De curând deputatul francez, Doamna Maxette Pirbakas, a organizat la Bruxelles o conferință cu tema: „Drepturile Fundamentale ale Minorităților Religioase și Spirituale în Uniunea Europeană”.

 

Care a fost obiectivul?

 

Prin organizarea acestei conferințe s-a dorit o accelerare în ce privește schimbarea procedurilor și politicilor în acest domeniu în direcția promovării sentimentului de apartenență și securitate a tuturor cetățenilor europeni, indiferent de credința lor, și pentru susținerea progresului unei Europe cu adevărat incluzive.

 

Cu această ocazie, una dintre cele mai cunoscute și mai active organizații non-guvernamentale care promovează drepturile omului în Parlamentul European și în alte instituții europene, precum și în Consiliul de la Geneva (UN Human Rights Council) și în OSCE, a fost reprezentată de dl Willy Fautré, director al Human Rights Without Frontiers.

 

Ce a fost relevant în discursul domniei sale? Ce necesitate a fost observată în modul în care mass-media abordează subiecte sensibile?

 

Dl Fautré a precizat fără ocolișuri următoarele: „Mass-media, care prosperă mai degrabă de pe urma știrilor senzaționale decât a faptelor, privește chestiunile religioase drept subiecte care pot impulsiona vânzările și pot aduce o creștere a audienței”. Una este o faptă în sine petrecută, și cu totul alta este, de multe ori, știrea ce o vehiculează.

 

Distinsul invitat a pus degetul pe rană când a vizat mass-media europeană, spunând că este „complice la promovarea intoleranței religioase”. Un astfel de comportament neloial, departe de a fi obiectiv, s-a răsfrâns asupra minorităților, jurnaliștii aflându-se într-o tabără adversă. Pentru a-și argumenta poziția, acesta a exemplificat acte de discriminare, vandalism și chiar violență ce au avut loc sub influența negativă a articolelor din mass-media în cazul mai multor minorități religioase, inclusiv a unora ce trăiesc pe întregul glob, cum ar fi Martorii lui Iehova.

 

Așadar, jurnalismul ce încurajează ura prin discursurile promovate nu prezintă nicio justificare, cu atât mai puțin cu cât organisme internaționale precum OSCE, ONU și CEDO au declarat în repetate rânduri că Martorii lui Iehova sunt o comunitate religioasă care trebuie să fie recunoscută și tratată ca atare.

În opinia dlui Fautré, există și discrepanțe flagrante între modul în care organismele internaționale se adresează printr-un limbaj neutru când se referă la minoritățile religioase și modul în care o face, mult prea des, mass-media europeană. De exemplu, comisiile specializate pe drepturile omului folosesc un limbaj ce denotă toleranță, rezonabilitate și profesionalism, însă mass-media din Europa promovează cu foarte mare lejeritate termeni peiorativi, cu o încărcătură negativă la adresa minorităților religioase, cum ar fi cel de „sectă”. Utilizarea cu nonșalanță a unui calificativ de acest gen în spațiul media reflectă doar prejudecăți din partea unora ce se erijează în luptători cu sectele periculoase, nicidecum o necunoaștere sau un limbaj sărăcăcios în domeniul drepturilor fundamentale.

 

Observați ce efecte în lanț produc articolele, știrile incitatoare la ură pe motive religioase, conform cu ceea ce dl Fautré a spus: „Acuzațiile nefondate amplificate de mass-media nu numai că influențează opinia publică, ci și consolidează stereotipurile. Ele modelează, de asemenea, ideile factorilor de decizie politică și pot fi aprobate oficial de unele state democratice și de instituțiile lor”.

 

O garnitură mediatică încărcată cu lipsa rațiunii, ce se deplasează cu viteza intoleranței, fără să ia în seamă niciun semnal al gândirii umane obiective, va călători cu vagoanele ruginite ale dictaturii și neîncrederii, până ce pericolul deraierii se va produce la apariția primului eveniment neverificat. Această imagine tragică ne duce cu gândul la perioada în care sclavagismul impunea obediența cu biciul, iar în prezent se constrânge prin folosirea peniței, a cărei cerneală pătează reputația onestă câștigată când vorbim de această minoritate religioasă, Martorii lui Iehova, a cărei istorie modernă se întinde pe o perioadă de peste 140 de ani, în timp ce membrii acesteia trăiesc liniștiți și exemplari în comunitatea din care fac parte. Observați la ce concluzie pertinentă a ajuns domnia sa: „Ele [aceste produse jurnalistice] transmit un semnal de neîncredere, amenințare și pericol și creează un climat de suspiciune, intoleranță, ostilitate și ură în societate”.

 

Spre finalul discursului său, directorul Human Rights Without Frontiers a clamat în favoarea unei schimbări de percepție, mentalitate și atitudine în rândul mass-mediei europene, lansând un îndemn în a respecta standardele jurnalismului etic, mai ales când abordează subiecte sensibile, cum sunt cele care privesc minoritățile religioase și libertatea religioasă și de conștiință.  Cu siguranță, orice persoană de pe bătrânul continent care va întra in posesia unei știri elaborate de un jurnalism practicat cu profesionalism, în spiritul adevărului, va trage multe foloase, la fel cum o astfel de atitudine a ajutat multe comunități și populații de-a lungul istoriei nu doar să supraviețuiască, ci și să prospere, într-un climat de încredere și incluziune.

 

 O astfel de abordare la acest nivel nu reprezintă doar un semnal de alarmă tras cu scopul de a opri, înainte de un colaps, orice abuz, ci poate constitui un subiect elocvent la cursurile de jurnalism. De altfel, jurnalismul practicat cu profesionalism nu înseamnă a scoate senzaționalul dintr-un eveniment cu prețul știrbirii acestuia.

 

Ar fi spre binele întregii comunități europene ca semnalul tras la Bruxelles să aibă un ecou semnificativ în maniera de abordare a articolelor ulterioare de către mass-media. Totodată, sporirea nivelului de profesionalism al articolelor de presă ar contribui la o existență mai liniștită pentru minoritățile religioase care fac în prezent subiectul presiunii mediatice.

 

În ce-i privește pe Martorii lui Iehova, este deja de notorietate că aceștia susțin și promovează cu consecvență, în toate țările în care își desfășoară activitatea, principiul stabilit de Apostolul Pavel în secolul întâi, în Scrisoarea către Romani, capitolul 13, versetele 1, 5 și 7: „Orice om să fie supus autorităților superioare [...] nu numai din cauza pedepsei, ci și din cauza conștiinței […]. Dați-le tuturor ce li se cuvinte: […] cui pretinde onoare, onoarea.”

 

De altfel, în broșura „Întrebări frecvente despre Martorii lui Iehova”, care poate fi descărcată de pe site-ul jw.org de către orice persoană interesată, la subtitlul „Cum colaborează cu autoritățile?”, se declară următoarele: „Martorii nu iau parte la mișcări separatiste, proteste, conflicte civile sau campanii politice și nu fac lobby. Nu sunt o amenințare la adresa niciunui guvern sau a siguranței publice”. Un motiv în plus pentru ca această minoritate religioasă să nu constituie ținta unor atacuri mediatice de felul celor care stârnesc îngrijorări justificate în organismele europene.

 

Stelian Deaconu