Seamănă a desene animate o parte a politicii arădene. Câteva personaje colorate încearcă să facă jocurile la Arad din culisele partidelor politice. Personajul central este Caius Parpală, erijat într-un Megamind, tăt minte şi uşor malefic, maestru al combinaţiilor cu miză personală. În jurul lui gravitează vreo şapte pitici, pe care îi duce ba de mână, ba de nas spre tot felul de scenarii fantastice.
Megamind Parpală nu este lipsit de inteligenţă. i-a ieşit o dată: a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean prin combinaţii de culise abile, negocieri, trădări, fără să aibă voturi în spate, aşa cum sunt regulile politichiei. De atunci, a tot încercat degeaba. A prins gustul combinaţiilor şi a trăit cu mirajul succesului. S-au dus de atunci aproape 20 de ani, dar nu se lasă. N-a ieşit mare lucru, dar nici catastrofă n-a fost: şi-a găsit un loc călduţ din care să adune în jurul său pitici creduli cu care să facă planuri şi combinaţii.
Ultimul plan este preluarea PNL. Ideea e simplă: Megamind Parpală vrea să folosească ideea „vechiului PNL”, pentru a-i da la o parte pe Falcă şi echipa sa. Teoretic, ar fi o talibanizare a vechilor liberali, practic, Parpală a adunat toţi nemulţumiţii din PNL, inclusiv fostul PD şi toată infrastructura adversarilor PNL din Arad.
Ca să fim bine înţeleşi – Parpală se vrea păpuşarul care trage sforile în PNL, dar stă foarte bine ancorat în combinaţia ALDE – PSD. În perioada în care toţi directorii zboară din funcţii să le facă loc unor alde Vărcuş, Cheşa, Violeta Varga de la PSD, Megamind e bine merci director. Cum aşa? Aşa bine, susţinut de ALDE, via relaţiei speciale cu Tăriceanu.
De aici, calea e deschisă spre o colaborare reciproc avantajoasă cu PSD. Afinitatea cu PSD s-a păstrat, prin relaţia specială cu Dorel Căprar, fostă marionetă a maestrului Parpală în PSD. Toată presa care susţine PSD are de luni bune o campanie virulentă pentru a face pârtie planului lui Parpală: presiuni asupra lui Cionca să trădeze şi să preia partidul, ideea invalidării alegerilor, atacurile la Falcă şi echipa sa, inducerea ideii că PNL e rupt. Este plauzibil că unii dintre aleşii locali ai PNL au fost păcăliţi că se vor alege cu ceva din această relaţie, că vor primi nişte bănuţi de la Guvern, via Parpală-PSD.
Sigur, Megamind Parpală nu-şi asumă o poziţie în linia întâi a luptei. A adunat în jurul său câţiva pitici pe care îi manevrează mai mult sau mai puţin abil. Printre ei, senatorul Neluţu Cristina, predestinat parcă prin prenumele cu diminutiv să rămână mic şi prin numele la feminin să fie slab. Trăieşte probabil cu iluzia că s-a făcut mare, pentru că în lumea lui Megamind Parpală nu ai nevoie de voturi să fii om politic, poţi fi senator listac toată viaţa. A adunat şi răniţii şi rămaşii pe dinafară din vechiul PD. Foloseşte şi alimentează frustrările unora, ambiţiile şi energiile altora (Călin Abrudan, de pildă).
Nu este suficient. Cu sforari şi pitici nu se câştigă alegerile. Nimeni din conducerea PNL Bucureşti nu va omorî o echipă care câştigă alegerile de patru cicluri electorale, de dragul lui Megamind şi a celor şapte pitici veseli şi ineficienţi. Şi nici n-ar putea să o facă. Poate la PSD, unde e una dintre cele mai slabe organizaţii din ţară, dar la PNL, unde este una dintre cele mai tari organizaţii ale partidului, treburile se aşează altfel.
T.B.
Seamănă a desene animate o parte a politicii arădene. Câteva personaje colorate încearcă să facă jocurile la Arad din culisele partidelor politice. Personajul central este Caius Parpală, erijat într-un Megamind, tăt minte şi uşor malefic, maestru al combinaţiilor cu miză personală. În jurul lui gravitează vreo şapte pitici, pe care îi duce ba de mână, ba de nas spre tot felul de scenarii fantastice.
Megamind Parpală nu este lipsit de inteligenţă. i-a ieşit o dată: a câştigat preşedinţia Consiliului Judeţean prin combinaţii de culise abile, negocieri, trădări, fără să aibă voturi în spate, aşa cum sunt regulile politichiei. De atunci, a tot încercat degeaba. A prins gustul combinaţiilor şi a trăit cu mirajul succesului. S-au dus de atunci aproape 20 de ani, dar nu se lasă. N-a ieşit mare lucru, dar nici catastrofă n-a fost: şi-a găsit un loc călduţ din care să adune în jurul său pitici creduli cu care să facă planuri şi combinaţii.
Ultimul plan este preluarea PNL. Ideea e simplă: Megamind Parpală vrea să folosească ideea „vechiului PNL”, pentru a-i da la o parte pe Falcă şi echipa sa. Teoretic, ar fi o talibanizare a vechilor liberali, practic, Parpală a adunat toţi nemulţumiţii din PNL, inclusiv fostul PD şi toată infrastructura adversarilor PNL din Arad.
Ca să fim bine înţeleşi – Parpală se vrea păpuşarul care trage sforile în PNL, dar stă foarte bine ancorat în combinaţia ALDE – PSD. În perioada în care toţi directorii zboară din funcţii să le facă loc unor alde Vărcuş, Cheşa, Violeta Varga de la PSD, Megamind e bine merci director. Cum aşa? Aşa bine, susţinut de ALDE, via relaţiei speciale cu Tăriceanu.
De aici, calea e deschisă spre o colaborare reciproc avantajoasă cu PSD. Afinitatea cu PSD s-a păstrat, prin relaţia specială cu Dorel Căprar, fostă marionetă a maestrului Parpală în PSD. Toată presa care susţine PSD are de luni bune o campanie virulentă pentru a face pârtie planului lui Parpală: presiuni asupra lui Cionca să trădeze şi să preia partidul, ideea invalidării alegerilor, atacurile la Falcă şi echipa sa, inducerea ideii că PNL e rupt. Este plauzibil că unii dintre aleşii locali ai PNL au fost păcăliţi că se vor alege cu ceva din această relaţie, că vor primi nişte bănuţi de la Guvern, via Parpală-PSD.
Sigur, Megamind Parpală nu-şi asumă o poziţie în linia întâi a luptei. A adunat în jurul său câţiva pitici pe care îi manevrează mai mult sau mai puţin abil. Printre ei, senatorul Neluţu Cristina, predestinat parcă prin prenumele cu diminutiv să rămână mic şi prin numele la feminin să fie slab. Trăieşte probabil cu iluzia că s-a făcut mare, pentru că în lumea lui Megamind Parpală nu ai nevoie de voturi să fii om politic, poţi fi senator listac toată viaţa. A adunat şi răniţii şi rămaşii pe dinafară din vechiul PD. Foloseşte şi alimentează frustrările unora, ambiţiile şi energiile altora (Călin Abrudan, de pildă).
Nu este suficient. Cu sforari şi pitici nu se câştigă alegerile. Nimeni din conducerea PNL Bucureşti nu va omorî o echipă care câştigă alegerile de patru cicluri electorale, de dragul lui Megamind şi a celor şapte pitici veseli şi ineficienţi. Şi nici n-ar putea să o facă. Poate la PSD, unde e una dintre cele mai slabe organizaţii din ţară, dar la PNL, unde este una dintre cele mai tari organizaţii ale partidului, treburile se aşează altfel.
T.B.
4.756 ron
4.194 ron
