Perfecțiunea , ca noțiune,  constituie propriul standard la care omul de rând își raportează decepțiile din viață, dar și aura cu care elita își explică propriile aspirații. În antiteză cu eșecul majorității, sublimul visat reprezintă ori scuza unei vieți mediocre , ori  nivelul intangibil al societății prezente. Fiecare dintre noi își discută la colțul străzii sau pe culoarele amfiteatrelor nemulțumirea, satisfacția, opinia, speranța, argumentele privind subiectele de interes.

 

Labirint, junglă, ecuație – ce au in comun?   Componenta obscură a realității.

 

De exemplu, în junglă leii trăiesc pe un teritoriu bine delimitat. În dorința pentru supremație, cei ce poartă gulerul îmblănit al emiterii legilor ne insuflă supunerea imediată. Deși nu punem la îndoială intențiile celor ce au factori de decizie, realizările sunt o pânză de păianjen pentru necesitățile stringente.

 

Discuțiile pe marginea deciziilor politice sunt asemenea comentariilor ce se fac în timpul unui joc de tenis:  ele  nici nu influențează jocul, nici nu schimbă scorul. În cel mai rău caz, umplu timpul.

 

Cineva ar putea să spună așa: ”bine, dacă asemănarea politicii cu leul este una corectă, am putea vorbi despre o junglă fără lei? Deci... Politica ar fi un rău necesar”. Dar, tocmai ideea că politica este asemenea unui leu,  ne dă impresia că trăim într-o junglă.  Nu putem să vorbim despre un leu mai blând? despre un leu înțelegător? despre un leu altruist? despre un leu iubitor? zic și eu. Se pare că este atât de incompatibilă politica cu realitatea ca și un tablou abstract cu ceea ce este în mediul înconjurător - pur și simplu nu-i găsești locul.

 

Căile întortocheate cu ieșiri aparente obosesc un drumeț aflat fără voia sa într-un labirint.

 

Ceea ce ar trebui să unească societatea ne divide, ceea ce ar trebui să primeze în educația morală este ignorat , ceea ce ar trebui să aducă clarificări în legătură cu existența noastră constituie un dedal în materie de spiritualitate,  ceea ce ar trebui să fie de un interes major a ajuns tabu: religia. Un reputat filozof german a comparat efectele nocive ale celor care pretind a fi repere spirituale cu un drog de mare risc: "religia e opium pentru popor". Așa cum această substanță letală se obține într-o fază incipientă a dezvoltării unei specii de mac, la fel educația spirituală incompletă, forțată și direcționată greșit atacă sistemul imunitar al comunității.

 

Atunci, nu subiectele privind natura umană, sau cele care ne determină să căutăm esența vieții, sau cele care ne conduc la aflarea adevărului reprezintă polemici, ci răspunsurile oferite.

 

Plin de respect și recunoștință, meditând cu apreciere la imensitatea, diversitatea și ordinea universului,  un bărbat ce și-a ocupat o parte din tinerețe cu păstoritul a scris cândva următoarele cuvinte memorabile: "Ce este omul muritor ca să-ți amintești de el și fiul omului ca să te îngrijești de el?" Această retorică ne confirmă valoarea ce o avem ca specie.

 

Așadar, temele amintite fac repertoriul mass-mediei. Dar nu sunt singurele. In următoarele două părți, vom radiografia alte subiecte de interes. Ce anomalii vom descoperi? O să vedem.

 

Text: Stelian Deaconu - taximetrist