Parlamentul European a marcat marți, 22 noiembrie, 70 de ani de activitate în folosul cetățenilor. Prima sa adunare, din 1952, avea loc la numai șapte ani de la sfârșitul celui mai devastator război pe care l-a cunoscut Europa, iar adunarea plenară din această săptămână, tot la Strasbourg – ca și acum 70 de ani – are loc pe fondul altui război, cel declanșat de ruși împotriva Ucrainei.
Parlamentul European este singurul parlament transnațional ales în mod direct, multilingv și multipartit din lume, având puteri legislative și bugetare care afectează viețile a sute de milioane de cetățeni ai UE. De-a lungul deceniilor, cele șase țării care în 1952 își trimiteau parlamentarii în noul for consultativ, au devenit o uniune de 27 de state membre care promovează democrația, drepturile fundamentale, stabilitatea și creșterea economică. Parlamentul a fost un jucător cheie în dezvoltarea UE, crescând de la 78 de reprezentanți naționali în 1952, la 705 deputați europeni aleși în mod direct în prezent.
Și când ne gândim, încă o data, că embrionul acestor realizări politice și instituționale gigantice a apărut la nici un deceniu de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial, când ne gândim cum foștii inamici discutau deja nu numai de comunități economice, dar și de uniuni politice, ne dăm seama cât de importantă este capacitatea, rară, este adevărat, a marilor oameni politici de a lăsa deoparte ura, conflictul și de a alege pacea, de a alege nu lupta în război ci lupta pentru bunăstarea oamenilor și pentru drepturilor lor. Despre asta este vorba în Parlamentul European!
După 19 ani de performanță în administrația publică locală, la Arad, românii m-au ales, alături de alți colegi din PNL, să îi reprezint în acest for care este, fără discuție, cea mai importantă instituție democratică din lume, iar munca mea, în fiecare zi când mă aflu la Bruxelles sau, ca acum, la Strasbourg, se desfășoară conștient fiind și de mizele enorme pe care România le are ca stat membru UE, dar și de importanța în sine a instituției unde muncesc, a simbolului de pace și prosperitate pe care Parlamentul European îl personifică.
Și poate că, spre deosebire de activitatea mea ca primar ales și reales al Aradului, unde realizările edilitare – precum reabilitarea unor clădiri, a unor parcuri, sau crearea de noi locuri de muncă – sunt imediat vizibile, munca din Parlamentul European se vede un pic mai greu, însă ce știm sigur este faptul că rodul ei se aplică unitar în toate statele membre UE și tuturor cetățenilor Uniunii. Răspunderea, așadar, este imensă, dar răspunderea mea și a colegilor mei este, desigur, față de români.
Din această perspectivă îmi tratez mandatul de europarlamentar și activitatea în comisia pentru transport și turism – cu mize mari pentru țara noastră, în cea pentru petiții, în comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale sau în cea pentru industrie, cercetare și energie.
Tot din această perspectivă am lucrat și la numeroase dosare majore, de interes pentru România, precum cele privind Fondul Social pentru climă, eficiența energetică a clădirilor, legislația privind lucrătorii pe platforme, taxarea energiei și multe, multe altele.
Este, fără doar și poate, un privilegiu să fac parte din această generație de europarlamentari, cu care instituția împlinește șapte decenii de activitate, dar sunt sigur că la fel cu și eu simt că mai am multe de oferit poporului meu, celor care mi-au dat încredere pentru a munci aici, tot astfel și Parlamentul European mai are încă multe, foarte multe decenii de muncă și de luptă pașnică pentru pace și pentru bunăstare.
Gheorghe Falcă
Parlamentul European a marcat marți, 22 noiembrie, 70 de ani de activitate în folosul cetățenilor. Prima sa adunare, din 1952, avea loc la numai șapte ani de la sfârșitul celui mai devastator război pe care l-a cunoscut Europa, iar adunarea plenară din această săptămână, tot la Strasbourg – ca și acum 70 de ani – are loc pe fondul altui război, cel declanșat de ruși împotriva Ucrainei.
Parlamentul European este singurul parlament transnațional ales în mod direct, multilingv și multipartit din lume, având puteri legislative și bugetare care afectează viețile a sute de milioane de cetățeni ai UE. De-a lungul deceniilor, cele șase țării care în 1952 își trimiteau parlamentarii în noul for consultativ, au devenit o uniune de 27 de state membre care promovează democrația, drepturile fundamentale, stabilitatea și creșterea economică. Parlamentul a fost un jucător cheie în dezvoltarea UE, crescând de la 78 de reprezentanți naționali în 1952, la 705 deputați europeni aleși în mod direct în prezent.
Și când ne gândim, încă o data, că embrionul acestor realizări politice și instituționale gigantice a apărut la nici un deceniu de la finalul celui de Al Doilea Război Mondial, când ne gândim cum foștii inamici discutau deja nu numai de comunități economice, dar și de uniuni politice, ne dăm seama cât de importantă este capacitatea, rară, este adevărat, a marilor oameni politici de a lăsa deoparte ura, conflictul și de a alege pacea, de a alege nu lupta în război ci lupta pentru bunăstarea oamenilor și pentru drepturilor lor. Despre asta este vorba în Parlamentul European!
După 19 ani de performanță în administrația publică locală, la Arad, românii m-au ales, alături de alți colegi din PNL, să îi reprezint în acest for care este, fără discuție, cea mai importantă instituție democratică din lume, iar munca mea, în fiecare zi când mă aflu la Bruxelles sau, ca acum, la Strasbourg, se desfășoară conștient fiind și de mizele enorme pe care România le are ca stat membru UE, dar și de importanța în sine a instituției unde muncesc, a simbolului de pace și prosperitate pe care Parlamentul European îl personifică.
Și poate că, spre deosebire de activitatea mea ca primar ales și reales al Aradului, unde realizările edilitare – precum reabilitarea unor clădiri, a unor parcuri, sau crearea de noi locuri de muncă – sunt imediat vizibile, munca din Parlamentul European se vede un pic mai greu, însă ce știm sigur este faptul că rodul ei se aplică unitar în toate statele membre UE și tuturor cetățenilor Uniunii. Răspunderea, așadar, este imensă, dar răspunderea mea și a colegilor mei este, desigur, față de români.
Din această perspectivă îmi tratez mandatul de europarlamentar și activitatea în comisia pentru transport și turism – cu mize mari pentru țara noastră, în cea pentru petiții, în comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale sau în cea pentru industrie, cercetare și energie.
Tot din această perspectivă am lucrat și la numeroase dosare majore, de interes pentru România, precum cele privind Fondul Social pentru climă, eficiența energetică a clădirilor, legislația privind lucrătorii pe platforme, taxarea energiei și multe, multe altele.
Este, fără doar și poate, un privilegiu să fac parte din această generație de europarlamentari, cu care instituția împlinește șapte decenii de activitate, dar sunt sigur că la fel cu și eu simt că mai am multe de oferit poporului meu, celor care mi-au dat încredere pentru a munci aici, tot astfel și Parlamentul European mai are încă multe, foarte multe decenii de muncă și de luptă pașnică pentru pace și pentru bunăstare.
Gheorghe Falcă
4.756 ron
4.194 ron
