Imagini dezolante pot fi văzute în parcul Pădurice, la doar câţiva paşi de centrul Aradului, acolo unde mulţi arădeni aleg şă îşi petreacă timpul liber, împreună cu copii, prietenii, familia sau nepoţii.
Odată cu venirea toamnei, gunoaiele aflate pe spaţiul verde au fost acoperite cu un strat gros de frunze şi totul pare curat, doar coşurile de gunoi rupte, băncile scrise şi trotuarele nemăturate ne readuc cu picioarele pe pământ reamintindu-ne că suntem într-un parc din Arad. Însă dacă parcul are un farmec aparte dat de pătura de frunze căzute din copaci, acelaşi lucrunu se poate spune şi despre lacul Pădurice care s-a transformat din nou într-o groapă de gunoi.
Dacă o bună parte din pungile, peturile, ambalajele, cojile de seminţe şi mucurile de ţigară au fost puse la iernat de către mama-natură sub stratul de frunze, unele dintre ele au fost purtate de vânt şi au ajuns pe luciul apei, purtate de curenţii de aer de-a lungul şi de-a latul lacului.
În completarea dezolantului tabloul de toamnă, pe lângă frunze şi tona de materiale plastice din lac, plutesc în voie şi câţiva porumbei...morţi, în descompunere. Printre pungi, sticle şi pahare de carton, leşurile păsărilor moarte îşi fac loc pe marginea lacului, spre dezgustul puţinilor arădeni care îşi găsesc timp să se reculeagă în oaza de natură din parcul Pădurice.
De întreţinerea spaţiului verde şi a mobilierului din parcul Pădurice este responsabilă Gospodărirea Comunală însă în cazul lacului situaţia este una complicată şi tipic românească. Pentru curăţarea apei, sunt necesare drumuri, hârtii, aprobări, ştampile şi semnături peste semnături...mai pe scurt, pentru că este vorba de apă- mai exact un lac de agrement, lucrările de salubrizare trebuiesc făcute de personal specializat pentru evitarea tuturor pericolelor, doar în anumite perioade ale anului, pentru a nu perturba flora şi fauna din apă şi doar sub stricta supraveghere unor salvatori pregătiţi să întervină în cazul în care cineva ar cădea de pe plută în apă. Un demers greoi care ar putea fi evitat prin simpla folosire a coşurilor de gunoi din parc.
Si cum lacul Pădurice nu deţine un sistem de autocurăţare ca orice baltă sau lac de agrement din orice ţară civilizată, autorităţile locale sunt nevoite să cureţe apa prin metode rudimentare şi ineficiente, tipice secolului trecut.
Până la o nouă acţiune de salubrizare a lacului Pădurice, rămânem cu mizeria pe care singuri o perpetuăm- dovada indubitabilă a faptului că mai avem de lucrat la capitolul "educaţie civică" şi cu speranţa că poate, mama natură îşi va intra în rol şi va ascunde pe fundul apei incompetenţa autorităţilor dar şi ruşinea arădenilor care, se străduie parcă, să transforme lacul într-o imensă groapă de gunoi.
Imagini dezolante pot fi văzute în parcul Pădurice, la doar câţiva paşi de centrul Aradului, acolo unde mulţi arădeni aleg şă îşi petreacă timpul liber, împreună cu copii, prietenii, familia sau nepoţii.
Odată cu venirea toamnei, gunoaiele aflate pe spaţiul verde au fost acoperite cu un strat gros de frunze şi totul pare curat, doar coşurile de gunoi rupte, băncile scrise şi trotuarele nemăturate ne readuc cu picioarele pe pământ reamintindu-ne că suntem într-un parc din Arad. Însă dacă parcul are un farmec aparte dat de pătura de frunze căzute din copaci, acelaşi lucrunu se poate spune şi despre lacul Pădurice care s-a transformat din nou într-o groapă de gunoi.
Dacă o bună parte din pungile, peturile, ambalajele, cojile de seminţe şi mucurile de ţigară au fost puse la iernat de către mama-natură sub stratul de frunze, unele dintre ele au fost purtate de vânt şi au ajuns pe luciul apei, purtate de curenţii de aer de-a lungul şi de-a latul lacului.
În completarea dezolantului tabloul de toamnă, pe lângă frunze şi tona de materiale plastice din lac, plutesc în voie şi câţiva porumbei...morţi, în descompunere. Printre pungi, sticle şi pahare de carton, leşurile păsărilor moarte îşi fac loc pe marginea lacului, spre dezgustul puţinilor arădeni care îşi găsesc timp să se reculeagă în oaza de natură din parcul Pădurice.
De întreţinerea spaţiului verde şi a mobilierului din parcul Pădurice este responsabilă Gospodărirea Comunală însă în cazul lacului situaţia este una complicată şi tipic românească. Pentru curăţarea apei, sunt necesare drumuri, hârtii, aprobări, ştampile şi semnături peste semnături...mai pe scurt, pentru că este vorba de apă- mai exact un lac de agrement, lucrările de salubrizare trebuiesc făcute de personal specializat pentru evitarea tuturor pericolelor, doar în anumite perioade ale anului, pentru a nu perturba flora şi fauna din apă şi doar sub stricta supraveghere unor salvatori pregătiţi să întervină în cazul în care cineva ar cădea de pe plută în apă. Un demers greoi care ar putea fi evitat prin simpla folosire a coşurilor de gunoi din parc.
Si cum lacul Pădurice nu deţine un sistem de autocurăţare ca orice baltă sau lac de agrement din orice ţară civilizată, autorităţile locale sunt nevoite să cureţe apa prin metode rudimentare şi ineficiente, tipice secolului trecut.
Până la o nouă acţiune de salubrizare a lacului Pădurice, rămânem cu mizeria pe care singuri o perpetuăm- dovada indubitabilă a faptului că mai avem de lucrat la capitolul "educaţie civică" şi cu speranţa că poate, mama natură îşi va intra în rol şi va ascunde pe fundul apei incompetenţa autorităţilor dar şi ruşinea arădenilor care, se străduie parcă, să transforme lacul într-o imensă groapă de gunoi.
4.756 ron
4.194 ron
