Fiindcă am tot vorbit de colecţii şi colecţionari, m-am gândit să abordăm şi o altă latură a acestei întreprinderi şi anume cea comercială. Asta deoarece, fără nicio îndoială, există mulţi oameni care colecţionează diferite obiecte cu scopul declarat de a face comerţ cu ele.
Nu am să mă apuc s-o fac pe lupul moralist lăudându-mă că eu colecţionez din pasiune, dar pur şi simplu am ajuns ”să-i simt” pe cei care achiziţionează ceva cu intenţia declarată de a realiza un profit imediat, asta deoarece aceste persoane au o documentare minimă a ceea ce au achiziţionat şi felul în care-ţi povestesc despre ceea ce colecţionează ei trădează scopul lor major. Se ajunge, uneori, la situaţia hilară ca un astfel de comerciant să deţină o colecţie de tablouri, una de timbre, una de monede şi una de ceasuri şi să nu ştie câte şi ce fel de piese deţine în colecţiile sale.
Astfel colecţionarul de colecţii va ajunge, la un moment dat, să-şi dea arama pe faţă atunci când va vorbi de vreun tablou de-al său va face referire la vreun timbru şi va folosi anul unui ceas din colecţia sa. Colecţiile multiple prezintă riscul ca odată şi-odată să te trezeşti că amesteci informaţiile şi să pici în penibil când vei încurca un ceasornicar faimos cu vreun pictor sau anul de tipărire a unui timbru cu anul de emitere a unei monede. Nu zic că este rău să ai mai multe pasiuni, dar documentează-te serios despre fiecare în parte, fiindcă informaţia (corectă) este la îndemâna multora dintre noi şi este foarte probabil ca atunci când vei încerca să comercializezi un obiect vechi găsit în casa bunicilor şi oferi date eronate să-ţi pierzi credibilitatea.
Credibilitatea şi reputaţia de comerciant serios se câştigă foarte greu şi se pierde incredibil de uşor. Tocmai fiindcă arta colecţionării este un domeniu foarte vast subsemnatul îşi ia angajamentul să revină şi cu alte articole pe această temă.
Robert Codescu
Fiindcă am tot vorbit de colecţii şi colecţionari, m-am gândit să abordăm şi o altă latură a acestei întreprinderi şi anume cea comercială. Asta deoarece, fără nicio îndoială, există mulţi oameni care colecţionează diferite obiecte cu scopul declarat de a face comerţ cu ele.
Nu am să mă apuc s-o fac pe lupul moralist lăudându-mă că eu colecţionez din pasiune, dar pur şi simplu am ajuns ”să-i simt” pe cei care achiziţionează ceva cu intenţia declarată de a realiza un profit imediat, asta deoarece aceste persoane au o documentare minimă a ceea ce au achiziţionat şi felul în care-ţi povestesc despre ceea ce colecţionează ei trădează scopul lor major. Se ajunge, uneori, la situaţia hilară ca un astfel de comerciant să deţină o colecţie de tablouri, una de timbre, una de monede şi una de ceasuri şi să nu ştie câte şi ce fel de piese deţine în colecţiile sale.
Astfel colecţionarul de colecţii va ajunge, la un moment dat, să-şi dea arama pe faţă atunci când va vorbi de vreun tablou de-al său va face referire la vreun timbru şi va folosi anul unui ceas din colecţia sa. Colecţiile multiple prezintă riscul ca odată şi-odată să te trezeşti că amesteci informaţiile şi să pici în penibil când vei încurca un ceasornicar faimos cu vreun pictor sau anul de tipărire a unui timbru cu anul de emitere a unei monede. Nu zic că este rău să ai mai multe pasiuni, dar documentează-te serios despre fiecare în parte, fiindcă informaţia (corectă) este la îndemâna multora dintre noi şi este foarte probabil ca atunci când vei încerca să comercializezi un obiect vechi găsit în casa bunicilor şi oferi date eronate să-ţi pierzi credibilitatea.
Credibilitatea şi reputaţia de comerciant serios se câştigă foarte greu şi se pierde incredibil de uşor. Tocmai fiindcă arta colecţionării este un domeniu foarte vast subsemnatul îşi ia angajamentul să revină şi cu alte articole pe această temă.
Robert Codescu
4.756 ron
4.194 ron
