ziua Mai). Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 Mai, ca Ziua internaţională a muncitorilor.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde s-au întrunit 90.000 de persoane, din care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul a fost acela că circa 35.000 de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
La originea semnificaţiei zilei de 1 mai, ca Ziua internaţională a muncitorilor, stă reducerea normei orare zilnice de lucru. În anul 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
În fostele ţări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. Naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii.
Ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.
În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890, iar în timpul comunismului această sărbătoare a fost marcată, ca şi în alte ţări comuniste, de manifestări propagandistice. După revoluţia din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.
În Arad, la fel ca în toată ţara, în perioada comunistă, mai ales anii 70-80, de 1 Mai se organizau manifestări ample, demonstraţii în care se aduceau elogii Partidului Comunist şi în special lui Nicolae Ceauşescu, devenind o sărbătoare a cultului personaliţii dictatorului.
Abia spre după amiază, după ce se terminau manifestările, arădenii aveau parte de distracţie, tradiţionalii mici, berea lungită cu puţină apă era excelentă, muştarul ală ceausist era cel mai perfect ingredient lângă micul prăjit pe grătar, şi nu lipseau nici crevurştii fierţi la cazan. Toate acestea se întâmplau la Pădurea Ceala, unde se aduna lumea în jurul scenei de beton amplasate în pădure, unde muzica populară era ingredientul nelipsit pentru o sărbătoare câmpenească.
1 Mai însă mai reprezenta ceva pentru români, în galantarele alimentărilor vremii, apăreau unele produse care în restul anului erau „mărfuri de contrabandă”, care se găseau doar „pe sub mână”, dacă aveai „pile”, adică relaţii sau cunoştinţe pe la vreo alimentară să primeşti şi tu ceva ce nu se găsea în rest. 1 Mai mai însemna şi ziua în care se găseau cremvuşti, şi se primea câte 1 kg de carne de persoană.
„Micii nu aveau aditivi, în rest era o mizerie bolşevică, dar noi eram fericiţi pentru că nu ştiam cum este să trăim viaţa şi altfel”, își amintește cum sărbătorea un român, acum ajuns la vârsta pensionării, ziua de 1 Mai în communism.
Foto: 1 Mai pe Bulevardul Republicii din Arad în anii comunismului
Ziua de 1 Mai a devenit cunoscută în lumea întreagă în urma unor incidente violente produse în SUA, în 1886, când muncitorii au cerut reducerea timpului de lucru, şi s-a transformat treptat în Ziua Internaţională a Muncii, care este sărbătorită în prezent în numeroase ţări, inclusiv în România.
Labour Day (Ziua Muncii) este cunoscută şi sub denumirea de May Day (Ziua Mai). Reducerea normei orare zilnice de lucru stă la originea semnificaţiei zilei de 1 Mai, ca Ziua internaţională a muncitorilor.
La data de 1 mai 1886, sute de mii de manifestanţi au protestat pe tot teritoriul Statelor Unite, însă, cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde s-au întrunit 90.000 de persoane, din care aproximativ 40.000 se aflau în grevă. Rezultatul a fost acela că circa 35.000 de muncitori au câştigat dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului.
La originea semnificaţiei zilei de 1 mai, ca Ziua internaţională a muncitorilor, stă reducerea normei orare zilnice de lucru. În anul 1872, circa 100.000 de muncitori din New York, majoritatea din industria construcţiilor, au demonstrat, cerând reducerea timpului de lucru la 8 ore.
În fostele ţări comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoţită de defilări propagandistice. Regimurile comuniste încercau să instrumenteze politic o veche tradiţie a mişcării muncitoreşti internaţionale. Naziştii au avut tentative de uzurpare a acestor tradiţii.
Ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare a comunităţii naţionale germane, promiţându-se construirea unui socialism naţional, în centrul căruia nu se mai aflau muncitorii, ci arianul considerat un prototip al celor ce muncesc.
În România, Ziua Muncii a fost sărbătorită pentru prima dată în 1890, iar în timpul comunismului această sărbătoare a fost marcată, ca şi în alte ţări comuniste, de manifestări propagandistice. După revoluţia din decembrie 1989, timp de mai mulţi ani, ziua de 1 mai nu a mai fost sărbătorită prin festivităţi propagandistice, însă a fost marcată prin evenimente sociale, în aer liber.
În Arad, la fel ca în toată ţara, în perioada comunistă, mai ales anii 70-80, de 1 Mai se organizau manifestări ample, demonstraţii în care se aduceau elogii Partidului Comunist şi în special lui Nicolae Ceauşescu, devenind o sărbătoare a cultului personaliţii dictatorului.
Abia spre după amiază, după ce se terminau manifestările, arădenii aveau parte de distracţie, tradiţionalii mici, berea lungită cu puţină apă era excelentă, muştarul ală ceausist era cel mai perfect ingredient lângă micul prăjit pe grătar, şi nu lipseau nici crevurştii fierţi la cazan. Toate acestea se întâmplau la Pădurea Ceala, unde se aduna lumea în jurul scenei de beton amplasate în pădure, unde muzica populară era ingredientul nelipsit pentru o sărbătoare câmpenească.
1 Mai însă mai reprezenta ceva pentru români, în galantarele alimentărilor vremii, apăreau unele produse care în restul anului erau „mărfuri de contrabandă”, care se găseau doar „pe sub mână”, dacă aveai „pile”, adică relaţii sau cunoştinţe pe la vreo alimentară să primeşti şi tu ceva ce nu se găsea în rest. 1 Mai mai însemna şi ziua în care se găseau cremvuşti, şi se primea câte 1 kg de carne de persoană.
„Micii nu aveau aditivi, în rest era o mizerie bolşevică, dar noi eram fericiţi pentru că nu ştiam cum este să trăim viaţa şi altfel”, își amintește cum sărbătorea un român, acum ajuns la vârsta pensionării, ziua de 1 Mai în communism.
Foto: 1 Mai pe Bulevardul Republicii din Arad în anii comunismului