Înființată de Nicu Alifantis în 1995 ca trupă de studio pentru înregistrarea albumului „Voiaj”, devine în 1996, după ce au imprimat împreună și albumul „Nichita”, o trupă de proiecte. Prima apariție pe scenă are loc în iulie 1996 la Festivalul de Artă Medievală de la Sighișoara, unde sustin recitalul „Chanson pour mon amour”. Acest festival face ca trupa să capete un nume: ZAN.

 

Componență:

Nicu Alifantis – voce, chitare, ukulele, washboard

Virgil Popescu – bass, backing vocal

Sorin Voinea – keyboards, backing vocal

Răzvan Mirică – chitare, sitar, backing vocal

Relu Bițulescu – tobe

 

Din 2010 li se alătură, invitatul special Mihai Neniță – vioară și din 2015, un alt invitat special, Lyuben Gordievski – pian, keyboards & baian.

 

Cinci muzicieni valoroși, proveniți din zone muzicale diferite (jazz, rock, pop), fiecare în parte cu o puternică personalitate artistică, Alifantis & Zan ajung la o deosebită afinitate artistică, găsind împreună propriul drum muzical.

 

Prețul unui bilet pentru Teatrul de Vară Ethos este de 5 lei. Biletele pot fi achiziționate de la Teatrul de Vară (str. Gheorghe Barițiu, nr. 16) în fiecare săptămână, luni și marți, între orele 09.00 – 16.00 și miercuri, între orele 09.00 – 16.00 și 18.00 – 20.00, pentru spectacolul din săptămâna respectivă.

 

Povestea Alifantis & Zan

 

Nicu Alifantis: „1995. Sfătuit de prietenul Doru Căplescu, îi invit pe Virgil Popescu, Răzvan Mirică, Sorin Voinea și Relu Bițulescu să mi se alăture pentru a înregistra albumul „Voiaj”. Nu-mi trecea prin minte la acea dată, că alături de acești oameni aveam să-mi petrec următorii 27 ani, concertând prin țară și străinătățuri, înregistrând albume, legând prietenii, văzând cum ni se nasc sau cresc copiii, nepoții… Se pare că titlul primului album, „Voiaj”, avea să ne fie predestinat. O perpetuă călătorie cu oameni, printre oameni, pentru oameni.

Virgil, fire de profesor, dom’ diriginte, tipicar, exigent dar cumsecade, tipic old school, compozitor, dirijor, orchestrator, basist, excepțional profesionist.

Răzvan, englishman, politicos, manierat, pedant, amabil, abil mânuitor al chitarelor de toate felurile în cel mai sensibil sau explozibil stil.

Sorin, suflet de rocker, temperament heavymetalurgist, rebel sau visător, bun jongleor în ale vorbelor de duh, harnic scormonitor în sunetele ascunse printre clapele și butoanele sintetizatoarelor.

Relu, boemul scoborât din Montmartre, pururea generos, cozeur, galant, juvete povestaș, guraliv dar plin de haz, navetând permanent între scenă și atelier, agățat de pensule sau bețe de tobe.

Astfel a-nceput povestea… ZAN „... una dintre cele mai importante măști din Commedia dell’Arte, cea care aduce suflul nou al comediei, reprezentând social, prin istețimea, viclenia și cunoașterea cheii succesului, revanșa noii clase – pătura de jos a târgurilor și satelor...”

 

(„Commedia dell’Arte – Antologie, traducere și note” de Olga Mărculescu – Editura Univers)