A murit Emeric Ienei!

S-a născut pe 22 martie 1937, în localitatea arădeană Agrișu Mare, dar Al Doilea Război Mondial i-a forțat familia să se mute în Ungaria. La întoarcere, noua casă le-a devenit cartierul arădean Gai. Acolo, la mica echipă Găiana, l-a descoperit antrenorul Francisc Dvorzsak și i-a deschis ușa UTA-ei. La 17 ani și-a realizat primul vis, debutând în prima echipă alături de idolii săi, în frunte cu Andrei Mercea, preferatul său.

Doi ani, până în 1957, a jucat pentru UTA, apoi a început o ascensiune fulminantă, la CCA București. Tricoul ”militarilor” l-a purtat până în 1969, perioadă în care a cucerit trei titluri de campion național și tot atâtea Cupe ale României. A jucat pentru echipa națională de 12 ori, iar ultimii trei ani în iarbă i-a petrecut în Turcia, la Kayserispor.

Ca antrenor a fost și mai bun! A condus Steaua București de cinci ori pe drumul de campioană a României, iar de patru ori Cupa României a intrat în vitrina roș-albastră cu trofee. Anul de grație a fost 1986, când a reușit o performanță neegalată de vreo altă echipă românească: cu el pe banca tehnică, Steaua București a câștigat Cupa Campionilor Europeni în fața Barcelonei, în acea finală de poveste în care încă un arădean scria istorie, Helmut Duckadam.

A calificat, după 20 de ani, România la un Campionat Mondial, Italia ’90, iar un deceniu mai târziu era pe banca ”tricolorilor” la Campionatul European din Belgia și Olanda. În România le-a mai antrenat pe U Craiova, FC Bihor și CS Târgoviște, în Ungaria a fost selecționer și a condus echipa Fehervar. A antrenat și în Grecia, pe Panionios. A fost Secretar de Stat în Ministerul Tineretului și Sportului, dar și director tehnic al Federației Române de Fotbal.

De fiecare dată a venit cu plăcere la întâlnirile fotbalistice arădene și, de câte ori amintea de UTA, transmitea emoția trăită pe când avea 17 ani și a intrat în vestiarul condus de Petshovsky, Farmati și ceilalți mari campioni ai Aradului.

Odihnească-se în pace!

sursa: UTA Arad