Am stat de vorbă cu Mircea Amza, arădeanul care a participat la cunoscutul show de la ProTV , „Supravietuitorul”, pentru a ne împărtăşi din exprerienţele şi provocările prin care a trecut timp de două luni în Insulele Caramoan.
Ghidul Arădean: Eşti singurul arădean care a participat la „Supravieţuitorul”. Spune-ne câte ceva despre tine.
Mircea Amza: Împlinesc 50 de ani în noiembrie anul acesta (2017), sunt căsătorit din 1990 cu Dana, iar împreună avem o fiică de 25 de ani, Andreea. Sunt un mic întreprinzător în domeniul construcţiilor şi al amenajărilor interioare, iar de doi ani şi jumătate am părăsit oraşul mutându-ne la ţară, adica la Sânpaul.
G.A.: Ştim că esti un mare pasionat de sport, preferatul tău fiind „trasul cu arcul”
M.A.: Am descoperit tirul cu arcul în urmă cu 6 ani într-un concediu petrecut în Franţa, într-un camping pe malul Atlanticului. Îmi place sportul în general, printre preferate numarându-se înotul, fotbalul, alergarea, fitnesul.
G.A.: Cum ai aflat de show-ul „Supravieţuitorul”, şi ce te-a determinat să participi?
M.A.: Am aflat ca ProTV a cumpărat licenţa pentru „Supravietuitorul” şi m-am înscris online, pentru că am rămas un fan al emisiunii „Survivor” de când a fost difuzată pe AXN în urmă cu câţiva ani, iar la vremea respectivă mă gândeam ce fain ar fi dacă aş putea participa la o emisiune de acest gen.
G.A.: Pentru cititorii noştrii care nu sunt familiarizaţi cu show-ul, spune-ne în câteva cuvinte esenţa lui.
M.A.: Un grup de oameni, 16 – 18, jumătate bărbaţi, jumătate femei sunt debarcaţi pe o insulă pustie, departe de orice urmă de civilizaţie, încercând să supravieţuiască în condiţii ostile, cu minimum de hrană şi confort. Ei sunt împărţiţi în două triburi care concurează unul împotriva celuilalt în diferite probe, iar câştigătorii vor avea câteva avantaje în urma câştigării probelor. Probele sunt de doua feluri : probe de recompensă şi probe de imunitate.Tribul care pierde proba de imunitate trebuie să-şi elimine un membru, la Consiliul tribal. La proba de recompensă tribul câştigător primeşte un avantaj faţă de celalalt trib. Undeva pe la jumatatea jocului triburile se unesc, devin un alt trib, şi de acolo jocul devine unul individual. Cel care câştigă proba de imunitate nu va putea fi votat să plece. De la Unificarea triburilor, cei care vor fi eliminaţi, nu mai pleacă acasă, ci vor rămâne în joc, însă ca juraţi, într-un juriu care va vota câştigătorul dintre ultimii trei jucatori ajunşi în finală.
G.A.: Care au fost etapele de selecţie până când ai ajuns şă fii unul dintre concurenţi?
M.A.: Au fost vreo şase etape de selecţie care au durat din ianuarie până în mai, atunci când ultimii 50 au fost chemaţi într-un Boot Camp, unde s-au dat teste de rezistenţă la efort, de înot, psihologice, medicale, de echilibru, de inteligenţă. Ce mai , aş spune că cei selectaţi sunt puţin peste media generală.
G.A.: Unde au avut loc filmările la „Supravieţuitorul”?
M.A.: În Filipine, Insulele Caramoan, în perioada iunie – iulie
G.A.: Te-ai adaptat greu la condiţiile din concurs?
M.A.: Aş putea spune că m-am adaptat nesperat da repede la condiţiile din concurs, m-am surprins eu pe mine însumi. În momentul în care am păşit pe insulă, am intrat într-un fel de stare, în care nu mi-a lipsit nimic, nu mi-a fost poftă de nimic. Cel mai greu mi-a fost când m-am gândit la familie, mi s-a pus un nod în gât şi când am văzut după două – trei ori că acele gânduri sunt destabilizatoare emoţional, le-am pus înapoi în cutia lor , am trântit capacul, am închis lacătul şi am înghiţit cheia! Poate cel mai greu lucru pentru mine a fost dormitul pe bambus. La un moment dat aveam pe solduri câte un punct atât de sensibil încât dacă mă atingeam cumva, parcă eram electrocutat. Noaptea, ori de câte ori mă întorceam de pe o parte pe alta deveneam conştient şi atent să mă aşez cu soldul în intervalul dintre două beţe de bambus. N-aş putea spune că era un somn foarte odihnitor.
G.A.: Ştim că ai reuşit să treci de jumătatea concursului şi ai rămas acolo până la finalul show-ului în calitate de jurat, cum s-a văzut competiţia din afară?
M.A.: Pot spune că atunci când am iesit din joc, devenind jurat, am avut un puternic sentiment de frustrare, nu pentru că am fost eliminat, ci pentru că nu am putut să particip la restul probelor din joc. În acest joc, format de emisiune, cum i s-ar mai putea spune, nu câstigă cel mai bun sportiv, cel mai puternic, cel mai corect, cinstit, loial, etc, nu este despre aşa ceva, un concurent din Survivor USA spunea că acest joc se bazează pe 1/3 parte fizică, 1/3 joc social şi 1/3 noroc chior, şi înclin să-i dau dreptate.
G.A.: Ai reuşit să-ţi faci prieteni printre concurenţi? Păstrezi legătura cu cineva?
M.A.: Da, pot spune că am rămas în relaţii bune cu aproape toţi participanţii acestui prim sezon. Cu unii mă înteleg mai bine decât cu alţii, după caracterul fiecăruia, deh, ca-n viaţă, dar duşmănii nu există. Păstrăm legătura între noi prin reţelele de socializare, şi, din când în când, mai vorbesc cu unii la telefon.
G.A.: Care a fost momentul cel mai frumos pentru tine din concurs?
M.A.: Cel mai frumos moment? Au fost de fapt două : unul a fost atunci când am câştigat prima noastră probă de recompensă în proba cu memorarea obiectelor, iar după ce am câştigat prima probă de recompensă, după întoarcerea din vizita de o zi pe cealaltă insulă, colegii m-au aşteptat cu patru felii de pizza, din ceea ce se câştigase la acea probă.
G.A.: Care ar fi lucrul pozitiv cu care ai rămas din acest concurs?
M.A.: Mi-am atins nişte limite pe care nici măcar nu mi-am imaginat că aş fi capabil să le ating, că avem în noi resurse nebănuite, iar corpul are o înţelepciune de care nici nu ne dăm seama.
G.A.: Care a fost minusul acestui concurs în opinia ta? Evident, dacă există unul.
M.A.: Nu văd niciun minus al acestui format de emisiune. Dacă la americani, acest format rezistă de 17 ani, ajungând acum la sezonul 34, cu două sezoane pe an, nu văd de ce nu ar putea face istorie şi în Romania. E drept, nimeni nu se naşte învăţat, dar devenim înţelepţi învăţând din propriile noastre greseli, încercând să nu le mai repetăm. Astfel am evoluat noi ca oameni, ca specie, învăţând din greseli.
G.A.: Show-ul în România a fost produs de PROTV, cum a fost experienţa cu ei, şi cum a fost experienţa să-ţi trăieşti o parte din viaţă permanent filmat? Te întreb asta, pentru că în viaţa de zi cu zi nu eşti o persoană publică, şi nu eşti familiarizat cu aparatul de filmat.
M.A.: Experienţa avută cu camerele de filmat, tot timpul în preajma ta, nu a fost tocmai uşoară la început. Dar cu timpul, am reuşit să fac abstracţie de ele şi graţie faptului că mintea era ocupată cu alte cele, iar în cele din urmă, camerele au ajuns să facă parte din traiul nostru de zi cu zi, astfel încât chiar nu le mai vedeam.
G.A.: Să înţeleg că a fost o experienţă bună, şi că nu regreţi participarea la show?
M.A.: Pot spune că a fost o experienţă unica, deosebită, absolut extraordinară. Ca să sintetizez, aş putea spune aşa: greu, intens, extrem. Dacă va mai exista un viitor sezon, recomand tuturor acelora cărora nu le este teamă să iasă din zona lor de comfort, să experimenteze ceva cu totul şi cu totul deosebit, să nu ezite să intre într-o astfel de provocare, şi să se înscrie la preselecţii.
Mulţumim Mircea pentru timpul acordat, dar mai ales pentru că ne-ai împărtăşit nouă, dar mai ales cititorilor noştri, din experienţa unei aventuri deosebite, din experienţa de a fi un „Supravieţuitor”.
Am stat de vorbă cu Mircea Amza, arădeanul care a participat la cunoscutul show de la ProTV , „Supravietuitorul”, pentru a ne împărtăşi din exprerienţele şi provocările prin care a trecut timp de două luni în Insulele Caramoan.
Ghidul Arădean: Eşti singurul arădean care a participat la „Supravieţuitorul”. Spune-ne câte ceva despre tine.
Mircea Amza: Împlinesc 50 de ani în noiembrie anul acesta (2017), sunt căsătorit din 1990 cu Dana, iar împreună avem o fiică de 25 de ani, Andreea. Sunt un mic întreprinzător în domeniul construcţiilor şi al amenajărilor interioare, iar de doi ani şi jumătate am părăsit oraşul mutându-ne la ţară, adica la Sânpaul.
G.A.: Ştim că esti un mare pasionat de sport, preferatul tău fiind „trasul cu arcul”
M.A.: Am descoperit tirul cu arcul în urmă cu 6 ani într-un concediu petrecut în Franţa, într-un camping pe malul Atlanticului. Îmi place sportul în general, printre preferate numarându-se înotul, fotbalul, alergarea, fitnesul.
G.A.: Cum ai aflat de show-ul „Supravieţuitorul”, şi ce te-a determinat să participi?
M.A.: Am aflat ca ProTV a cumpărat licenţa pentru „Supravietuitorul” şi m-am înscris online, pentru că am rămas un fan al emisiunii „Survivor” de când a fost difuzată pe AXN în urmă cu câţiva ani, iar la vremea respectivă mă gândeam ce fain ar fi dacă aş putea participa la o emisiune de acest gen.
G.A.: Pentru cititorii noştrii care nu sunt familiarizaţi cu show-ul, spune-ne în câteva cuvinte esenţa lui.
M.A.: Un grup de oameni, 16 – 18, jumătate bărbaţi, jumătate femei sunt debarcaţi pe o insulă pustie, departe de orice urmă de civilizaţie, încercând să supravieţuiască în condiţii ostile, cu minimum de hrană şi confort. Ei sunt împărţiţi în două triburi care concurează unul împotriva celuilalt în diferite probe, iar câştigătorii vor avea câteva avantaje în urma câştigării probelor. Probele sunt de doua feluri : probe de recompensă şi probe de imunitate.Tribul care pierde proba de imunitate trebuie să-şi elimine un membru, la Consiliul tribal. La proba de recompensă tribul câştigător primeşte un avantaj faţă de celalalt trib. Undeva pe la jumatatea jocului triburile se unesc, devin un alt trib, şi de acolo jocul devine unul individual. Cel care câştigă proba de imunitate nu va putea fi votat să plece. De la Unificarea triburilor, cei care vor fi eliminaţi, nu mai pleacă acasă, ci vor rămâne în joc, însă ca juraţi, într-un juriu care va vota câştigătorul dintre ultimii trei jucatori ajunşi în finală.
G.A.: Care au fost etapele de selecţie până când ai ajuns şă fii unul dintre concurenţi?
M.A.: Au fost vreo şase etape de selecţie care au durat din ianuarie până în mai, atunci când ultimii 50 au fost chemaţi într-un Boot Camp, unde s-au dat teste de rezistenţă la efort, de înot, psihologice, medicale, de echilibru, de inteligenţă. Ce mai , aş spune că cei selectaţi sunt puţin peste media generală.
G.A.: Unde au avut loc filmările la „Supravieţuitorul”?
M.A.: În Filipine, Insulele Caramoan, în perioada iunie – iulie
G.A.: Te-ai adaptat greu la condiţiile din concurs?
M.A.: Aş putea spune că m-am adaptat nesperat da repede la condiţiile din concurs, m-am surprins eu pe mine însumi. În momentul în care am păşit pe insulă, am intrat într-un fel de stare, în care nu mi-a lipsit nimic, nu mi-a fost poftă de nimic. Cel mai greu mi-a fost când m-am gândit la familie, mi s-a pus un nod în gât şi când am văzut după două – trei ori că acele gânduri sunt destabilizatoare emoţional, le-am pus înapoi în cutia lor , am trântit capacul, am închis lacătul şi am înghiţit cheia! Poate cel mai greu lucru pentru mine a fost dormitul pe bambus. La un moment dat aveam pe solduri câte un punct atât de sensibil încât dacă mă atingeam cumva, parcă eram electrocutat. Noaptea, ori de câte ori mă întorceam de pe o parte pe alta deveneam conştient şi atent să mă aşez cu soldul în intervalul dintre două beţe de bambus. N-aş putea spune că era un somn foarte odihnitor.
G.A.: Ştim că ai reuşit să treci de jumătatea concursului şi ai rămas acolo până la finalul show-ului în calitate de jurat, cum s-a văzut competiţia din afară?
M.A.: Pot spune că atunci când am iesit din joc, devenind jurat, am avut un puternic sentiment de frustrare, nu pentru că am fost eliminat, ci pentru că nu am putut să particip la restul probelor din joc. În acest joc, format de emisiune, cum i s-ar mai putea spune, nu câstigă cel mai bun sportiv, cel mai puternic, cel mai corect, cinstit, loial, etc, nu este despre aşa ceva, un concurent din Survivor USA spunea că acest joc se bazează pe 1/3 parte fizică, 1/3 joc social şi 1/3 noroc chior, şi înclin să-i dau dreptate.
G.A.: Ai reuşit să-ţi faci prieteni printre concurenţi? Păstrezi legătura cu cineva?
M.A.: Da, pot spune că am rămas în relaţii bune cu aproape toţi participanţii acestui prim sezon. Cu unii mă înteleg mai bine decât cu alţii, după caracterul fiecăruia, deh, ca-n viaţă, dar duşmănii nu există. Păstrăm legătura între noi prin reţelele de socializare, şi, din când în când, mai vorbesc cu unii la telefon.
G.A.: Care a fost momentul cel mai frumos pentru tine din concurs?
M.A.: Cel mai frumos moment? Au fost de fapt două : unul a fost atunci când am câştigat prima noastră probă de recompensă în proba cu memorarea obiectelor, iar după ce am câştigat prima probă de recompensă, după întoarcerea din vizita de o zi pe cealaltă insulă, colegii m-au aşteptat cu patru felii de pizza, din ceea ce se câştigase la acea probă.
G.A.: Care ar fi lucrul pozitiv cu care ai rămas din acest concurs?
M.A.: Mi-am atins nişte limite pe care nici măcar nu mi-am imaginat că aş fi capabil să le ating, că avem în noi resurse nebănuite, iar corpul are o înţelepciune de care nici nu ne dăm seama.
G.A.: Care a fost minusul acestui concurs în opinia ta? Evident, dacă există unul.
M.A.: Nu văd niciun minus al acestui format de emisiune. Dacă la americani, acest format rezistă de 17 ani, ajungând acum la sezonul 34, cu două sezoane pe an, nu văd de ce nu ar putea face istorie şi în Romania. E drept, nimeni nu se naşte învăţat, dar devenim înţelepţi învăţând din propriile noastre greseli, încercând să nu le mai repetăm. Astfel am evoluat noi ca oameni, ca specie, învăţând din greseli.
G.A.: Show-ul în România a fost produs de PROTV, cum a fost experienţa cu ei, şi cum a fost experienţa să-ţi trăieşti o parte din viaţă permanent filmat? Te întreb asta, pentru că în viaţa de zi cu zi nu eşti o persoană publică, şi nu eşti familiarizat cu aparatul de filmat.
M.A.: Experienţa avută cu camerele de filmat, tot timpul în preajma ta, nu a fost tocmai uşoară la început. Dar cu timpul, am reuşit să fac abstracţie de ele şi graţie faptului că mintea era ocupată cu alte cele, iar în cele din urmă, camerele au ajuns să facă parte din traiul nostru de zi cu zi, astfel încât chiar nu le mai vedeam.
G.A.: Să înţeleg că a fost o experienţă bună, şi că nu regreţi participarea la show?
M.A.: Pot spune că a fost o experienţă unica, deosebită, absolut extraordinară. Ca să sintetizez, aş putea spune aşa: greu, intens, extrem. Dacă va mai exista un viitor sezon, recomand tuturor acelora cărora nu le este teamă să iasă din zona lor de comfort, să experimenteze ceva cu totul şi cu totul deosebit, să nu ezite să intre într-o astfel de provocare, şi să se înscrie la preselecţii.
Mulţumim Mircea pentru timpul acordat, dar mai ales pentru că ne-ai împărtăşit nouă, dar mai ales cititorilor noştri, din experienţa unei aventuri deosebite, din experienţa de a fi un „Supravieţuitor”.
4.756 ron
4.194 ron
