Cu Șoșoacă nu-i de joacă

Deschid televizorul, dau pe un canal de știri și, apare Șoșoacă...schimb canalul, tot Șoșoacă, mă ambiționez, butonez din nou și, ce văd, aceeași Șoșoacă.

Șoșoacă este magică, este peste tot: ba se întruchipează în Miron Cozma, ba trece la Dan Diaconescu, malefic se transformă  în  Arafat, visul ei de mărire nemărturisit fiind acela de a se încarna în Putin.(zic și eu așa, că doar n-or avea vreo legătură tainică).

Apărută suspect din neant, această Diana, care se dorește a fi întruchiparea zeiței vânătorii, asemenea Dianei din mitologia greacă, a devenit mai nou figura centrală a politicii românești. Doar că Diana, fiica lui Jupiter era descrisă ca faimoasă pentru grația atletică și frumusețea sa, trăsături pe care Diana mioritică le-a cam uitat pe acasă.

Oare de unde atâta putere, atâta energie, atâta înverșunare în acțiunile sale, de unde atâta imbold și perseverență? Oare ce forțe oculte, străine de țară se află în spatele puterii aproape supraomenești care o propulsează pe Șoșoacă în topul preferințelor românilor!?

Patrioata Șoșoacă face ce vrea ea, bântuie peste tot fluturând sloganuri patriotice, făra ca cineva să-i stea în cale. Șoșoacă încalcă voit legea, își bate joc de autoritățile statului, iar acestea înghit în sec.

”Oare cui îi este frică de Diana Șoșoacă?”...poate era titlul mai potrivit.

Vaiiii...și eu care ziceam că n-o să scriu veci despre Șoșoacă!