Am călătorit în Franţa de câteva ori, şi întotdeauna am făcut-o cu plăcere. M-am îndrăgostit profund şi irevocabil de aerul boem şi gustul irezistibil al mâncării de acolo. Reţetele franţuzeşti îmi aduc aminte mereu de atmosfera pariziană, iar atunci când mă apucă dorul de Franţa, gătesc ceva ce mă poartă cu gândul acolo.
Edith Piaf şi reţetele sofisticate mă fac să caloteresc în timp şi spaţiu şi să ajung cu gândul în bistro-ul meu favorit din Paris.
În 2012 însă, am făcut o schimbare de peisaj şi am stat o săptămână în Provence. Am fost parcă într-o altă lume. Oriunde întorceam privirea eram înconjurată de levănţică şi de oameni amabili şi sociabili care spuneau : “Bon Jour, madam” , chiar dacă atunci mă vedeau prima dată. Tot atunci am descoperit miracolul numit levănţică. Credeam că e o plantă ce se foloseşte doar la produsele cosmetice şi aromaterapie, însă am descoperit mai mult de atât. La plecare din Provence am oprit într-un mic magazin de levănţică, deoarece doream să cumpăr cât mai multe suveniruri pentru acasă. Vânzătoarea, o doamna în etatea vârstei, decupată parcă din alte vremuri şi timpuri, mi-a zâmbit şi mi-a oferit apoi un plic de levănţică muguri spunându-mi : “Gateau, madam…gateau”. Am zâmbit amabil, am spus “Merci , madam”, mi-am luat cumpărăturile şi am plecat.
Acasă însă, mi-am adus aminte de doamna vânzătoare şi am dorit să încerc să fac un gateau aux lavende….adică o prăjitură cu levănţică. Nu am găsit nicăieri, pe vremea aceea o reţetă care să mulţumească aşa că am improvizat, şi la final m-am trezit cu o tavă mare de madleneis cu levănţică şi vanilie.
Ingrediente :
200 grame de făină
1 plic de praf de copt
1 linguriţă şi jumătate muguri de levănţică
1 vf de cuţit de sare
2 ouă
100 grame de zahăr
50 grame de unt
1 baton de vanilie
Coaja rasă de la o portocală
Într-un bol amestecaţi bine toate ingrediente uscate : făina, praful de copt, sarea şi mugurii de levănţică. Sfatul meu atunci când faceţi prăjituri, este să cerneţi bine făină. În modul acesta veţi obţine o constintență mai aerată şi mai fină a produsului finit.
Untul moale se freacă cu zahărul până când devine spumos, şi nu se simte zahărul grunjos. Se adaugă ouăle, miezul batonului de vanilie şi coaja de portocală. Se mixează bine până când se omogenizează toate ingredientele. Amestecul uscat, se adaugă celui umed treptat şi mixând în continuu, până când încorporăm bine totul.
Aluatul se pune în formele de madlene şi se coace în cuptor la 180 de grade. În cazul în care nu aveţi o tavă de madlene puteţi să folosiţi o tavă de brioşe sau chiar şi o tavă de chec.
Prăjiturele se pudrează cu zahăr pudră.
Photo credit : Doru Gomboș și Sebastian Dehelean
Am călătorit în Franţa de câteva ori, şi întotdeauna am făcut-o cu plăcere. M-am îndrăgostit profund şi irevocabil de aerul boem şi gustul irezistibil al mâncării de acolo. Reţetele franţuzeşti îmi aduc aminte mereu de atmosfera pariziană, iar atunci când mă apucă dorul de Franţa, gătesc ceva ce mă poartă cu gândul acolo.
Edith Piaf şi reţetele sofisticate mă fac să caloteresc în timp şi spaţiu şi să ajung cu gândul în bistro-ul meu favorit din Paris.
În 2012 însă, am făcut o schimbare de peisaj şi am stat o săptămână în Provence. Am fost parcă într-o altă lume. Oriunde întorceam privirea eram înconjurată de levănţică şi de oameni amabili şi sociabili care spuneau : “Bon Jour, madam” , chiar dacă atunci mă vedeau prima dată. Tot atunci am descoperit miracolul numit levănţică. Credeam că e o plantă ce se foloseşte doar la produsele cosmetice şi aromaterapie, însă am descoperit mai mult de atât. La plecare din Provence am oprit într-un mic magazin de levănţică, deoarece doream să cumpăr cât mai multe suveniruri pentru acasă. Vânzătoarea, o doamna în etatea vârstei, decupată parcă din alte vremuri şi timpuri, mi-a zâmbit şi mi-a oferit apoi un plic de levănţică muguri spunându-mi : “Gateau, madam…gateau”. Am zâmbit amabil, am spus “Merci , madam”, mi-am luat cumpărăturile şi am plecat.
Acasă însă, mi-am adus aminte de doamna vânzătoare şi am dorit să încerc să fac un gateau aux lavende….adică o prăjitură cu levănţică. Nu am găsit nicăieri, pe vremea aceea o reţetă care să mulţumească aşa că am improvizat, şi la final m-am trezit cu o tavă mare de madleneis cu levănţică şi vanilie.
Ingrediente :
200 grame de făină
1 plic de praf de copt
1 linguriţă şi jumătate muguri de levănţică
1 vf de cuţit de sare
2 ouă
100 grame de zahăr
50 grame de unt
1 baton de vanilie
Coaja rasă de la o portocală
Într-un bol amestecaţi bine toate ingrediente uscate : făina, praful de copt, sarea şi mugurii de levănţică. Sfatul meu atunci când faceţi prăjituri, este să cerneţi bine făină. În modul acesta veţi obţine o constintență mai aerată şi mai fină a produsului finit.
Untul moale se freacă cu zahărul până când devine spumos, şi nu se simte zahărul grunjos. Se adaugă ouăle, miezul batonului de vanilie şi coaja de portocală. Se mixează bine până când se omogenizează toate ingredientele. Amestecul uscat, se adaugă celui umed treptat şi mixând în continuu, până când încorporăm bine totul.
Aluatul se pune în formele de madlene şi se coace în cuptor la 180 de grade. În cazul în care nu aveţi o tavă de madlene puteţi să folosiţi o tavă de brioşe sau chiar şi o tavă de chec.
Prăjiturele se pudrează cu zahăr pudră.
Photo credit : Doru Gomboș și Sebastian Dehelean
4.756 ron
4.194 ron
