România a involuat faţă de anul precedent în clasamentul anual Doing Business, care monitorizează legislaţia aplicabilă mediului de afaceri, ce guvernează societăţile comerciale naţionale mici şi mijlocii. Unul dintre indicatorii urmăriţi este racordarea la reţeaua de electricitate. Astfel, în ţara noastră, pentru obţinerea unei racordări noi, un întreprinzător trebuie să aştepte cu aproximativ trei luni mai mult decât media UE şi cu cinci luni mai mult decât în statele UE cu cele mai rapide formalităţi - Austria şi Germania. Dacă în 2017, indicatorul înregistra valoarea de 134, în 2018 acesta este de 147, pentru racordarea la reţeaua de electricitate fiind necesară îndeplinirea a nouă formalităţi şi o perioadă de aproximativ 200 de zile.
Pe de altă parte, expansiunea imobiliară către periferia marilor oraşe a generat o serie de probleme pentru oamenii care şi-au cumpărat locuinţe în aceste zone. Cele mai stringente dintre acestea se referă la asigurarea utilităţilor şi a infrastructurii. În anul 2016, din datele prezentate de mass-media, aflăm că aproximativ 100.000 de gospodării din România erau neelectrificate, peste 60% dintre acestea găsindu-se în aria acoperită de Electrica, companie ce are ca acţionar majoritar statul. Fac referire la aceste date, deoarece, conform declaraţiilor lor scrise şi disponibile în răspunsurile la întrebările publicate pe pagina web a Camerei Deputaţilor, nici Ministerul Energiei, nici Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi nici Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu deţin informaţii privind localităţile şi gospodăriile rămase de electrificat la nivel naţional.
Conform răspunsului primit la interpelarea adresată ministrului energiei, Programul Naţional de Electrificare 2012 – 2016 nu s-a mai implementat, pentru că actul normativ necesar nu a fost aprobat de Guvern. În schimb, s-a aprobat un memorandum cu tema „
Continuarea programului de electrificare a localităţilor existente şi extinderea reţelelor de distribuţie”, prin care urma să se constituie un comitet tehnic interministerial format din specialişti şi coordonat de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Acesta trebuia să evaluzeze necesarul de resurse financiare pentru realizarea programului de electrificare şi să determine impactul bugetar al investiţiilor, să stabilească un mecanism de alocare a resurselor pentru finalizarea (!) proiectelor de electrificare şi să prezinte un nou act normativ, cu aplicabilitate în perioada 2013 – 2016. Cum doar acestea au fost informaţiile, m-am adresat ulterior ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, domnul Paul Stănescu, care a răspuns sec că atribuţiile în acest caz revin Ministerului Energiei.
Capitolul Administraţie Publică. Politici Regionale al Programului de Guvernare PSD 2017 - 2020, începe astfel: „Nu există cetăţean care să nu îşi dorească o locuinţă cu tot confortul – apă, canalizare, căldură, energie electrică [...] Este ceva ideal? [...] Cine trebuie să rezolve aceste nevoi ale cetăţeanului? [...] Răspunsul este simplu şi în acelaşi timp complex: cel care trebuie să aibă grijă de nevoile cetăţeanului este statul, prin toate structurile sale administrative.” În 2018 însă, situaţia racordării populaţiei la reţelele electrice la nivel naţional este o enigmă, date oficiale nu deţine nimeni, iar autorităţile publice centrale se află într-o continuă beznă încă din 2012, când s-a stabilit un program naţional de electrificare, care nu a fost implementat niciodată. Tot înainte spre un viitor luminos.
România a involuat faţă de anul precedent în clasamentul anual Doing Business, care monitorizează legislaţia aplicabilă mediului de afaceri, ce guvernează societăţile comerciale naţionale mici şi mijlocii. Unul dintre indicatorii urmăriţi este racordarea la reţeaua de electricitate. Astfel, în ţara noastră, pentru obţinerea unei racordări noi, un întreprinzător trebuie să aştepte cu aproximativ trei luni mai mult decât media UE şi cu cinci luni mai mult decât în statele UE cu cele mai rapide formalităţi - Austria şi Germania. Dacă în 2017, indicatorul înregistra valoarea de 134, în 2018 acesta este de 147, pentru racordarea la reţeaua de electricitate fiind necesară îndeplinirea a nouă formalităţi şi o perioadă de aproximativ 200 de zile.
Pe de altă parte, expansiunea imobiliară către periferia marilor oraşe a generat o serie de probleme pentru oamenii care şi-au cumpărat locuinţe în aceste zone. Cele mai stringente dintre acestea se referă la asigurarea utilităţilor şi a infrastructurii. În anul 2016, din datele prezentate de mass-media, aflăm că aproximativ 100.000 de gospodării din România erau neelectrificate, peste 60% dintre acestea găsindu-se în aria acoperită de Electrica, companie ce are ca acţionar majoritar statul. Fac referire la aceste date, deoarece, conform declaraţiilor lor scrise şi disponibile în răspunsurile la întrebările publicate pe pagina web a Camerei Deputaţilor, nici Ministerul Energiei, nici Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei şi nici Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice nu deţin informaţii privind localităţile şi gospodăriile rămase de electrificat la nivel naţional.
Conform răspunsului primit la interpelarea adresată ministrului energiei, Programul Naţional de Electrificare 2012 – 2016 nu s-a mai implementat, pentru că actul normativ necesar nu a fost aprobat de Guvern. În schimb, s-a aprobat un memorandum cu tema „
Continuarea programului de electrificare a localităţilor existente şi extinderea reţelelor de distribuţie”, prin care urma să se constituie un comitet tehnic interministerial format din specialişti şi coordonat de Ministerul Administraţiei şi Internelor. Acesta trebuia să evaluzeze necesarul de resurse financiare pentru realizarea programului de electrificare şi să determine impactul bugetar al investiţiilor, să stabilească un mecanism de alocare a resurselor pentru finalizarea (!) proiectelor de electrificare şi să prezinte un nou act normativ, cu aplicabilitate în perioada 2013 – 2016. Cum doar acestea au fost informaţiile, m-am adresat ulterior ministrului dezvoltării regionale şi administraţiei publice, domnul Paul Stănescu, care a răspuns sec că atribuţiile în acest caz revin Ministerului Energiei.
Capitolul Administraţie Publică. Politici Regionale al Programului de Guvernare PSD 2017 - 2020, începe astfel: „Nu există cetăţean care să nu îşi dorească o locuinţă cu tot confortul – apă, canalizare, căldură, energie electrică [...] Este ceva ideal? [...] Cine trebuie să rezolve aceste nevoi ale cetăţeanului? [...] Răspunsul este simplu şi în acelaşi timp complex: cel care trebuie să aibă grijă de nevoile cetăţeanului este statul, prin toate structurile sale administrative.” În 2018 însă, situaţia racordării populaţiei la reţelele electrice la nivel naţional este o enigmă, date oficiale nu deţine nimeni, iar autorităţile publice centrale se află într-o continuă beznă încă din 2012, când s-a stabilit un program naţional de electrificare, care nu a fost implementat niciodată. Tot înainte spre un viitor luminos.
4.756 ron
4.194 ron
