Se pare că tânăra respectivă și-a dorit mult să urce pe scara afirmării, dar s-a împiedicat de treptele inacceptării , fiind evident că dezamăgirea o urmărea din urmă. Până la destinație am schimbat câteva cuvinte, în acest fel drumul părea mai interesant. În viață e ca și o călătorie urbană: pornirea anevoioasă, întârzieri inerente, turbulențe majore la intersecții, accidentări din ignoranță, sosiri epuizante. Deși micile drumeții se finalizează la un moment dat, reluându-le într-o altă perioadă, în viață este imposibil să le reîncepem deoarece ocaziile se pierd în negura trecutului. Cum putem face ca întregul film al existenței noastre să-l facem mai puțin dramatic, atât cât depinde de noi? Fiindcă este exclusă o regie, ne-am bucura să construim seriale cât mai captivante, chiar dacă pe platou apar actori diferiți , uneori neinvitați și ne complică scenariul inițial. Cum? Învățând din mers. Fiind atenți la lecții. Repetând cât mai puțin pe de rost o rutină plictisitoare, pășim pe urmele diversității.
Deoarece mulți dintre semenii noștri își petrec o bună parte din timp în aceleași locuri - muncă sau școală, de exemplu- pelicula se umple cu nenumărate obișnuințe efemere. Doar câțiva pictăm efectiv, sau puțini cântăm realmente, un număr restrâns practică un sport de performanță, dar fiecare dintre noi își poate înfrumuseța traiul în mod similar. Cum? Învățând din situațiile ce s-au scurs. Hai să vedem. Am putea creiona cât mai fin calitățile necesare îndeplinirii unor sarcini, sau când le depășim pe cele tensionate. Nu putem schimba mediul în care obligatoriu jucăm propriul rol în serial , dar poate răbdarea cu care suportăm încercarea cuiva de a ne pune la punct constituie elementul surpriză. Nu reușim să luăm nota maximă, în pofida unei pregătiri riguroase, dar bucuria că ne-am demonstrat aptitudinile captivează privirile celor suspicioși. Cu toate că începem timid rezolvarea unor dileme ivite când suntem scoși la tablă, reușita în urma perseverenței împletită cu exercițiul anterior conferă siguranță de sine util următorului episod.
Câți dintre noi recurg prematur la abandon? Întrerup subit rularea de la sine a unui film cu o audiență de invidiat. Frică, neîncredere, neîmplinire, stres, așteptări nerealiste, deziluzii, trădare reprezintă monștrii ce ne înspăimântă . Dacă ne vom opri câteva momente pe țărm inspirând din aerul proaspăt înainte de a recurge la un gest regretabil, vom găsi puterea de a finaliza proiecte, motivația de a lupta cu valurile. Cum? Deoarece un ocean deschide orizonturi, nu există rezolvare dacă ne-am îneca la mal.
Care ar fi, așadar, formula biruinței? Mijloacele necesare atingerii obiectivelor însumate cu experiența dobândită în urma unei instruiri adecvate raportate la așteptările realiste, totul multiplicat cu dorința de lupta cu necunoscutul.
Reușita nu constă în volumul prestanței, ci a calității ei. Ea îmbină nuanțe pline de căldură în rolurile avute, tonuri înălțate desprinse din gama conviețuirii, și antrenamentul riguros al mușchilor întăriți de acțiuni pertinente.
Deoarece nu există limite în perfecționarea aptitudinilor, un proverb din antichitate încurajează depășirea normalului: " Instruiește-l pe înțelept, și el va fi și mai înțelept. Învață-l pe cel drept, și el își va spori cunoștința."
În toiul unei discuții captivante, sosirea la destinație a întrerupt pelicula conversației. Deși mi-a mulțumit pentru acest schimb de idei prețioase, s-a coborât din mașină în grabă. Mă gândeam așa: Nu ni se întâmplă de multe ori să renunțăm la obiective nobile atinse pe termen lung, în schimbul unei urgențe atrăgătoare ivite instantaneu?
Stelian Deaconu - taximetrist
Se pare că tânăra respectivă și-a dorit mult să urce pe scara afirmării, dar s-a împiedicat de treptele inacceptării , fiind evident că dezamăgirea o urmărea din urmă. Până la destinație am schimbat câteva cuvinte, în acest fel drumul părea mai interesant. În viață e ca și o călătorie urbană: pornirea anevoioasă, întârzieri inerente, turbulențe majore la intersecții, accidentări din ignoranță, sosiri epuizante. Deși micile drumeții se finalizează la un moment dat, reluându-le într-o altă perioadă, în viață este imposibil să le reîncepem deoarece ocaziile se pierd în negura trecutului. Cum putem face ca întregul film al existenței noastre să-l facem mai puțin dramatic, atât cât depinde de noi? Fiindcă este exclusă o regie, ne-am bucura să construim seriale cât mai captivante, chiar dacă pe platou apar actori diferiți , uneori neinvitați și ne complică scenariul inițial. Cum? Învățând din mers. Fiind atenți la lecții. Repetând cât mai puțin pe de rost o rutină plictisitoare, pășim pe urmele diversității.
Deoarece mulți dintre semenii noștri își petrec o bună parte din timp în aceleași locuri - muncă sau școală, de exemplu- pelicula se umple cu nenumărate obișnuințe efemere. Doar câțiva pictăm efectiv, sau puțini cântăm realmente, un număr restrâns practică un sport de performanță, dar fiecare dintre noi își poate înfrumuseța traiul în mod similar. Cum? Învățând din situațiile ce s-au scurs. Hai să vedem. Am putea creiona cât mai fin calitățile necesare îndeplinirii unor sarcini, sau când le depășim pe cele tensionate. Nu putem schimba mediul în care obligatoriu jucăm propriul rol în serial , dar poate răbdarea cu care suportăm încercarea cuiva de a ne pune la punct constituie elementul surpriză. Nu reușim să luăm nota maximă, în pofida unei pregătiri riguroase, dar bucuria că ne-am demonstrat aptitudinile captivează privirile celor suspicioși. Cu toate că începem timid rezolvarea unor dileme ivite când suntem scoși la tablă, reușita în urma perseverenței împletită cu exercițiul anterior conferă siguranță de sine util următorului episod.
Câți dintre noi recurg prematur la abandon? Întrerup subit rularea de la sine a unui film cu o audiență de invidiat. Frică, neîncredere, neîmplinire, stres, așteptări nerealiste, deziluzii, trădare reprezintă monștrii ce ne înspăimântă . Dacă ne vom opri câteva momente pe țărm inspirând din aerul proaspăt înainte de a recurge la un gest regretabil, vom găsi puterea de a finaliza proiecte, motivația de a lupta cu valurile. Cum? Deoarece un ocean deschide orizonturi, nu există rezolvare dacă ne-am îneca la mal.
Care ar fi, așadar, formula biruinței? Mijloacele necesare atingerii obiectivelor însumate cu experiența dobândită în urma unei instruiri adecvate raportate la așteptările realiste, totul multiplicat cu dorința de lupta cu necunoscutul.
Reușita nu constă în volumul prestanței, ci a calității ei. Ea îmbină nuanțe pline de căldură în rolurile avute, tonuri înălțate desprinse din gama conviețuirii, și antrenamentul riguros al mușchilor întăriți de acțiuni pertinente.
Deoarece nu există limite în perfecționarea aptitudinilor, un proverb din antichitate încurajează depășirea normalului: " Instruiește-l pe înțelept, și el va fi și mai înțelept. Învață-l pe cel drept, și el își va spori cunoștința."
În toiul unei discuții captivante, sosirea la destinație a întrerupt pelicula conversației. Deși mi-a mulțumit pentru acest schimb de idei prețioase, s-a coborât din mașină în grabă. Mă gândeam așa: Nu ni se întâmplă de multe ori să renunțăm la obiective nobile atinse pe termen lung, în schimbul unei urgențe atrăgătoare ivite instantaneu?
Stelian Deaconu - taximetrist
4.756 ron
4.194 ron
