Comisia Europeană a stabilit în ocombrie anul trecut, un termen de două luni, ca România să se conformeze cu privire la adoptarea programelor naţionale de control al poluării atmosferice, în vederea atingerii unor parametri de calitate a aerului, care să nu genereze efecte negative sau riscuri pentru sănătatea populației şi pentru mediu. România are deja cinci proceduri de infringement în domeniul calităţii aerului şi poluării industriale, aflate în fază precontencioasă sau contencioasă.
Termenul acordat de către Comisia Europeană a expirat, din păcate măsurile ce trebuiau luate de către instituțiile abilitate întârzie să apară și în continuare ne confruntăm cu depășiri semnificative ale parametrilor de calitate a aerului.
Consider că este impetuos necesar și cât de urgent, un dialog între instituţiile responsabile, o dezbatere pentru a găsi soluţii imediate şi concrete, astfel încât să se evite penalităţile pe care riscăm să le plătim şi mai rău putem ajunge în situaţia de a pierde fondurile europene destinate României în contextul Pactului Verde European.
Fac un apel la toate unitățile responsabile, la ministrul mediului, apelor şi pădurilor, la autorităţile locale din marile oraşe, să abordeze cu prioritate problemele generate de poluarea aerului la nivel naţional. Extinderea reţelei oficiale de senzori nu este suficientă, sunt necesare soluţii pentru scăderea poluării aerului. Stimularea achiziţionării de vehicule electrice şi sporirea numărului de staţii de încărcare, controlul şi sancţionarea drastică a incinerării gunoaielor, reglementarea şi verificarea activităţii incineratoarelor din România, modernizarea parcurilor auto pentru transportul public, monitorizarea marilor şantiere urbane, amenajarea de spaţii verzi şi piste pentru biciclete – sunt doar câteva din măsurile concrete care pot fi implementate pe termen scurt şi mediu.
Sunt deschis la dialog, să sprijin orice iniţiativă care să ducă la aplicarea de urgenţă a măsurilor menţionate. Nu e suficient să ne asumăm o direcţie de parcurs, aşa cum am făcut prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă,împreună trebuie să trecem rapid de la măsurile scrise pe hârtie la lucruri concrete.
Comisia Europeană a stabilit în ocombrie anul trecut, un termen de două luni, ca România să se conformeze cu privire la adoptarea programelor naţionale de control al poluării atmosferice, în vederea atingerii unor parametri de calitate a aerului, care să nu genereze efecte negative sau riscuri pentru sănătatea populației şi pentru mediu. România are deja cinci proceduri de infringement în domeniul calităţii aerului şi poluării industriale, aflate în fază precontencioasă sau contencioasă.
Termenul acordat de către Comisia Europeană a expirat, din păcate măsurile ce trebuiau luate de către instituțiile abilitate întârzie să apară și în continuare ne confruntăm cu depășiri semnificative ale parametrilor de calitate a aerului.
Consider că este impetuos necesar și cât de urgent, un dialog între instituţiile responsabile, o dezbatere pentru a găsi soluţii imediate şi concrete, astfel încât să se evite penalităţile pe care riscăm să le plătim şi mai rău putem ajunge în situaţia de a pierde fondurile europene destinate României în contextul Pactului Verde European.
Fac un apel la toate unitățile responsabile, la ministrul mediului, apelor şi pădurilor, la autorităţile locale din marile oraşe, să abordeze cu prioritate problemele generate de poluarea aerului la nivel naţional. Extinderea reţelei oficiale de senzori nu este suficientă, sunt necesare soluţii pentru scăderea poluării aerului. Stimularea achiziţionării de vehicule electrice şi sporirea numărului de staţii de încărcare, controlul şi sancţionarea drastică a incinerării gunoaielor, reglementarea şi verificarea activităţii incineratoarelor din România, modernizarea parcurilor auto pentru transportul public, monitorizarea marilor şantiere urbane, amenajarea de spaţii verzi şi piste pentru biciclete – sunt doar câteva din măsurile concrete care pot fi implementate pe termen scurt şi mediu.
Sunt deschis la dialog, să sprijin orice iniţiativă care să ducă la aplicarea de urgenţă a măsurilor menţionate. Nu e suficient să ne asumăm o direcţie de parcurs, aşa cum am făcut prin Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă,împreună trebuie să trecem rapid de la măsurile scrise pe hârtie la lucruri concrete.