Noaptea e un sfetnic bun

Data publicare: Luni, 25 Martie, 2024 Total: 849 accesari

Noaptea e un sfetnic bun

Cuvânt înainte

Proverbul „noaptea e un sfetnic bun” îndeamnă mintea omului ca, pentru câteva ore, să pună cugetarea în locul prozaicului.

 

Cum poate fi noaptea un bun îndrumător? 

După o zi încărcată cu activități cotidiene solicitante, uneori plictisitoare, faptul de a-și rezerva timp suficient reflectării la decizii ce se impun a fi luate, obișnuite sau de-a dreptul vitale, aduce omul pe făgașul existenței depline. Iar tihna nopții, ce se prelinge asemenea unui susur de izvor, îi înviorează concentrarea.

 

Cadrul

Dintre nenumăratele amurguri scurse unul după altul în ultimele două milenii, un amurg din anul 33 al erei noastre a nuanțat o culoare a speranței imposibil de șters de pe pânza istoriei omenirii.

 

De fapt, dacă acel asfințit ar fi trecut fără să-și scrie scenariul așa cum îl cunoaștem, nu ar mai fi fost pus fundamentul unei forme de guvernământ superioare celor întemeiate până atunci, dar chiar și până în prezent , singura capabilă să rezolve toate problemele cu care se confruntă populația lumii. Iar omenirea ar fi rămas înlănțuită pe vecie în verigile ruginite ale lanțurilor celei mai crunte epidemii transmise din generație în generație.

 

Mai mult, povețele Celui Mai Mare Învățător care a existat vreodată s-ar fi pierdut în paginile istoriei, asemenea unei cărți cu un început captivant, dar fără un deznodământ pe măsură.

 

Astfel de gânduri au captat probabil atenția majorității celor prezenți la un eveniment adresat spiritualității din noi, petrecut în seara de duminică, 24 martie.

 

Contextul

Pe când unii dintre noi încă se plimbau pe faleza vieții admirându-și realizările ce se unduiesc în oceanul propriei existențe sau când alții se luptau, din nefericire, cu intemperiile schimbărilor ce le vlăguiesc orice aspirație către ceva mai bun, sub bolta luminată a unei săli ce găzduiește cel mai adesea întâlniri de natură socială sau culturală se pregătea ceva inedit. Scaunele înșiruite își așteptau oaspeții, curioși și nu numai, veniți din vecinătate sau din zone limitrofe, ca răspuns la o invitație primită în ultimele săptămâni.

 

Direcția 

Pe măsură ce soarele dispărea ușor dincolo de orizont, nu fără a arunca însă câte o ocheadă înapoi, spre cei rămași în urmă, ca și cum și-ar fi scuzat graba și faptul că urma să-i lase fără lumina și căldura sa binefăcătoare, un grup de arădeni de tot felul, mai scunzi ori mai înalți, cu pielea mai proaspătă ori mai încercată de vremuri și anotimpuri, se îndreptau cu fețele radiind de lumina și căldura unui foc interior spre sala care îi aștepta să le dea binețe.

 

O melodie de început, cu tonalități și accente foarte diferite de ceea ce suntem obișnuiți, taie răsuflarea fiecăruia dintre cei care au avut „curajul” (vorbesc din perspectiva celor care au „îndrăznit” să asiste pentru prima dată) să participe la un eveniment atât de interesant. Probabil că în mintea lor mișunau întrebări de genul: „Voi înțelege ceva? Care e diferența față de ce știu deja și de ce am făcut până acum? O să merite timpul petrecut aici, cu acești străini?”

 

Evenimentul

Așa cum arată Sfintele Scripturi, la asfințitul zilei de 14 nisan 33 e.n. (în acel an, 14 nisan a corespuns cu 1 aprilie), în ziua când evreii obișnuiau să celebreze Paștele, adică ieșirea lor din Egipt în urmă cu peste 1500 de ani, o poruncă dată de Fiul lui Dumnezeu ce îi viza pe continuatorii săi – cei mai apropiați fiind chiar prezenți împreună cu el la etajul unei case din Ierusalim – avea să le schimbe înțelegerea cu privire la ce știau din istoria poporului lor și din sulurile ce alcătuiau Cuvântul celui Atotputernic.

 



De atunci încolo, urmau să comemoreze moartea de sacrificiu a celui care le fusese Învățător în ultimii ani și care le deschisese încetul cu încetul ochii minții spre profunzimea și sensul complet al profețiilor mesianice.

 

Ca să revenim la zilele noastre, cei prezenți la evenimentul ținut la Căminul Cultural din localitatea Vladimirescu – în același fel cum a fost ținut la nivel mondial –, au auzit ce spune Biblia despre foloasele prezente și viitoare generate de jertfa lui Cristos. Asistența a fost îndemnată politicos să urmărească în propria Biblie referințele citite și explicate de vorbitor. Atât tinerii, cât și cei în vârstă, copiii așezați lângă părinți, întreg auditoriul de altfel, s-au arătat interesați de subiect și, mai ales, de atmosfera plină de iubire, condimentată cu fețe senine.

 

Evident că recunoștința pentru acest gest de iubire divină față de întreaga omenire nu ar trebui să se limiteze doar la o singură zi din an. Așa cum, dacă cineva te-ar scăpa de la înec, dar și-ar pierde viața salvându-te, tu, cel salvat, nu ai putea rămâne indiferent față de cel care a făcut pentru tine sacrificiul suprem. Dimpotrivă, întreaga ta ființă ar fi cuprinsă de o recunoștință atât de mare și de profundă, încât toate fibrele sufletului tău ar vibra neîncetat pe frecvența iubirii altruiste.


 

Opinii la cald – înainte de eveniment 

Melisa Barna, o tânără adolescentă, își face simțită prezența, însoțită de părinți. Cu un zâmbet pur și curat, descrie sentimentele ce o cuprind în legătură cu așteptarea acestui eveniment: „Am așteptat comemorarea deoarece la Comemorarea lui Isus învăț și asimilez calitățile sale. Umilința, curajul și loialitatea demonstrate de Isus atunci când a fost pus la încercare, mă ajută să fac față problemelor specifice vârstei cu calm respect și modestie. Și Isus îmi este un exemplu demn de urmat!”

 

Keira, o fetiță jovială, coboară din mașină și se îndreaptă spre intrare. O opresc cu amabilitate, întrebând-o de ce o atrage acest eveniment. Iată ce îmi spune copila de 10 ani, cu ochii luminați de bucurie: „Vreau să particip la Comemorare pentru că este ca și cum i-aș spune lui Iehova: «Mulțumesc pentru că l-ai trimis pe Isus pentru mine și pentru toți prietenii mei!» Sunt prietena lui Iehova și pot să trăiesc veșnic în paradis, fiindcă Isus a murit pentru noi. Și, în plus, sunt aici cu toate verișoarele mele și cu toți prietenii mei”.

 

Cristian Dărău, un bărbat care îi întâmpină la intrare pe invitați, îmi zâmbește cordial. Am încercat să înțeleg și de la acesta motivul prezenței la eveniment. Se aseamănă cu ceea ce mi s-a spus deja? „Am așteptat acest eveniment cu bucurie, deoarece cu ocazia aceasta, ni se reamintește încă odată ce se va realiza pentru toți cei care manifestă recunoștință în jertfa de răscumpărare prin acest act plin de iubire oferit de către Iehova și Isus.”

   

Opinii la cald – după eveniment

După încheierea evenimentului, ce a ținut aproximativ o oră, fiecare participant se îndreaptă în liniște spre ieșirea din sală. Am fost curios să aflu câteva păreri în urma participării. Există cumva detalii ce ne-au scăpat?

 

M-am apropiat de podium. Acolo observ o doamnă, aparent timidă. Cu o voce caldă, îmi spune unele impresii personale. Doamna Lavinia Barna relatează: „Evenimentul la care am participat în această seară nu s-a desfășurat doar aici. Pe întregul glob – și nu exagerez –, colaboratori de-ai mei se întrunesc pentru a asculta același subiect și pentru a intona aceleași cântări. Ceea ce diferă, este limba locală. Acest eveniment este o dovadă a unității, Ce dovadă de unitate, într-o lume în care este multă dezbinare!”

 

O doamnă cu zâmbetul pe buze se pare că a trecut prin viață cu succes. Mă apropii de dumneaei, rugând-o să-mi spună de ce simte atâta bucurie. Doamna Rafila Birău spune: „Comemorarea e cel mai important eveniment al anului, la care facem invitații la multe persoane. Și mă bucur mult când văd persoane care participă prima dată la acest eveniment. Deși eu particip de peste 30 de ani la acest eveniment, totdeauna e altfel. Pe fețele tuturor e o bucurie de nespus”.

 


Încheiere

 

Fiecare și-a așezat în desagul cu amintiri o pagină la care poate reveni, spre meditare, în cursul nopții, al săptămânii viitoare, sau ... cine știe când. Alegerea se va face în funcție de multe criterii. Însă această noapte cu lună plină va fi cu siguranță un sfetnic bun, chiar foarte bun. Pentru cine? Pentru orice elev silitor ce se înscrie la școala speranței.

 

Pe bună dreptate, cei care nu cunosc nimic sau poate doar puține lucruri despre această comunitate de creștini, își pot pune multe întrebări cu privire la cei ce o compun. Printre acestea, poate și cele de mai jos întrebați:

Care sunt convingerile Martorilor lui Iehova?

Ce activități întreprind Martorii lui Iehova pentru comunitate?

Cum privesc Martorii lui Iehova instruirea?

   

La întrebările de mai sus, dar și la altele care aduc lumină asupra unor aspecte privind această comunitate creștină atât de deosebită față de toate celelalte, se va răspunde pe viitor.

 

de Stelian Deaconu