Colecția de Artă a muzeului arădean conține, pe lângă artefactele de sorginte europeană și câteva obiecte de artă extrem orientală, prețioase pentru spațiul nostru geografic. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă o delicată vază decorată în tehnica cloisonné, produsă în epoca Meiji (1869-1912).
Text oferit de Dr. Ioan Paul Colta, curator artă asiatică, restaurator expert:
”Tehnica cloisonné-ului (shippō în limba japoneză) a atins, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Japonia, apogeul din punct de vedere tehnic și artistic.
Această tehnică de decorare a obiectelor din metal este originară din Orientul Apropiat, unde a fost utilizată, în antichitate, la decorarea bijuteriilor. De acolo s-a răspândit atât înspre Occident cât și spre Orientul Îndepărtat. Evoluția ulterioară a fost una diferită, pietrele prețioase fiind înlocuite cu smalțul vitros. Tehnica cloisonné-ului a ajuns, din China, și în Japonia. Cercetările arheologice recente au scos la iveală faptul că aceasta a fost cunoscută încă din secolul al VIII-lea. În epoca Meiji, tehnica a fost perfecționată de Kaji Tsunekichi (1803-1883) în atelierul său din Nagoya. Artistul a izbutit să creeze, prin metodologiile sale inovatoare, o școală renumită și să popularizeze această formă de artă în întreaga țară.
Decorarea obiectului, produs cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru, se realiza, potrivit acestei elaborate tehnici, prin crearea pe suprafața sa a unor compartimente (cloisons în limba franceză, de unde și numele), obținute prin aplicarea unor benzi subțiri de alamă, argint sau aur, ce urmăreau o anumită formă. Interstițiile obținute erau umplute cu o pastă din pulbere de smalț, adesea de mai multe culori. Obiectul era apoi ars într-un cuptor la o temperatură ridicată. Ultima etapă presupunea finisarea manuală a artefactului.
Vaza din colecția muzeului arădean este realizată în stilul Owari, specific manufacturilor din Ama și Nagoya. Decorul amintește de gravurile din genul kachō-ga (imagini cu păsări și flori) ale lui Andō Hiroshige și Katsushika Hokusai, doi dintre marii maeștri care au abordat această temă. Partea inferioară și cea superioară a vasului sunt decorate minuțios cu motive florale. Centrul de interes îl reprezintă însă pentru privitor zona mediană unde, pe un fundal albastru cobalt, se profilează, într-o manieră stilizată, patru vrăbii. Trei surprinse în zbor, printre frunze de bambus, iar o a patra așezată pe o creangă. Bambusul este planta cu care de altfel această pasăre a fost cel mai adesea asociată în imageria niponă. Eleganța lujerilor de bambus a fost sporită prin inserarea în compoziție și a unor grațioase flori de bujor”.
Muzeul de Artă (str. Gheorghe Popa de Teiuș 2-4, etaj II)
Marți-Duminică: 09.00-17.00
Colecția de Artă a muzeului arădean conține, pe lângă artefactele de sorginte europeană și câteva obiecte de artă extrem orientală, prețioase pentru spațiul nostru geografic. Dintre acestea, un loc aparte îl ocupă o delicată vază decorată în tehnica cloisonné, produsă în epoca Meiji (1869-1912).
Text oferit de Dr. Ioan Paul Colta, curator artă asiatică, restaurator expert:
”Tehnica cloisonné-ului (shippō în limba japoneză) a atins, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în Japonia, apogeul din punct de vedere tehnic și artistic.
Această tehnică de decorare a obiectelor din metal este originară din Orientul Apropiat, unde a fost utilizată, în antichitate, la decorarea bijuteriilor. De acolo s-a răspândit atât înspre Occident cât și spre Orientul Îndepărtat. Evoluția ulterioară a fost una diferită, pietrele prețioase fiind înlocuite cu smalțul vitros. Tehnica cloisonné-ului a ajuns, din China, și în Japonia. Cercetările arheologice recente au scos la iveală faptul că aceasta a fost cunoscută încă din secolul al VIII-lea. În epoca Meiji, tehnica a fost perfecționată de Kaji Tsunekichi (1803-1883) în atelierul său din Nagoya. Artistul a izbutit să creeze, prin metodologiile sale inovatoare, o școală renumită și să popularizeze această formă de artă în întreaga țară.
Decorarea obiectului, produs cel mai adesea dintr-un aliaj de cupru, se realiza, potrivit acestei elaborate tehnici, prin crearea pe suprafața sa a unor compartimente (cloisons în limba franceză, de unde și numele), obținute prin aplicarea unor benzi subțiri de alamă, argint sau aur, ce urmăreau o anumită formă. Interstițiile obținute erau umplute cu o pastă din pulbere de smalț, adesea de mai multe culori. Obiectul era apoi ars într-un cuptor la o temperatură ridicată. Ultima etapă presupunea finisarea manuală a artefactului.
Vaza din colecția muzeului arădean este realizată în stilul Owari, specific manufacturilor din Ama și Nagoya. Decorul amintește de gravurile din genul kachō-ga (imagini cu păsări și flori) ale lui Andō Hiroshige și Katsushika Hokusai, doi dintre marii maeștri care au abordat această temă. Partea inferioară și cea superioară a vasului sunt decorate minuțios cu motive florale. Centrul de interes îl reprezintă însă pentru privitor zona mediană unde, pe un fundal albastru cobalt, se profilează, într-o manieră stilizată, patru vrăbii. Trei surprinse în zbor, printre frunze de bambus, iar o a patra așezată pe o creangă. Bambusul este planta cu care de altfel această pasăre a fost cel mai adesea asociată în imageria niponă. Eleganța lujerilor de bambus a fost sporită prin inserarea în compoziție și a unor grațioase flori de bujor”.
Muzeul de Artă (str. Gheorghe Popa de Teiuș 2-4, etaj II)
Marți-Duminică: 09.00-17.00
4.756 ron
4.194 ron
