O vorbă destul de înțeleaptă spune că banii pe care un om îi câștigă sunt direct proporționali cu nevoia pentru munca pe care el o face, cu abilitatea sa de a-și realiza muncă și cu dificultatea sau ușurința cu care poate fi înlocuit.
Sunt convins că primul gând al celor care citesc aceste rânduri scrise de un politician, se îndreaptă în mod natural către politicieni. Dar chiar și în cazul politicienilor, înlocuirea lor prin vot, de către cetățeni, atunci când nu își îndeplinesc cu succes mandatul încredințat, vine ca o consecință naturală a celor de mai sus.
Aș vrea să scriu însă despre oportunitățile pe care primul paragraf le oferă românilor, mai ales celor interesați să se dezvolte, să câștige mai mult, să aibă un loc de muncă mai bun. Pentru ei, asta înseamnă dorința și efortul, fără discuție, de a se perfecționa în ceea ce fac, de a învăța metode noi, abordări noi. Înseamnă a încerca să ne specializăm, să fim cei la care clienții, colegii, șefii, se gândesc prima dată atunci când apare o problemă specifică. Înseamnă, nu în ultimul rând, să avem un scop în carieră, în muncă.
Și aș vrea să fiu foarte clar: pentru acei oameni, ceea ce spun eu înseamnă și salarii pe măsură, comparabile sau egale cu cele din Occident și înseamnă chiar un mic sacrificiu al patronilor, al angajatorilor, acela de a-și reduce un pic, dacă e nevoie, profitul, doar pentru a-și putea păstra cei mai buni, mai productivi și mai utili angajați. Este un lucru normal. Banii, așa cum ați putut observa în exprimarea mea, se câștigă, nu se primesc și nu se fac. Bani fac doar tiparnițele băncilor naționale. Noi, toți ceilalți, trebuie să îi câștigăm. Este și cazul bunicilor sau al părinților noștri, care și-au câștigat pensiile după zeci de ani de trudă.
Date statistice pe care le-am consultat recent ne arată că țara noastră se află pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește participarea cetățenilor, a tinerilor mai ales, la educația terțiară, adică învățământul vocațional și profesional. Dincolo de aspectul negativ, static, eu văd aici o mare oportunitate de acțiune pentru mediul privat, dar și oportunități nenumărate pentru parteneriate de tip public-privat. Și mai văd mari probleme la conducerea Ministerului Muncii, care ar trebui să dea dovadă de mai multă viziune și acțiune. Adică vorbă și propagandă mai puțină și rezultate pentru angajați. Așa cum face mediul privat!
De curând, am aflat că o universitate din Oradea a demarat un astfel de program în colaborare cu un mare investitor de peste graniță, din zona Debrecen. Este, în sine, un model, chiar dacă asta va însemna forță de muncă din România care va fi disponibilă peste graniță, în detrimentul angajatorilor români. Dar nimic nu ne împiedică să facem la fel. Trebuie doar interes, deschidere și flexibilitate.
Mai mult, mediul privat este mult mai flexibil decât cel public, este o realitate peste tot în lume și există motive pentru asta. Dar nimic nu împiedică antreprenorii de profil să se replieze rapid la realitățile pieței muncii și să ofere cursuri în domeniile unde va exista cerere. Este destul să se uite la ce dezbatem sau votăm în Parlamentul European și vor găsi nenumărate idei care pot fi puse în practică.
De exemplu, la ultima sesiune plenară a Parlamentului European, de la Strasbourg, am votat pentru proiectul de regulament privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (AFIR), într-o variantă pe care eu o consider mai ambițioasă decât propunerea inițială a Comisiei Europene și mult mai realistă și utilă decât fanteziile radicale ale socialiștilor care, în numele protejării climei, ar fi blocat întreaga Europă cu restricții inacceptabile și ținte climatice fantasmagorice.
Astfel, în fiecare direcție de deplasare pe drumurile principale din toate Statele Membre, vor fi instalate stații de reîncărcare a autovehiculelor electrice la o distanță maximă de 60 de kilometri între ele, pentru vehiculele personale, și la 100 de kilometri pentru cele de mare tonaj. De asemenea, vor exista stații de reîncărcare cu hidrogen la 100 de kilometri.
Sunt oportunități reale pe care, atât mediul privat cât și angajații din România le pot fructifica. În primul rând, la nivel de companii, această decizie va deschide calea, pentru cei pregătiți, de a concura și de a câștiga contracte importante. Mai mult, așa cum am mai avut ocazia să spun și să repet, la nivel de angajați se deschid noi oportunități de formare sau de calificare în domenii noi, în domenii de viitor. Vorbim despre locuri de muncă adaptate cerințelor dar și tendințelor de pe piața muncii.
Nimeni nu îi va împiedica pe antreprenorii de profil să se pregătească pentru asta și să ofere atât firmelor, dar mai ales angajaților, formare în acest domeniu. Și este doar un exemplu.
Eu promovez mereu optimismul realist, iar în ceea ce am scris mai sus, asta am încercat să transmit. Întotdeauna există oportunități, și pentru angajați și pentru angajatori și pentru antreprenori. Trebuie doar să vrem să facem mai mult, să câștigăm mai bine, să avem un loc de muncă mai bun și să depunem efortul necesar pentru a obține ce ne dorim. Educația, mai mult decât orice în lume, ne oferă această șansă aici, în România.
Gheorghe Falcă,
Deputat în Parlamentul European, PPE
O vorbă destul de înțeleaptă spune că banii pe care un om îi câștigă sunt direct proporționali cu nevoia pentru munca pe care el o face, cu abilitatea sa de a-și realiza muncă și cu dificultatea sau ușurința cu care poate fi înlocuit.
Sunt convins că primul gând al celor care citesc aceste rânduri scrise de un politician, se îndreaptă în mod natural către politicieni. Dar chiar și în cazul politicienilor, înlocuirea lor prin vot, de către cetățeni, atunci când nu își îndeplinesc cu succes mandatul încredințat, vine ca o consecință naturală a celor de mai sus.
Aș vrea să scriu însă despre oportunitățile pe care primul paragraf le oferă românilor, mai ales celor interesați să se dezvolte, să câștige mai mult, să aibă un loc de muncă mai bun. Pentru ei, asta înseamnă dorința și efortul, fără discuție, de a se perfecționa în ceea ce fac, de a învăța metode noi, abordări noi. Înseamnă a încerca să ne specializăm, să fim cei la care clienții, colegii, șefii, se gândesc prima dată atunci când apare o problemă specifică. Înseamnă, nu în ultimul rând, să avem un scop în carieră, în muncă.
Și aș vrea să fiu foarte clar: pentru acei oameni, ceea ce spun eu înseamnă și salarii pe măsură, comparabile sau egale cu cele din Occident și înseamnă chiar un mic sacrificiu al patronilor, al angajatorilor, acela de a-și reduce un pic, dacă e nevoie, profitul, doar pentru a-și putea păstra cei mai buni, mai productivi și mai utili angajați. Este un lucru normal. Banii, așa cum ați putut observa în exprimarea mea, se câștigă, nu se primesc și nu se fac. Bani fac doar tiparnițele băncilor naționale. Noi, toți ceilalți, trebuie să îi câștigăm. Este și cazul bunicilor sau al părinților noștri, care și-au câștigat pensiile după zeci de ani de trudă.
Date statistice pe care le-am consultat recent ne arată că țara noastră se află pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește participarea cetățenilor, a tinerilor mai ales, la educația terțiară, adică învățământul vocațional și profesional. Dincolo de aspectul negativ, static, eu văd aici o mare oportunitate de acțiune pentru mediul privat, dar și oportunități nenumărate pentru parteneriate de tip public-privat. Și mai văd mari probleme la conducerea Ministerului Muncii, care ar trebui să dea dovadă de mai multă viziune și acțiune. Adică vorbă și propagandă mai puțină și rezultate pentru angajați. Așa cum face mediul privat!
De curând, am aflat că o universitate din Oradea a demarat un astfel de program în colaborare cu un mare investitor de peste graniță, din zona Debrecen. Este, în sine, un model, chiar dacă asta va însemna forță de muncă din România care va fi disponibilă peste graniță, în detrimentul angajatorilor români. Dar nimic nu ne împiedică să facem la fel. Trebuie doar interes, deschidere și flexibilitate.
Mai mult, mediul privat este mult mai flexibil decât cel public, este o realitate peste tot în lume și există motive pentru asta. Dar nimic nu împiedică antreprenorii de profil să se replieze rapid la realitățile pieței muncii și să ofere cursuri în domeniile unde va exista cerere. Este destul să se uite la ce dezbatem sau votăm în Parlamentul European și vor găsi nenumărate idei care pot fi puse în practică.
De exemplu, la ultima sesiune plenară a Parlamentului European, de la Strasbourg, am votat pentru proiectul de regulament privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (AFIR), într-o variantă pe care eu o consider mai ambițioasă decât propunerea inițială a Comisiei Europene și mult mai realistă și utilă decât fanteziile radicale ale socialiștilor care, în numele protejării climei, ar fi blocat întreaga Europă cu restricții inacceptabile și ținte climatice fantasmagorice.
Astfel, în fiecare direcție de deplasare pe drumurile principale din toate Statele Membre, vor fi instalate stații de reîncărcare a autovehiculelor electrice la o distanță maximă de 60 de kilometri între ele, pentru vehiculele personale, și la 100 de kilometri pentru cele de mare tonaj. De asemenea, vor exista stații de reîncărcare cu hidrogen la 100 de kilometri.
Sunt oportunități reale pe care, atât mediul privat cât și angajații din România le pot fructifica. În primul rând, la nivel de companii, această decizie va deschide calea, pentru cei pregătiți, de a concura și de a câștiga contracte importante. Mai mult, așa cum am mai avut ocazia să spun și să repet, la nivel de angajați se deschid noi oportunități de formare sau de calificare în domenii noi, în domenii de viitor. Vorbim despre locuri de muncă adaptate cerințelor dar și tendințelor de pe piața muncii.
Nimeni nu îi va împiedica pe antreprenorii de profil să se pregătească pentru asta și să ofere atât firmelor, dar mai ales angajaților, formare în acest domeniu. Și este doar un exemplu.
Eu promovez mereu optimismul realist, iar în ceea ce am scris mai sus, asta am încercat să transmit. Întotdeauna există oportunități, și pentru angajați și pentru angajatori și pentru antreprenori. Trebuie doar să vrem să facem mai mult, să câștigăm mai bine, să avem un loc de muncă mai bun și să depunem efortul necesar pentru a obține ce ne dorim. Educația, mai mult decât orice în lume, ne oferă această șansă aici, în România.
Gheorghe Falcă,
Deputat în Parlamentul European, PPE
4.756 ron
4.194 ron
