Balanţa se înclină vizibil, în conflictul din interiorul PSD, în favoarea lui Mihai Fifor. Preşedintele PSD Arad, Dorel Căprar, a suferit în ultima perioadă o serie de umilinţe, extrem de vizibile în interiorul partidului. A devenit evident deja că PSD Arad este condus de fapt de Fifor, din afara Aradului, deci a devenit un fel de colonie politică la cheremul senatorului oltean. Abil, Fifor foloseşte conducerea centrală a PSD, dar îşi construieşte o echipă şi la Arad. În aceste condiţii, zilele lui Căprar în funcţia de preşedinte par numărate.
Venirea lui Fifor
Senatorul Fifor a „descălecat” la Arad după prezidenţialele din 2015. Coordonator al campaniei lui Ponta în regiunea noastră, dar şi izgonit practic de la Craiova de Olguţa Vasilescu şi echipa sa, a găsit la Arad locul propice pentru a se relansa politic. Bine poziţionat la Bucureşti, a primit acceptul lui Dorel Căprar de a veni la Arad. Ce calcule a făcut Căprar? Pe de o parte, nu a dorit să se opună solicitării conducerii PSD: un refuz s-ar fi întors împotriva sa dacă rezultatele la locale erau defavorabile. Deci, Căprar s-a pus la adăpost. Apoi, a încercat să îşi onoreze promisiunile făcute unor oameni care aşteptau funcţii la Arad. Cum membrii Guvernului Ponta nu îl luau în seamă, aştepta degeaba tot felul de numiri politice. Fifor, liderul grupului senatorial şi în cărţi pentru Ministerul Transporturilor, era persoana influentă care ar fi putut rezolva aceste obligaţii ale lui Căprar.
Fifor - şef informal, Căprar – preşedinte frustrat
Dar n-a fost să fie! La scurt timp, Ponta a demisionat din funcţia de premier şi a scos PSD de la guvernare. S-au dus planurile de numire a clientelei politice via-Fifor. În schimb, senatorul oltean a prins nebănuite rădăcini la Arad: a început o serie de întâlniri cu notabilităţi locale, cu membrii de partid, a făcut strategii, promisiuni etc. Coada la PSD s-a mutat de la cabinetul lui Căprar la biroul lui Fifor. Evident că schimbarea şi migrarea unor oameni din partid spre Fifor nu a fost pe placul lui Căprar. Unele dintre aceste „trădări” au avut, se spune, o oarecare valoare sentimentală, fără legătură cu politica, deci au fost mai greu de digerat. Opoziţia a fost plină de frustrări pentru liderul formal al PSD Arad, uzurpat de olteanul Fifor. Sigur că pentru Căprar nu a fost convenabil că Fifor a făcut toate jocurile pentru alegerile locale, cu oameni care de ani de zile l-au înjurat pe liderul PSD Arad. Dar, în stilul caracteristic, Căprar a tăcut şi a înghiţit, în aşteptarea unui moment favorabil să-i vină de hac olteanului.
Începutul conflictului
Şi momentul a venit nesperat de repede. Sau, cel puţin, aşa a considerat Căprar. Imediat după alegerile parlamentare, Fifor a căzut brusc în dizgraţia lui Dragnea. I-au crescut aripi prea repede, iar paranoicul lider al PSD i le-a tăiat. Fifor a ieşit extrem de prost la împărţirea funcţiilor, a fost pus la colţ de Dragnea. Căprar a considerat că este momentul oportun să limiteze puterea senatorului oltean. În interiorul partidului, s-a reafirmat semeţ preşedinte, a încercat să scape de oamenii lui Fifor, a afirmat dreptul, ca preşedinte, de a gira toate numirile în funcţie. Doar că Fifor e în politică un fel de trestie: n-are rădăcini puternice în organizaţii, e înalt şi slab, se înclină până la pământ când bate tare vântul, dar nu se dă bătut. Senatorul craiovean a acceptat umilinţele lui Dragnea fără revoltă, a muncit la reabilitare, a fost loial la răzmeriţa lui Grindeanu şi Ponta şi a revenit, încet dar sigur. E ministru în Guvernul Tudose, băiat bun la toate dacă trebuie (economie, militărie, transporturi etc). În acest timp, este plauzibil că şi Căprar a primit asigurări că are o poziţie solidă, inclusiv prin vehicularea numelui său ca posibil ministru al apărării. Curând s-a dovedit că nu este aşa, iar preşedintele Căprar a avut de suportat un şir de umilinţe.
Umilinţele lui Căprar
Fifor nu a iertat poziţia lui Căprar şi a intervenit fără milă în organizaţie. Cazul cel mai clar este al Inspectorului Şcolar General. Căprar a obţinut nominalizarea pentru doamna Păşcălău, inclusiv telefonul şi felicitările ministrului educaţiei (în parantează fie spus, altul care a dezvoltat tot felul de pasiuni pentru locurile arădene). Doar că a intervenit în forţă Fifor şi a schimbat situaţia, cu numirea Ancăi Stoenescu. Personaj care nu s-a sfiit să îl ia la rost pe Căprar pentru jocurile pe care le-a făcut, sporind umilinţa acestuia, subliniind neputinţa în interiorul partidului. O altă umilinţă la care este supus Căprar este chiar nominalizarea lui Fifor ministru... acolo unde se visa el, la apărare. Trebuie spus că niciun lider judeţean cu vechimea lui Căprar în PSD, niciun fost lider judeţean la tineret în generaţia lui Ponta nu a obţinut atât de puţine în PSD ca Dorel Căprar. Liderul arădean e un nebăgat în seamă, iar evenimentele recente arată că această situaţie nu se schimbă. De unde se visa coordonator la PSD Timiş, a revenit cu picioarele pe pământ: este un preşedinte de organizaţie judeţeană cu numele şi cu perspectiva ca Fifor să-l lase şi fără titlul onorific. Comunicatul de presă linguşitor la adresa lui Fifor de azi e o umilinţă pe care Căprar şi-o asumă conştient, probabil în speranţa că îl mai adoarme un pic de Fifor. Oare uită sau îl iartă senatorul oltean? Nu pare genul...
O mai fi loc pentru doi?
O îmbrăţişare cât o mie de CV-uri
T.B.
Sursă Foto: Facebook
Balanţa se înclină vizibil, în conflictul din interiorul PSD, în favoarea lui Mihai Fifor. Preşedintele PSD Arad, Dorel Căprar, a suferit în ultima perioadă o serie de umilinţe, extrem de vizibile în interiorul partidului. A devenit evident deja că PSD Arad este condus de fapt de Fifor, din afara Aradului, deci a devenit un fel de colonie politică la cheremul senatorului oltean. Abil, Fifor foloseşte conducerea centrală a PSD, dar îşi construieşte o echipă şi la Arad. În aceste condiţii, zilele lui Căprar în funcţia de preşedinte par numărate.
Venirea lui Fifor
Senatorul Fifor a „descălecat” la Arad după prezidenţialele din 2015. Coordonator al campaniei lui Ponta în regiunea noastră, dar şi izgonit practic de la Craiova de Olguţa Vasilescu şi echipa sa, a găsit la Arad locul propice pentru a se relansa politic. Bine poziţionat la Bucureşti, a primit acceptul lui Dorel Căprar de a veni la Arad. Ce calcule a făcut Căprar? Pe de o parte, nu a dorit să se opună solicitării conducerii PSD: un refuz s-ar fi întors împotriva sa dacă rezultatele la locale erau defavorabile. Deci, Căprar s-a pus la adăpost. Apoi, a încercat să îşi onoreze promisiunile făcute unor oameni care aşteptau funcţii la Arad. Cum membrii Guvernului Ponta nu îl luau în seamă, aştepta degeaba tot felul de numiri politice. Fifor, liderul grupului senatorial şi în cărţi pentru Ministerul Transporturilor, era persoana influentă care ar fi putut rezolva aceste obligaţii ale lui Căprar.
Fifor - şef informal, Căprar – preşedinte frustrat
Dar n-a fost să fie! La scurt timp, Ponta a demisionat din funcţia de premier şi a scos PSD de la guvernare. S-au dus planurile de numire a clientelei politice via-Fifor. În schimb, senatorul oltean a prins nebănuite rădăcini la Arad: a început o serie de întâlniri cu notabilităţi locale, cu membrii de partid, a făcut strategii, promisiuni etc. Coada la PSD s-a mutat de la cabinetul lui Căprar la biroul lui Fifor. Evident că schimbarea şi migrarea unor oameni din partid spre Fifor nu a fost pe placul lui Căprar. Unele dintre aceste „trădări” au avut, se spune, o oarecare valoare sentimentală, fără legătură cu politica, deci au fost mai greu de digerat. Opoziţia a fost plină de frustrări pentru liderul formal al PSD Arad, uzurpat de olteanul Fifor. Sigur că pentru Căprar nu a fost convenabil că Fifor a făcut toate jocurile pentru alegerile locale, cu oameni care de ani de zile l-au înjurat pe liderul PSD Arad. Dar, în stilul caracteristic, Căprar a tăcut şi a înghiţit, în aşteptarea unui moment favorabil să-i vină de hac olteanului.
Începutul conflictului
Şi momentul a venit nesperat de repede. Sau, cel puţin, aşa a considerat Căprar. Imediat după alegerile parlamentare, Fifor a căzut brusc în dizgraţia lui Dragnea. I-au crescut aripi prea repede, iar paranoicul lider al PSD i le-a tăiat. Fifor a ieşit extrem de prost la împărţirea funcţiilor, a fost pus la colţ de Dragnea. Căprar a considerat că este momentul oportun să limiteze puterea senatorului oltean. În interiorul partidului, s-a reafirmat semeţ preşedinte, a încercat să scape de oamenii lui Fifor, a afirmat dreptul, ca preşedinte, de a gira toate numirile în funcţie. Doar că Fifor e în politică un fel de trestie: n-are rădăcini puternice în organizaţii, e înalt şi slab, se înclină până la pământ când bate tare vântul, dar nu se dă bătut. Senatorul craiovean a acceptat umilinţele lui Dragnea fără revoltă, a muncit la reabilitare, a fost loial la răzmeriţa lui Grindeanu şi Ponta şi a revenit, încet dar sigur. E ministru în Guvernul Tudose, băiat bun la toate dacă trebuie (economie, militărie, transporturi etc). În acest timp, este plauzibil că şi Căprar a primit asigurări că are o poziţie solidă, inclusiv prin vehicularea numelui său ca posibil ministru al apărării. Curând s-a dovedit că nu este aşa, iar preşedintele Căprar a avut de suportat un şir de umilinţe.
Umilinţele lui Căprar
Fifor nu a iertat poziţia lui Căprar şi a intervenit fără milă în organizaţie. Cazul cel mai clar este al Inspectorului Şcolar General. Căprar a obţinut nominalizarea pentru doamna Păşcălău, inclusiv telefonul şi felicitările ministrului educaţiei (în parantează fie spus, altul care a dezvoltat tot felul de pasiuni pentru locurile arădene). Doar că a intervenit în forţă Fifor şi a schimbat situaţia, cu numirea Ancăi Stoenescu. Personaj care nu s-a sfiit să îl ia la rost pe Căprar pentru jocurile pe care le-a făcut, sporind umilinţa acestuia, subliniind neputinţa în interiorul partidului. O altă umilinţă la care este supus Căprar este chiar nominalizarea lui Fifor ministru... acolo unde se visa el, la apărare. Trebuie spus că niciun lider judeţean cu vechimea lui Căprar în PSD, niciun fost lider judeţean la tineret în generaţia lui Ponta nu a obţinut atât de puţine în PSD ca Dorel Căprar. Liderul arădean e un nebăgat în seamă, iar evenimentele recente arată că această situaţie nu se schimbă. De unde se visa coordonator la PSD Timiş, a revenit cu picioarele pe pământ: este un preşedinte de organizaţie judeţeană cu numele şi cu perspectiva ca Fifor să-l lase şi fără titlul onorific. Comunicatul de presă linguşitor la adresa lui Fifor de azi e o umilinţă pe care Căprar şi-o asumă conştient, probabil în speranţa că îl mai adoarme un pic de Fifor. Oare uită sau îl iartă senatorul oltean? Nu pare genul...
O mai fi loc pentru doi?
O îmbrăţişare cât o mie de CV-uri
T.B.
Sursă Foto: Facebook
4.756 ron
4.194 ron
