Este greu, ca arădean, să „parcurgi” Facebook-ul fără a te confrunta cu un amalgam de sentimente. Nici nu știi pe care să-l alegi...

 

Parcă te-ai simți mândru, citind cât de priceput e arădeanul nostru la absolut orice...

Uneori, parcă te-ai simți inferior că tu, un biet muritor de rând, trebuie să accepți că alții sunt mereu mai deștepți decât ai reușit tu să fii, chiar dacă te-ai străduit, trecând prin atâtea școli.

Deși, trebuie să recunosc, de cele mai multe ori mă simt de-a dreptul înfuriat!

Păi, de ce?

 

Ei, bine, fiindcă, deși știi foarte bine că mai sunt multe de făcut în orașul în care te-ai născut, în care ai crescut, și pe care l-ai văzut evoluând de la... două-trei Dacii pe oră circulând pe bulevard, la sutele, miile de autoturisme care sufocă arterele orașului, care ai umblat pe străzile de pământ, nu departe de centrul orașului, te trezești dintr-o dată cu oameni care știu totul. Subliniez: TOTUL!

 

Ei știu că asfaltul pe care l-au pus lucrătorii specializați în astfel de lucrări nu e potrivit, ei știu că bordurile, pe care tot oameni care fac asta de ani de zile le montează, nu sunt conforme cu STAS-ul pe care ei îl cunosc ca pe Sfânta Scriptură, ei știu că toaletările de copaci trebuie făcute „așa”, nu cum fac specialiștii, ei știu dacă și când trebuie făct un lucru chiar dacă ei nu au nicio legatură și nici n-au avut vreuna cu domeniul respectiv, ei totuși știu..... cu alte cuvinte, avem extrem de mulți specialiști și mai ales primari de Facebook. Nu se mai interesează pe „specialistul” care sunt reglementările în vigoare, El știe! Pur și simplu, și asta e suficient! De fapt, nu este suficient, trebuie să ai aceeași părere, în caz contrar, scuipăturile, jignirile și deșeurile menajere sunt ale tale.

 

Ei, dar asta nu e totul!

Pe lângă faptul că se pricepe la toate, arădeanul nostru, „un fel de Dumnezeu pe pământ”, știe și „ce și cum” e cu parcatul pe bordură, pe iarbă, pe trecerea de pietoni... pe oriunde! Asta apropo de ultima nebunie cu trecerea de pietoni marcată în acest sfârșit de săptămînă pe drumul din Pădurea Ceala.

 

Păi, și normal! Dacă mi-am luat mașină, este evident că sunt o specie superioară bietului pieton care circulă, ca mamifer inferior!, pe trotuar. Ce să mai zic de „vertebratele” care fac și pui, îl pun într-un cărucior și au pretenția să le lași loc pe unde să treacă cu „puiul”! Să facă bine să-și dezvolte mai multe „tentacule” cu care să treacă de mașina mea și cu „puiul”, și cu căruciorul. Important e ca eu, ființa superioară cu autoturism să-mi pot vedea „mândria” pe patru roți de pe canapeaua din sufragerie, nu-i așa? Și ce dacă, la 2-300 de metri mai încolo sunt locuri de parcare de închiriat? Ce, eu sunt fraier să le dau bani altora, când pot parca unde vor mușchii mei? Plus că, cine-s ăștia cu parcările ca să mă oblige pe mine să merg pe jos 2-300 de metri, că ce-s eu, maratonist? Și, ca să nu par un om fără spirit civic, dau vina pe alții! Pe primărie, că nu sunt locuri de parcare suficiente, pe „tanti Rodi”, că-și „face bani”, pe vecinul care m-a pârât din invidie, că el are doar Logan, nu ceva marca smecheră ca mine... pe oricine! Eu sunt imaculat! „Icoană-ntr-un altar s-o pui”...

 

Și, uite-așa mă enervez eu pe Facebook!

Ce-i de făcut?

Of, să-mi fie cu iertare, dar n-am decât două variante.

Ori îmi desființez contul de Facebook, ori dau o comandă pentru executarea unei icoane la care să mă închin zilnic! Și, cum am nevoie pentru alte activități de contul meu de Facebook, se pare că nu-mi rămâne decât varianta cu icoana! Pe care nu știu cum să o numesc. Să-i spun „atotșiutorul meu arădean” sau „Doamne, iartă-i, că nu știu ce fac!”

 

Semnat: Păcătosul