În cadrul proiectului muzeal „Exponatul lunii” dorim să evidenţiem importanţa educaţiei pentru formarea şi dezvoltarea personalităţii copiilor din toate timpurile. Astfel, pentru luna iunie propunem, ca exponat al muzeului arădean, o fotografie de la punerea pietrei de temelie a şcolii confesionale ortodoxe române din Nădlac şi a sălii de joc. Fotografia face parte din Colecția de Istorie a Complexului Muzeal Arad, fiind donată de învăţătoarea Nicoleta Puşcaş.
Text oferit de dr. Gabriela Marco, responsabil Colecție de Istorie a Complexului Muzeal Arad:
”La data de 28 iunie / 11 iulie 1909, acum 123 de ani, s-a pus piatra de temelie a clădirii şcolii confesionale centrale din Nădlac şi a sălii de joc. Această impunătoare clădire s-a ridicat pe locul unei foste clădiri, în care a activat şcoala (construită în anul 1840), dar care nu mai corespundea standardelor sociale şi economice de la început de secol XX.
În anul 1909 s-a hotărât ca adunarea generală a „Reuniunii Învăţătorilor români de la şcoalele poporale confesionale ortodoxe din protopopiatele arădene I-VII” din anul următor să se desfăşoare la Nădlac. Această asociaţie promova drepturile profesionale ale cadrelor didactice la nivel confesional ortodox. Organiza întruniri anuale pe teme pedagogice, unde se discutau cele mai noi metode de predare şi învăţare. La propunerea directorului local, învăţător George Petrovici, în anul 1910 la Nădlac s-a desfăşurat unica adunare generală în altă locaţie decât oraşul Arad. În „aşteptarea” acestui important eveniment, comitetul şi sinodul parohial, în concordanţă cu autorităţile civile şi eclesiastice, au hotărât construirea unei noi clădiri şcolare, după planurile nădlăcanului Iosif Krim. Clădirea şcolii include 3 săli de clasă, locuinţa unui învăţător, sala de consfătuire a comitetului parohial şi sala de joc, unde se întruneau tinerii ortodocşi duminicile şi la sărbători, care, ulterior, după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost transformată în sală de sport pentru elevii din clasele I-IV, care studiază în acest local. Pentru edificarea şcolii s-au folosit aproximativ 900.000 cărămizi. Cheltuielile financiare au fost suportate integral de către Biserică, banii provenind din economiile păstrate la Casa de Credit „Nădlăcana”, precum şi din arenda pământurilor bisericeşti.
Cu prilejul punerii pietrei de temelie s-a redactat un document comemorativ, o adevărată „capsulă a timpului”, act păstrat în Arhiva Parohială. Totodată s-a realizat şi o fotografie, care a devenit un adevărat document vizual peste timp, prin care se evidenţiază societatea nădlăcană din primii ani ai secolului XX. Fotografia înfăţişează momentul festiv de sfințire a pietrei de temelie şi a lucrărilor de construcţie a şcolii nădlăcane, fiind realizată de un artist fotograf privat de la Mako.
Fotografia este alb-negru, peste care patina timpului şi-a pus amprenta. Are aproximativ formatul unei foi ministeriale, fiind protejată de passepartout.
În prim plan, remarcăm figurile preoţilor nădlăcani Vincenţiu Marcovici şi Nicolae Chicin, alături de soţiile lor. Aceşti doi preoţi fac parte din adevărate dinastii de preoţi. În timpul păstoririi lor la Nădlac, s-a realizat „înfrumuseţarea” interioară a bisericii – pictură, sculptură, pavimentare – realizată de pictorul academic Ioan Zaicu şi familia de sculptori Bosioc (tatăl Nestor, cu fiii Iosif şi Iuliu). Înainte de a sluji la Altarul bisericii nădlăcane, Nicolae Chicin a fost profesor de muzică la Institutul Pedagogic-Teologic din Arad. De asemenea, sunt prezenţi învăţătorii confesionali: George Petrovici (care era director şcolar local), Uroş Totorean, Romul Tăucean şi Sidonia Tăucean. Primii doi învăţători au făcut parte din delegaţia care a reprezentat Cercul electoral Nădlac la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Tot în prim plan, în partea stângă a fotografiei se distinge epitropul şcolar Petru Flocos, care a fost principalul furnizor al materialelor de construcţie şi supervizor al lucrării din partea comitetului parohial. În plan secund se pot observa alţi membri distinşi ai intelectualității nădlăcane, precum şi numeroşi credincioşi participanţi la momentul festiv de punere a pietrei de temelie la şcoală şi sala de joc.”
Vă invităm să descoperiţi această veritabilă „capsulă a timpului”, care evidenţiază societatea nădlăcană de la început de secol XX. Fotografia selectată pentru „Exponatul lunii” iunie poate fi admirată la Complexul Muzeal Arad, Expoziția de Istorie din Palatul Cultural, etajul 2 (intrarea dinspre Parcul copiilor), programul de vizitare fiind de marţi până duminică între orele 9.00-17.00, cu ultima intrare a publicului la ora 16.30.
Serviciul proiecte,
educație muzeală și marketing cultural
COMPLEXUL MUZEAL ARAD
În cadrul proiectului muzeal „Exponatul lunii” dorim să evidenţiem importanţa educaţiei pentru formarea şi dezvoltarea personalităţii copiilor din toate timpurile. Astfel, pentru luna iunie propunem, ca exponat al muzeului arădean, o fotografie de la punerea pietrei de temelie a şcolii confesionale ortodoxe române din Nădlac şi a sălii de joc. Fotografia face parte din Colecția de Istorie a Complexului Muzeal Arad, fiind donată de învăţătoarea Nicoleta Puşcaş.
Text oferit de dr. Gabriela Marco, responsabil Colecție de Istorie a Complexului Muzeal Arad:
”La data de 28 iunie / 11 iulie 1909, acum 123 de ani, s-a pus piatra de temelie a clădirii şcolii confesionale centrale din Nădlac şi a sălii de joc. Această impunătoare clădire s-a ridicat pe locul unei foste clădiri, în care a activat şcoala (construită în anul 1840), dar care nu mai corespundea standardelor sociale şi economice de la început de secol XX.
În anul 1909 s-a hotărât ca adunarea generală a „Reuniunii Învăţătorilor români de la şcoalele poporale confesionale ortodoxe din protopopiatele arădene I-VII” din anul următor să se desfăşoare la Nădlac. Această asociaţie promova drepturile profesionale ale cadrelor didactice la nivel confesional ortodox. Organiza întruniri anuale pe teme pedagogice, unde se discutau cele mai noi metode de predare şi învăţare. La propunerea directorului local, învăţător George Petrovici, în anul 1910 la Nădlac s-a desfăşurat unica adunare generală în altă locaţie decât oraşul Arad. În „aşteptarea” acestui important eveniment, comitetul şi sinodul parohial, în concordanţă cu autorităţile civile şi eclesiastice, au hotărât construirea unei noi clădiri şcolare, după planurile nădlăcanului Iosif Krim. Clădirea şcolii include 3 săli de clasă, locuinţa unui învăţător, sala de consfătuire a comitetului parohial şi sala de joc, unde se întruneau tinerii ortodocşi duminicile şi la sărbători, care, ulterior, după cel de-al Doilea Război Mondial, a fost transformată în sală de sport pentru elevii din clasele I-IV, care studiază în acest local. Pentru edificarea şcolii s-au folosit aproximativ 900.000 cărămizi. Cheltuielile financiare au fost suportate integral de către Biserică, banii provenind din economiile păstrate la Casa de Credit „Nădlăcana”, precum şi din arenda pământurilor bisericeşti.
Cu prilejul punerii pietrei de temelie s-a redactat un document comemorativ, o adevărată „capsulă a timpului”, act păstrat în Arhiva Parohială. Totodată s-a realizat şi o fotografie, care a devenit un adevărat document vizual peste timp, prin care se evidenţiază societatea nădlăcană din primii ani ai secolului XX. Fotografia înfăţişează momentul festiv de sfințire a pietrei de temelie şi a lucrărilor de construcţie a şcolii nădlăcane, fiind realizată de un artist fotograf privat de la Mako.
Fotografia este alb-negru, peste care patina timpului şi-a pus amprenta. Are aproximativ formatul unei foi ministeriale, fiind protejată de passepartout.
În prim plan, remarcăm figurile preoţilor nădlăcani Vincenţiu Marcovici şi Nicolae Chicin, alături de soţiile lor. Aceşti doi preoţi fac parte din adevărate dinastii de preoţi. În timpul păstoririi lor la Nădlac, s-a realizat „înfrumuseţarea” interioară a bisericii – pictură, sculptură, pavimentare – realizată de pictorul academic Ioan Zaicu şi familia de sculptori Bosioc (tatăl Nestor, cu fiii Iosif şi Iuliu). Înainte de a sluji la Altarul bisericii nădlăcane, Nicolae Chicin a fost profesor de muzică la Institutul Pedagogic-Teologic din Arad. De asemenea, sunt prezenţi învăţătorii confesionali: George Petrovici (care era director şcolar local), Uroş Totorean, Romul Tăucean şi Sidonia Tăucean. Primii doi învăţători au făcut parte din delegaţia care a reprezentat Cercul electoral Nădlac la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918. Tot în prim plan, în partea stângă a fotografiei se distinge epitropul şcolar Petru Flocos, care a fost principalul furnizor al materialelor de construcţie şi supervizor al lucrării din partea comitetului parohial. În plan secund se pot observa alţi membri distinşi ai intelectualității nădlăcane, precum şi numeroşi credincioşi participanţi la momentul festiv de punere a pietrei de temelie la şcoală şi sala de joc.”
Vă invităm să descoperiţi această veritabilă „capsulă a timpului”, care evidenţiază societatea nădlăcană de la început de secol XX. Fotografia selectată pentru „Exponatul lunii” iunie poate fi admirată la Complexul Muzeal Arad, Expoziția de Istorie din Palatul Cultural, etajul 2 (intrarea dinspre Parcul copiilor), programul de vizitare fiind de marţi până duminică între orele 9.00-17.00, cu ultima intrare a publicului la ora 16.30.
Serviciul proiecte,
educație muzeală și marketing cultural
COMPLEXUL MUZEAL ARAD
4.756 ron
4.194 ron
